Thursday 31 December 2009

[EN] Worth trying in the UK / [RO] Merită încercat în UK (10)

[EN] Not just because I don’t want to have less than ten blog posts this month, I am recommending these Maynard’s Wine Gums[RO] Nu doar pentru că nu vreau să am mai puţin de zece postări pe blog luna aceasta, recomand aceste Maynard’s Wine Gums

[EN] …as being some of the best sweets tried in the UK. Believe a ‘fan’ who has tried all kinds of jelly candies in different countries of the world! [RO] …ca fiind unele dintre cele mai bune dulciuri încercate în UK. Credeţi un ‘fan’ care a încercat tot felul de jeleuri în ţări diferite din lume!

[EN] They are not sugar-coated, they are soft, with really good fruit flavours, and they irreversibly took over Haribo in my list of preferences. [RO] Nu sunt acoperite cu zahăr, sunt moi, cu foarte bune arome de fructe şi au depăşit ireversibil Haribo în lista mea de preferinţe.

[EN] One aspect I feel I must draw attention: they are not fasting food, as many people would believe that fruit = exclusively vegetal stuff. [RO] Un aspect asupra căruia simt că trebuie să atrag atenţia: nu sunt mâncare de post, cum mulţi ar crede că fructe = chestii exclusiv vegetale.

[EN] They contain animal gelatine, but not a single drop of wine, as they name suggests! [RO] Conţin gelatină animală, dar nicio singură picătură de vin, după cum sugerează numele lor!

[EN]Official data’ state that the Brits (+ other Commonwealth nations) are in love with this product first sold in 1880, so that the brand is worth some £ 50 milion just in the UK. [RO]Date oficiale’ afirmă că britanicii (+ alte naţiuni din Commonweath) iubesc acest produs vândut prima oară în 1880, încât marca valorează vreo £ 50 milioane doar în UK.

[EN] Along with these biscuits, some Maynards would be a good choice for anyone wanting to make me a little British present! :-) [RO] Alături de aceşti biscuiţi, nişte Maynards ar fi o alegere bună pentru oricine vrea să-mi facă un mic cadou britanic! :-)

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Wednesday 30 December 2009

Din viaţa studenţească (9) – O specie ameninţată de cititori de ziare [Student life – A threatened species of newspaper readers]

Nu cred să mai fie vreun secret pentru nimeni că presa tipărită merge tot mai prost, peste tot în lume, şi că cititorii fug de ziarul care înnegreşte palmele şi foşneşte incomod prin metrou... cam precum fuge mâţa la vederea unui dulău.

Între toţi cititorii fugari, probabil că studenţii sunt cei mai sprinteni, în condiţiile în care a-i obişnui pe ei cu cititul ziarelor ar trebui să fie un obiectiv de marketing al oricărei publicaţii.
.
Cetăţenii care mai şi gândesc, care, poate, vor să şi afle ceva, nu doar să se amuze, care sunt mai mult decât numai alfabetizaţi ar trebui să fie ţinta unei publicaţii cu pretenţii. Oare sunt naiv?!

Cum The Independent ţine încă la un astfel de ştaif (de ziar serios, de referinţă, influent etc), mi s-a părut foarte interesant cum încearcă să pescuiască, din rândul studenţilor, niscaiva cititori cât mai constanţi, cum şade bine unui ziar prestigios.

Nu mi s-a părut a fi vorba de vreo campanie agresivă, de milioane de pounds aruncaţi pentru o ciozvârtă de cotă de piaţă şi de dublarea ziarului cu cărţi, CD-uri sau alte ‘surprize’,
.
Cred că nu se dorea altceva decât a atraga atenţia studenţilor de prin campusul University of Sussex şi din alte centre universitare.
.
În imediata apropiere a oricăror prăvălioare, hop şi un poster cu The Independent, o ofertă de preţ special pentru studenţi, plus, din când în când, ziare vândute (nu date gratis!) de o către fată drăguţă, care nu s-a lăsat fotografiată :-(

Alături de un exemplar la preţ redus şi zâmbetul vânzătoarei, puteai opta pentru un mic cadou – o ciocolăţică (neagră sau albă) ori un CD (filmul X sau documentarul Y).
.
Interesantă posibilitatea (cât de mică şi mai mult simbolică) de a opta, nu de a lua pachetul ziar + nu-ştiu-ce de-a gata.

