Wednesday 16 January 2008

Ortodoxia în East Sussex (1) [Orthodoxy in East Sussex]

Vorba aceea răutăcioasă, cum că pe greci nu trebuie să-i crezi nici când vin cu daruri, o fi fost întemeiată pe vremea lui Ahile sau a domniilor fanariote, oriunde şi oricând în lume, dar nu şi la biserica lor (Greek Orthodox Church of the Holy Trinity) din Brighton, aşa cum m-a binecuvântat Domnul să o găsesc eu.

Ca singur lăcaş ortodox pe o mare distanţă*** în jurul Bighton-ului, excluzând Londra, aici se strâng duminică de duminică ortodocşi (poate nu mai mulţi de 30-40) din toată lumea, rătăciţi între cei peste zece mii de studenţi de la University of Sussex şi University of Brighton, plus imigranţi (legali ori nu) al căror număr doar Domnul îl ştie.

Să iei parte la Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur chiar în limba în care a fost scrisă, într-o clădire anglicană pe dinafară, dar cu duh ortodox într-însa, este numai o parte a minunii de a vedea cum Biserica Ortodoxă e Una pretutindeni.

O alta ţine de felul cum îi cheamă Hristos la El pe toţi ai Săi, indiferent limba în care se roagă, de felul cum au ajuns în UK, mai bogaţi sau mai săraci, cu studii multe sau puţine, mistuiţi de dorul de casă ori veşnic fugind să uite ce au lăsat în urmă.

Doar în faţa Lui toţi suntem legali. Altfel, noi între noi prea adesea ne împărţim unii pe alţii în diverse categorii neesenţiale pe care punem atâta preţ nemeritat...

În fine, felul în care enoriaşii greci (în majoritate grecoaice în vârstă) dau o masă pentru toată lumea la sfârşitul Liturghiei, nu are de-a face cu potolirea poftelor stomacului, ci cu ideea de primire a străinilor.

Magazinele, restaurante, pub-urile, cafenelele, sălile de jocuri şi concerte (toate îmbietoare şi de care Brighton-ul e plin) – nu pot decât să te facă a uita de tine.

Dar la această Greek Orthodox Church of the Holy Trinity poţi să-ţi aminteşti de sufletul tău şi mai ales de Cel de Care nu ar trebui să fugi niciodată, indiferent de motivele pentru care ai luat calea străinătăţii.

*** NOTĂ: Astfel socoteam (după o documentare prealabilă insuficientă) la sosirea mea în UK, dar, în East Sussex, ar mai fi: 1) o biserică ortodoxă în Eastbourne; 2) un paraclis ortodox în Newhaven; 3) iar o biserică anglicană este folosită săptămânal de parohia ortodoxă, după serviciul religios anglican, în Lewes.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

4 comments:

Maria said...

Frumos scris despre Cel pe care trebuie sa-l purtam vesnic in suflet. Si eu am descoperit la Zürich, de curand, cu mare placere, ca Biserica Ortodoxa e Una pretutindeni...

Anonymous said...

Da,nicaieri nu te simti mai bine ca in Casa lui Dumnezeu...

Dana said...

Într-adevăr este o biserică ortodoxă, tot greacă, și în Eastbourne, unde de câteva ori a slujit chiar un preot român, diaconul grec și-a făcut studiile în România. Sunt o comunitate greacă mică, dar unde vin și români, și unde m-am simțit ca acasă. Are hramul Sf. Pantelimon, un sfânt tare drag mie. Doamne miluiește-i pe românii de pretutindeni!

Anonymous said...

Da, EU locuiesc la 3 minute de mers pe jos de Biserica ortodoxa greceasca din Eastbourne si chiar acum ma pregatesc sa merg ��. Din pacate Biserica nu are Preot deocamdata, poate din mila lui Dumnezeu vom avea curand daca ne rugam pentru aceasta ����. Vine o data la doua duminici un Preot din Londra sa savarseasca Sfanta Liturghie.