În lipsa unei legi privind votul prin corespondenţă, nu cred că altfel decât ca o ‘penibilă risipă’ s-ar putea defini orice încercări de a le asigura posibilitatea să-şi exercite dreptul la vot pentru cetăţenii români din străinătate.Primul lucru cu care au ‘rupt-o’ oamenii plecaţi peste mări şi ţări o reprezintă clasa politică românească. Aşadar, mi-e greu să cred că – inclusiv dacă şi-ar putea trimite votul prin poştă, cum şi-l trimit americanii de peste hotare – ar face-o mult mai mulţi decât până acum.
Odinioară, era la modă să fie criticat Ministerul Afacerilor Externe (MAE) că n-a făcut şi n-a dres pentru ‘garantarea’ acestui drept pe care vreo 90% din românii de peste hotare nu vor să-l exercite. Dar cred că mai sunt justificate astfel de mustrări de vreo doi ani încoace.
Cu prilejul ultimelor scrutine (mai 2007, noiembrie 2008, iunie 2009) s-au făcut eforturi logistice considerabile, ca să existe cât mai multe secţii, în cât mai multe oraşe locuite de românii din Europa şi SUA.
Evident, nu s-or fi făcut de dragul ‘bieţilor români aflaţi în pribegie’, ci pentru evitarea criticilor, dar s-au făcut. După umila mea părere, s-a cam ajuns la maximum de secţii pe care Statul român le poate organiza pe teritoriul altui stat, oricât de prieten va fi fiind acela.
În plus, precizări peste precizări, explicaţii, lămuriri de tot soiul, adrese de secţii de vot – se pot găsi din belşug într-o secţiune specială de pe siteul MAE.Dar oare a meritat ca, la scrutinul parlamentar de anul trecut, să fie organizate nu mai puţin de 14 secţii de vot în UK, la care să se prezinte doar 749 de români? Oare câţi să fie aceştia din numărul total al românilor din UK?
Desigur, n-ar trebui ‘să se pună preţ’ pe democraţie, dar nici cu aruncatul banilor aiurea nu-i prea în regulă. La fel ca anul trecut, n-oi avea eu date precise despre câţi români sunt în UK, dar cei care au votat sunt, fără îndoială, foarte puţini.
Anul acesta, MAE bate toate recordurile, cu 294 de secţii de votare organizate peste hotare, încât ar putea să primească altă avalanşă de critici. De data aceasta, ele nu vor se vor referi la ce n-a făcut, ci la cât de mult a cheltuit în zadar.
Însă, cel puţin în cazul UK, văd că se vor face nişte economii. În loc de 14 secţii de vot, vor fi numai 8. Dintre acestea, trei – la Londra şi câte una la Canterbury, Cardiff, Leeds, Birmingham şi Glasgow.
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|