În alte locuri, îţi iese mai ieftin să iei o apă şi un ziar, decât doar o apă. Doar să nu uiţi că o gazetă serioasă nu ţi se întinde gratis, precum London Lite (fiţuică închisă recent), nici nu se vinde la mici reprezentaţii de circotecă politică, ca The Socialist Worker.

Nu ştiu ce impact are campania, dar măcar The Independent încearcă să vâneze câteva exemplare din această cea mai ameninţată specie de cititori de ziare.
.
Căci majoritatea studenţilor, în UK sau oriunde în lume, mai degrabă ar ‘consuma ştiri’ la computer sau la telefonul mobil, mi se pare mie.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Monday 28 December 2009

Când devenim o ‘persoană’? [When do we become a ‘person’?]

Sunt 24 de săptămâni de la concepţie (zămislire) – moment pe care ştiinţa nu-l poate fixa! – în care legea în vigoare în UK nu te apără de un avort. În România, parcă ai avea ceva mai mari şanse matematice să scapi, căci avortul este permis numai până la 14 săptămâni.

Eşti o sarcină care poate fi întreruptă. Aceasta dacă nu se găseşte vreun medic handicapat moral, căruia să i se pară că eşti handicapat şi, pe baza ştiinţei (?!), să se obţină o dispensă prin care uciderea să poată fi efectuată şi după 24 de săptămâni.


Nu ştiu cum o fi în România, dar legea britanică este suficient de laxă – ca, de altfel, moralitatea acestei cândva-mari-naţiuni –, încât să permită întreruperi (ASASINATE!), desigur, motivate cât se poate de temeinic (vezi aici sau aici), şi după limita celor 24 de săptămâni.


Dar dacă nu eşti persoană, atunci ce eşti? Un nimic, ca o bucăţică de plastilină precum cele cu care se joacă studentele britanice din imaginile*** pe care le-am ales pentru a ilustra prezenta postare-apendice, pe care am simţit că vreau să o adaug la ultimul episod din cel mai scandalos serial al acestui paşnic blog ?


Toţi aceştia care ajungem să ne credem mari şi tari, să ne venerăm sinele (căci nu există ateism pur – ori ne închină Dumnezeului Adevărat, ori la falşi dumnezei), să nu fi fost cândva decât aidoma unei gramăjoare de plastilină, un ghem de celule?!


Adică, deşi cumva-cumva, ceva-ceva, tot eram (că o sâcâiam pe mama, fie şi doar cu greţuri, ameţeli sau alte senzaţii ciudate) noi eram o non-persoană, de fapt? Şi, potrivit convingerii prevalente în lumea civilizată (?!), chipurile, tot în nefiinţă ne ducem?


Atunci, la ce bun totul? De ce ne mai zbatem, de ce ne agităm, de ce ne entuziasmăm, de ce ne irităm, de ce ne place ceva, de ce ne doare altceva? De ce mai scâncim câte un de ce’?


La ce bun să ne tulbure cum îşi folosesc alţii liberul arbitru? “Treaba lor, dom’le, ce mă interesează pe mine?” Nu e mai bine la hinduşi şi la budişti, fiecare cu karma lui, ce atâta stres de treburile altora? Ce treabă să am eu cu avorturile altora?


Ei bine, s-ar cuveni să ne pese pentru că – potrivit credinţei adevărate (nu a mea şi nici nu-s mai multe valabile!) – de la Adam încoace, OM suntem toţi şi orice bine sau rău pe care îl face fiecare din noi, contează asupra întregii omeniri.


Nu este loc de explicaţii raţionale aici, deşi sunt mulţi care şi-au teoretizat chestia aceasta, cum contează gesturile mărunte ale fiecăruia. Este vorba de credinţă: crezi sau nu crezi în Dumnezeu, crezi sau nu crezi că omul este om de la concepţie, crezi că nimicul a explodat printr-un Big Bang sau că un Creator a rânduit totul...


Mai limpede: vrei să crezi sau nu vrei să crezi în cele de mai enumerate şi, tot aşa, vrei sau nu vrei să crezi că toţi suntem acelaşi OM şi că, orice facem, bine sau rău, nu doar pentru noi facem, nici numai pentru cei imediat apropiaţi, ci pentru întreaga umanitate.


Dar, m-ar mai putea întreba cineva, de ce obsesia legată de avorturi, când doar sunt atâtea rele?” De ce avortul este un rău suprem, iar altele n-or fi chiar aşa?


Pentru că, în opinia mea, felul în care ne raportăm la problema avorturilor şi, implicit, la ideea generală de persoană şi mai ales la când începe persoana să fie persoană, spune enorm despre fiecare dintre noi.


De cât luăm în serios problema persoanei nenăscute depinde cum ne construim viziunea despre lume, iar în ce măsură relativizăm în această chestiune (de genul da, e grav avortul, dar ce mă interesează pe mine?”) relativizăm orice altceva în viaţă. Păcatul devine ceva interpretabil. Binele ne e relativ, răul ne devine relativ şi el.

.

Cum definim pentru noi înşine persoana spune enorm despre noi. Dacă am crede că pruncul nenăscut este, cu adevărat, o persoană, cum să nu ne doară asasinarea ei? Mai bine să nu credem...
.
Când şi când, se şochează britanicii de pedeapsa cu moartea (aplicată unora despre care, probabil, mulţi zic în gând că şi-o merită cu vârf şi îndesat”), dar aleg să nu se şocheze asasinarea în masă a nenăscuţilor. Cam tot aşa la români sau la alte popoare civilizate :-(
.

Vrem să credem că este vorba de un ciorchine de celule, pentru că ne este mai confortabil aşa. Ne simţim mai bine în pielea noastră de persoane depline, cu cât exilăm tot ce este la limita dintre viaţă şi neviaţă (adică ce nu ştim noi că ar fi dincolo, nu că n-ar fi) în... nefiinţă.


Tot ceea ce este dincolo de viaţa asta cum o ştim ne deranjează cumva. De pildă, pentru confortul ei, o femeie şi cei din jur spun că a pierdut sarcina sau a întrerupt-o. Deşi poate, cu puţin înainte cea în cauză şi apropiaţii fi vorbit de aşteptarea unui copil.


În mod asemănător, şi mai repede ne străduim să-i situăm în afara persoanei pe cei care s-au dus dintre noi. Recent, mi-a fost dat să văd cum cineva care fusese o persoană, mai dinainte de îngropare devenise o non-persoană: moarta”, “camera moartei”, “mă duc la mort” etc.


Doamne-fereşte a se crede că o spun acuzator la adresa cuiva, ci doar am constatat ce repede, ce convenabil ne este să trecem, dincolo, în fals închipuita nefiinţă, persoanele care sunt într-o stare mai altfel decât noi. Dar nu-s tot persoane? Nu e apa tot apă, ori că este un lichid clipocind, ori gheaţă de o spargi cu toporul, ori abur dogoritor?


Nu tot aşa şi noi, ori că suntem în pântece, în viaţa asta trecătoare ori dincolo de ea, oare nu aceeaşi persoană rămânem? Eu zic că da. Însă, din pricina egoismului nostru nu vrem să vedem dincolo de confortul lui aici şi acum. De parcă acest aici şi acum ar ţine veşnic...


Naşterea ne pune probleme. Moartea ne pune probleme. Nu vin când vrem noi, vin când vrea Dumnezeu. Şi asta nu putem suferi! Rupţi de Creatorul nostru, ne amăgim că putem dicta calitatea de persoană a celorlaţi.


Nu poate fi persoană fătul decât când vrem noi! Cum adică, să vrea să se nască, dar să nu vreau eu? Orice ar fi, îl dau afară! Cum adică, să fie pe moarte şi să nu se mai poată face ceva?! Hai să-l salvăm, cu orice preţ!


Sau, în sens invers, “să se termine odată, de ce să se mai sufere atâta?”, susţin eutanasiştii, care sunt cu 50-60 de ani în urma succeselor avute de avorţionişti. Cei din urmă au reuşit să dicteze când să înceapă viaţa (chipurile, dacă şi când vrea mama), în timp ce primii se străduiesc să poată dicta când vine moartea.


Dar marea problemă şi a unora şi a altora – plus a milioanelor de indiferenţi, care nu-s nici avorţionişti, nici eutanasişti convinşi, dar care, la o adică, pot să fie şi una şi alta, după cum le este convenabil la un moment dat – este că nu pot încerca să controleze decât viaţa şi moartea altora.

.

Suprema valoare umanistă a zilelor noastre – libertatea de conştiinţă, de gândire, de decizie, de exprimare, toate blah-blah-urile poleite în care se îmbracă fac ce vreau-ul’ cel mai abject – nu operează înainte de naşterea, nici după moartea proprie. Halal valoare, halal libertate!

.

Nimeni nu a putut să-şi controleze propria naştere. În privinţa morţii, cu mici excepţii, nimeni nu ştie când vine şi nici dacă – presupunând că ar vrea să fie eutanasiat – va fi în măsură să-şi exprime consimţământul privind grăbirea morţii, să aleagă cumva.


Aceasta este drama oamenilor fără Dumnezeu (sau care se amăgesc că Îl cunosc pe Dumnezeu), pentru care liberul arbitru (bunul plac, adică) le este singurul dumnezeu, pentru care totul este relativ. Nu se pot amăgi decât în a controla dacă şi când alţii sunt persoană, dar nu-şi pot determina persoana lor.


Pe când, dacă crezi în Dumnezeu aşa cum se cuvine să crezi, cum Fiul Său ne-a arătat, ştii că şi naşterea şi moartea sunt în mâna Lui. I le laşi Lui şi eşti în siguranţă. O siguranţă pe care cei fără convingeri nu o pot avea.


Pentru nesiguranţa lor, dar şi pentru cei care ştiu în Cine se cuvine creadă, dedic textul de mai jos, care circulă online cu autor necunoscut (vezi aici sau aici).


Foarte iscusită mi se pare paralela între discuţia privind viaţa de după naştere a nenăscuţilor şi cea despre viaţă după moarte pe care o avem noi ăştia, persoane depline. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe autorul care a închipuit această…


Discuţie între doi embrioni


- Şi tu crezi în viaţa de după naştere?
- Desigur. După naştere trebuie să urmeze ceva. Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.
- Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?
- Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură.
- Ce tâmpenie! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical. Însă ia să îţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naştere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
- Ba da, ba da, cu siguranţă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obişnuit aici.
- Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea, viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, în întuneric.
- Eu nu ştiu exact, cum va fi, dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
- Pe mama? Tu crezi în mamă? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?
- Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, aşa că e evident că nu există.
- Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru. Ştii… eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo!


*** NOTĂ: Modelarea plastilinei este un soi de joc de societate între fete, remarcat la o întânire a tinerilor creştini de la University of Sussex. După cum se vede, mai sunt în UK şi studente care nu-şi petrec nopţile din pub în şanţ şi care – slavă Domnului! – nu s-or număra între cele care avortează şi de două ori până în 20 de ani :-(


[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Saturday 26 December 2009

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (6)

[EN] Merry Christmas!” – I say to my readers, using my blog once more as the most suitable means for sending my unusual greetings. [RO]Crăciun fericit!” – le spun cititorilor mei, folosind încă o dată blogul ca cel mai potrivit mijloc de a-mi trimitele neobişnuitele urări.

[EN] Like always, I find no point in the insipid ‘best wishes’, and prefer to invite people to read some ‘serious stuff. [RO] Ca întotdeauna, nu găsesc rostul insipidelor ‘cele mai bune urărişi prefer să invit oamenii să citeascăchestii serioase’.

[EN] I wish people broke free from the absurdity of a Christmas without Christ, and thought a bit about what joy and happiness are, beyond the ‘seasonal greetings’ we are bombarded with these days! [RO] Aş vrea ca oamenii să se elibereze de absurditatea unui Crăciun fără Hristos şi să se gândească un pic la ce sunt bucuria şi fericirea, dincolo de ‘urările de sezon’ cu care suntem bombardaţi în aceste zile!

[EN] There could be no true joy, if we kept turning a blind eye to how meaningless all our purposes are without Someone to save us! [RO] Nu ar putea exista bucurie adevărată, dacă am continua să închidem ochii la cât de lipsite de sens sunt toate scopurile noastre fără Cineva Care să ne mântuiască.

[EN] We all need to be saved, because even if we lived comfortably and pleasantly for a lifetime (which only happens in movies), no one can escape the last unavoidable challenge – death. [RO] Toţi avem nevoie să fim mântuiţi, căci şi dacă am trăi confortabil şi plăcut o viaţă întreagă (ceea ce se întâmplă doar în filme), nimeni nu poate scăpa de ultima provocare de neevitat – moartea.

[EN] The birth of Baby Jesus is known as reason of joy… therefore, why I suggesting unpleasant things to read?! Well, where there’s a birth, there’s certainly a death as well. [RO] Naşterea Pruncului Iisus se ştie a fi motiv de bucurie... aşadar, de ce sugerez eu lucruri neplăcute de citit? Ei bine, unde este o naştere, este cu siguranţă şi o moarte.

[EN] My message and proposed readings are unpleasant only to the extent each of us replaced the spiritual joy with a consumerist, hedonist, ‘easy come, easy go’ version of it. We amuse ourselves, we relax, but we are not happy. [RO] Mesajul meu şi lecturile propuse sunt neplăcute doar în măsura în care fiecare dintre noi a înlocuit bucuria spirituală cu o variantă consumistă, hedonistă, ‘uite-o, nu mai e’ a ei. Ne amuzăm, ne relaxăm, dar nu suntem fericiţi.

[EN] As long as we live in a civilized world (?!) where killing the unborn is an unquestionable right, we won’t ever be happy! This is the main cause for some of the worst things happening to us. [RO] Câtă vreme trăim înt-o lume civilizată (?!) unde uciderea celor nenăscuţi este un drept indiscutabil, nu vom fi vreodată fericiţi! Aceasta este cauza principală pentru unele dintre cele mai mari rele care ni se întâmplă.

[EN] The joy brought by the Lord revealing Himself to us as a Newborn Child was shadowed by how He was received. He came in a world were King Herod killed 14,000 children out of envy, in order to conserve his position in a passing world. [RO] Bucuria adusă de Dumnezeu arătându-se nouă ca un Copil Nou-Născut a fost umbrită de cum a fost primit. A venit într-o lume unde Regele Irod a ucis 14,000 de copii din invidie, pentru a-şi conserva poziţia într-o lume trecătoare.

[EN] Herod preferred that God never existed and never came into this world. So do most of us 2,000 years later. But Herod didn’t ‘gain’ anything; he died, and all of us shall die. [RO] Irod prefera ca Dumnezeu să nu fi existat şi să nu fi venit în lume. Tot aşa fac mulţi dintre noi 2,000 de ani mai târziu. Dar Irod n-a ‘ştigat’ nimic; el a murit, iar noi toţi vom muri.

[EN] Herod foolishly thought a mass murder could safeguard his reign. But he couldn’t make his life longer with a mere second. We often do the same, don’t we? [RO] Irod gândea nebuneşte că o ucidere în masă îi va salvgarda domnia. Dar nu şi-a putut lungi viaţa cu o secundă măcar. Adesea noi facem la fel, nu-i aşa?

[EN] We imagine that abortions or contraceptives (many guilty of hidden abortions! ) can assure the comfort of our lives. [RO] Ne imaginăm că avorturile sau anticoncepţionalele (multe vinovate de avorturi ascunse!) ne pot asigura confortul vieţii.

[EN] As Herod thought he had a right of life and death upon his subjects’ lives, we imagine we can eradicate any unborn ‘inconveniences’. [RO] Cum credea Irod că are un drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor lui, noi ne imaginăm că putem eradica orice nenăscute ‘inconvenienţe’.

[EN] The truth is that we ourselves are destroying our lives:

(1.) - lost pregnancies = the consequence of a mother or her spouse having had relations out of wedlock.

(2.) - children who die accidentally, can’t find a way in life or can’t marry = the consequence of mothers having aborted at least one of their brothers.

(3.) - women who can’t get pregnant = any of the above, plus: condoning abortions (“I don’t mind, it’s a free world, women should do what they want!”), advising others to abort or the use of contraceptives.

(4.) - bad dreams, irritability, anxiety, depression = also due to abortions, either known (surgical) or unknown (caused by the daily or the emergency ‘Pill’).

[RO] Adevărul este că noi singuri ne distrugem vieţile:

(1.) - sarcini pierdute = consecinţa relaţiilor din afara căsătoriei ale mamei sau ale soţului.

(2.) - copii care mor accidental, nu-şi găsesc o cale în viaţă ori nu se pot căsători = consecinţa avortării a cel puţin unuia dintre fraţii lor.

(3.) - femei care nu pot rămâne însărcinate = oricare din cele de mai sus, plus: încuviinţarea avorturilor (“nu mă deranjează, este o lume liberă, femeile ar trebui să facă ce vor!”), sfătuirea altora să facă avorturi sau folosirea anticoncepţionalelor.

(4.) - vise urâte, iritabilitate, anxietate, depresie = datorate tot avorturilor, fie ştiute (chirurgicale) sau neştiute (cauzate de ‘Pilula’ de fiecare zi sau cea de urgenţă).

[EN] These (1.-3.) are, in a nutshell, the Church’s unscientific but undoubtedly true teachings. They are backed-up (3.-4.) by scientific data – as the readings recommended in this series show. [RO] Acestea sunt, pe scurt, învăţăturile neştiinţifice, dar neîndoielnic adevărate ale Bisericii. Ele sunt susţinute (3.-4.) de date ştiinţifice – după cum arată lecturile recomandate în acest serial.

[EN] If we really wanted, we could easily see where our sins have brought us; yet we refuse to bow our hearts to the evidence. [RO] Dacă am vrea cu adevărat, am putea vedea cu uşurinţă unde ne-au adus păcatele; totuşi, refuzăm să ne plecăm inimile în faţa evidenţelor.

[EN] There’s no scientific explanation for our murderous impulses, sprung from our love of comfort, vain glory, and for having our will done at all cost! Without God, science can’t explain anything. [RO] Nu există vreo explicaţie ştiinţifică pentru impulsurile noastre ucigaşe, izvorâte din iubirea noastră de confort, slavă deşartă şi pentru a ne face voia cu orice preţ! Fără Dumnezeu, ştiinţa nu poate explica nimic.

.

[EN] It’s very unlikely that my blog post will ever shake people, and turn them into anti-abortion militants. Nor could I imagine apathic Europeans marching on the streets to defend the unborn. [RO] Este foarte improbabil ca postarea mea pe blog să zguduie vreodată oamenii, să-i transforme în militanţi anti-avort. Nici nu-mi imaginez apaticii europeni să mărşăluiască pe străzi pentru apărarea celor nenăscuţi.

[EN] We are as blind as Herod when we refuse to see that there are not enough children in Europe to secure our pensions 20-30 years from now. But this is not a hot issue. [RO] Suntem la fel de orbi ca Irod când refuzăm să vedem că nu sunt destui copii în Europa, să ne asigure pensiile de acum în 20-30 de ani. Dar aceasta nu e o chestiune fierbinte.

[EN] What we care of is saving ourselves from carbon dioxide, stray dogs – from euthanasia, gay people – from discrimination or dying industries – from extinction... [RO] Ce ne pasă nouă este să ne salvăm de dioxidul de carbon, câinii vagabonzi – de eutanasie, inversioniştii – de discriminare sau industrii muribunde – de dispariţie...

[EN] Oh, Lord, the earth is soaking with the blood of some hundred millions aborted children, and we are worried that carbon dioxide is warming the atmosphere!!! [RO] O, Doamne, pământul este îmbibat de sângele a sute de milioane de copii avortaţi, iar noi suntem îngrijoraţi că dioxidul de carbon încălzeşte atmosfera!!!

[EN] Why wouldn’t this (questionable) warmth rise up from the lakes of fires which await the murderers among us?! [RO] De ce nu s-ar ridica această (dubitabilă) căldură din iazurile de foc care îi aşteaptă pe ucigaşii dintre noi?!

[EN] We are hypocrites who want a prosperous life, wonderful vacations, high pensions, and the State should fulfill our legitimate requests for a better world. [RO] Suntem ipocriţi care vor o viaţă prosperă, vacanţe minunate, pensii mari, iar Statul trebuie să ne împlinească cererile legitime pentru o lume mai bună.

[EN] A better world (the Kingdom of God) has already started with Baby Jesus being born. But we don’t want this one. [RO] O lume mai bună (Împărăţia lui Dumnezeu) a început deja cu naşterea Pruncului Iisus. Dar noi n-o vrem pe asta.

[EN] We want the illusive ‘better world’ where we do all we please, how we please, just like Herod did. [RO] Vrem iluzoria ‘lume mai bună’ unde noi facem tot ce vrem, cum vrem, aşa cum a făcut Irod.

[EN] We sleep with whoever we want, we choose to have children when we want, and how many we want. This is a much cherished liberty of today that our backward grandparents didn’t have. [RO] Ne culcăm cu cine vrem, alegem să facem copii când vrem şi câţi vrem. Aceasta este o libertate mult preţuită de astăzi pe care înapoiaţii noştri bunici nu o aveau.

[EN] If God dares to give us children when He wants, we kill them! Later on, if we can’t have children when we want, we decree that there is no God. [RO] Dacă Dumnezeu cutează să ne dea copii când vrea el, Îi ucidem! Mai târziu, dacă nu putem avea copii când vrem noi, decretăm că Dumnezeu nu există!

[EN] This is how we are, these are our icy hearts where Baby Jesus wants to be let in. He came to take us all out of the misery of egoism, even those who aborted children. [RO] Aşa suntem, aceastea sunt inimile de gheaţă unde Pruncul Iisus vrea să fie lăsat înăuntru. A venit să ne scoată pe toţi din nefericirea egoismului, chiar şi pe cei care au avortat copii.

[EN] But He can’t forcibly save us, as salvation is a gift. We either accept this gift, and find happiness with Him, or we turn our back on Him! [RO] Însă nu ne poate mântui cu forţa, căci mântuirea este un dar. Fie acceptăm acest dar, şi găsim fericirea cu El, sau Îi întoarcem spatele!

[EN] Life on Earth without Him can be more or less bearable. At least for some. But the everlasting life without Him is surely unbearable! [RO] Viaţa pe Pământ fără El ar putea fi mai mult sau mai puţin suportabilă. Cel puţin pentru unii. Dar viaţa veşnică fără El sigur este insuportabilă!

[EN] If I were just a madman, the unbelievers reading these words would have nothing to lose. But what if I am right? [RO] Dacă aş fi doar un nebun, necredincioşii care citesc aceste rânduri n-ar avea nimic de pierdut. Dar dacă am dreptate?

[EN] What if our indifference to the millions of children aborted each year in the world mattered for our eternal destiny? [RO] Ce-ar fi dacă indiferenţa noastră faţă de milioanele de copii avortaţi anual în lume ar conta pentru destinul nostru etern?

[EN] What if we could change something for the better just by changing our attitude, first by getting informed (click on the links bellow!), and then by telling others what we learned? [RO] Ce ar fi facă am putea schimba ceva în bine doar prin a ne schimba atitudinea, mai întâi prin a ne informa (click pe link-urile de mai jos!), apoi prin a le spune altora ce am învăţat?

[EN] I’m not saying we should throw stones at sinners. All murderous mothers and abortionist physicians who truly repent will be saved – without forgetting that there’s Only One Church. [RO] Nu spun să aruncăm cu pietre în păcătoşi. Toate mamele ucigaşe şi medicii avorţionişti care se căiesc cu adevărat vor fi mântuiţi – fără a uita că este O Singură Biserică.

[EN] Many women who killed some of their children desperately try to be good mothers for those whom they allowed to be born. Many are not aware of the gravity of what they have done. [RO] Multe femei care şi-au ucis unii dintre copii încearcă disperat să fie mame bune pentru cei cărora le-au permis să se nască. Multe nu sunt conştiente de gravitatea a ceea ce au făcut.

[EN] All of them are victims of sin. If those of us with other (supposingly lesser) sins need so much effort to overcome them, how infinitely difficult it is for them to come to the Light of Christ! [RO] Toate sunt victime ale păcatului. Dacă cei dintre noi cu alte (presupuse mai mici) păcate avem nevoie de aşa mult efort să le biruim, ce infinit mai greu le este lor să vină la Lumina lui Hristos!

[EN] Judging these women won’t help them, nor can this do anything good to us. Let us never forget this! [RO] Judecarea acestor femei nu le va ajuta, nici nu ne va aduce nouă ceva bun. Să nu uităm aceasta niciodată!

[EN] We should only say “hey, that’s murder”, anytime we hear people around us talking about the ‘choice’ of letting a child come to this world or not. [RO] Ar trebui doar să spunem “hei, asta e ucidere” oricând auzim oameni în jurul nostru vorbind despre ‘alegerea’ de a lăsa un copil să vină sau nu pe lume.

[EN] Or we should cry ot loud “that’s a huge lie”, anytime we hear anyone having been fooled to believe in the ‘benefits’ of contraceptives. [RO] Sau ar trebui să strigăm tare “asta e o minciună uriaşă”, oricând auzim pe cineva care a fost prostit să creadă în ‘beneficiile’ anticoncepţionalelor.

[EN] The proposed readings: / [RO] Lecturile propuse:

1) [EN] Over and over, I’m suggesting sources about the devastating effects of contraceptives – here, here, here, here, here and here.

2) [RO] Iarăşi şi iarăşi, sugerez surse despre efectele devastatoare ale anticoncepţionalelor – aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici şi aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

3) [EN] Evidence that a child is a child from the first second of conception, and by no means just ‘an amorphous cluster of cells’ – here, here, here, here, here and here.

4) [RO] Dovezi că un copil este un copil din prima secundă de la concepţie, şi nicidecum doar un ‘un mănunchi amorf de celuleaici, aici, aici, aici, aici şi aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

5) [EN] Confessions of women who killed their babies – here, here, here and here.

6) [RO] Mărturii ale unor femei care şi-au ucis pruncii – aici, aici şi aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

7) [EN] Mothers who had been advised to abort; they refused, and brought to life perfectly healthy children – here, here and here.

8) [RO] Mame care au fost sfătuite să avorteze; au refuzat şi au adus pe lume copii perfect sănătoşi – aici şi aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

9) [EN] Most abortions in Europe are carried out in Great Britain, while Romania is the third most blood thirsty country on the continent – see here, here, here and here.

10) [RO] Cele mai multe avorturi din Europa se produc în Marea Britanie, în timp ce România este a treia cea mai însetată de sânge ţară de pe continent – vezi aici, aici şi aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

11) [EN] Mass abortions don’t solve demographic problems, but cause disastrous situations – here and here.

12) [RO] Avorturile în masă nu rezolvă problemele demografice, ci cauzează situaţii dezastruoase – aici şi aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

13) [EN] There’s an ideology of overpopulation (here, here, here, here, here, here and here), and an agenda for reducing the number of people on Earth (here, here, here, here and here).

14) [RO] Există o ideologie a suprapopulării (aici, aici, aici, aici şi aici) şi o agendă pentru reducerea numărului de oameni de pe Pământ (aici, aici, aici, aici, aici, aici şi aici)

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

15) [EN] References about abortions: portals – here, here, here and here + blogs – here, here, here and here.

16) [RO] Referinţe despre avorturi: portaluri – aici, aici, aici şi aici + bloguri – aici, aici, aici şi aici.

.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]