Friday 30 March 2012

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (26) – Deceptive choices / Alegeri înşelătoare

[EN] In the UK, pedestrians are carefully invited to look left or look right.  [RO] În UK, pietonii sunt invitaţi cu grijă să se uite la stânga sau la dreapta.

[EN] So are citizens and consumers – choices to he left, choices to the right.  [RO] Tot aşa sunt cetăţenii şi consumatorii – alegeri la dreapta, alegeri la stânga.

[EN] But what about people? Why isn’t anyone advising Brits to look upwards anymore? [RO] Dar ce-i cu oamenii? De ce nu-i mai sfătuieşte nimeni pe britanici să se uite în sus?

[EN] As long as choices are prefabricated, both left and right equal good = happiness. [RO] Câtă vreme alegerile sunt prefabricate, atât dreapta, cât şi stânga egal bine = fericire.

[EN] Only upwards = bad. It’s pretty Orwellian, isn’t it? [RO] În sus = rău. Destul de orwellian, nu-i aşa?

[EN] And this is not Orwellian  Great Britain, but an Orwellian entire world. [RO] Şi aceasta nu este orwelliana Mare Britanie, ci orwelliana lume întreagă.

[EN] Mankind should be aware of other choices than these horizontal ones. [RO] Omenirea ar trebui să fie conştientă de alte alegeri decât acestea orizontale.

[EN] Salvation doesn’t come from the left, nor the right. Look upwards, beyond what can be seen! [RO] Mântuirea nu vine nici de la stânga, nici de la dreapta. Priviţi în sus, dincolo de cele văzute!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Thursday 29 March 2012

A message to Big Brother: We’re photographers, not terrorists! [Un mesaj către Big Brother: Suntem fotografi, nu terorişti!]

One of the oddities of our troubled times is the fact that, the more people expose themselves without any moral boundaries, the more restrictions are imposed on taking pictures.

In the free and so-called civilised patch of the world where we were born, everyone is free to wear tattoes, to turn themselves into walking bilboards, to fall drunk on the pavement, to undress for ‘good causes’ and sometimes to walk naked on the streets.

Then, people can exert the liberty to dispose of their own image, even by giving up the rights over their pics (+ here, here) when they post them on Facebook.

Nevertheless, it seems that everyone – from amateur photoholics to professional photojournalists – should be aware of growing inconveniences, restrictions and risks. Taking pics is no longer as free as it was five or ten years ago.

Anyone carrying a camera in Britain (but not only there!) can be stopped, have his pictures ‘checked’ and even have his memory cards seized or erased.

Such situations occur here, in our self-proclaimed democratic world, not in Iran, North Korea or China – where policemen were persistently looking at me everywhere I was taking pics, yet none of them approached me in a big city like Shanghai.

In the UK, photographers have put their outcry on this issue on a website taking attitude:

Photography is under attack. Across the country it that seems anyone with a camera is being targeted as a potential terrorist, whether amateur or professional, whether landscape, architectural or street photographer.

The threat to press freedom should be obvious to anyone, but if this crackdown on picture taking goes on, a greater risk looms ahead:

Not only is it corrosive of press freedom but creation of the collective visual history of our country is extinguished by anti-terrorist legislation designed to protect the heritage it prevents us recording.

They may be exaggerating, as everyone in our age of Information Technology does it, in order to ehnance the receptivity of a message in a world overwhelmed with stories.

Since most readable stories that have an impact today are about risks, threats, dangers, hazards and so forth, I can’t blame anyone for considering the limitations imposed on photographers as unwelcome constrains on our democratic societies.

As a matter of fact, I do believe that this is a risk. And may I have the right to speak in defence of democratic principles, not of my photoholism :-)

I’m aware that taking pictures often proves to be intruding, annoying and unnecessary for the immediate welfare of society. But it’s a (little, bearable, tolerable) distress that democratic societies should learn to cope with.

Apart from some legitimate privacy concerns, why is taking pictures in shopping centres forbidden in many parts of the world, thus some of my images*** are illegal?

What about Big Brother’s monopoly on taking pics?  Isn’t it strange that nothing can be limited today because of public morality, whilst almost anything can be restricted on grounds of public security?

*** NOTE: Pic 2 – from inside the Churchill Square Shopping Centre, Brighton; pic 4 – from inside the Pentagon City Mall, on the outskirts of Washington D.C., near the Pentagon.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Tuesday 20 March 2012

Chestii d-astea, numai la britanici (33) [Things like these, only at the Brits]

Deşi m-am fript (la propriu, nu la figurat :-) folosind apa din mai multe chiuveţici din diverse colţuri din UK, trebuie să admit că am dat şi peste un loc unde salvarea mâinilor era la fel de importantă precum salvarea’ (de fapt economisirea) apei.

Am găsit avertismentul într-o toaletă dintr-una dintre clădirile City Corporation, autoritatea care conduce City of London.

Gazdele lipiseră pe oglinda din faţa chiuvetei (de altfel una normală, ca în restul UE) un avertisment care ar putea fi luat în râs în alte colţuri ale lumii: “ATENŢIE! APĂ FIERBINTE”.

Poate că, în ţări unde apa caldă la toalete publice (inclusiv din instituţii publice) nu există, avertismentul ar părea ridicol. Dar într-o ţară ca UK, unde, efectiv nu am dat nicicând peste apă clăduţă, punerea în gardă a fost binevenită.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Friday 16 March 2012

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (21)

** [1] ** [EN] Thanks to Google, many are those who land on MunteanUK looking for information about life in... England (rarely Scotland or the UK in general). [RO] Datorită lui Google, mulţi sunt aceia care aterizează pe  MunteanUK căutând informaţii despre viaţa în... Anglia (rar Scoţia sau UK în general).

** [2] ** [EN] What they find here is rather scarce and irrelevant, while many of my views are surely unpopular. [RO] Ceea ce găsesc aici este mai degrabă sporadic şi irelevant, în timp ce multe dintre părerile mele sunt sigur nepopulare.

** [3] ** [EN] In order to atone for creating false expectations, I selected these websites – click on the five figures on the left! [RO] Pentru a-mi ispăşi crearea de aşteptări false, am selectat aceste siteuri – click pe cele cinci cifre din stânga!

** [4] ** [EN] They answer to most questions on the ‘Romanians in the UK’ topic, with lots of honestly reported experiences. [RO] Ele răspund la cele mai multe întrebări pe subiectul români în UK’, cu multe experienţe onest relatate.

** [5] ** [EN] The only warning I give is that the outlook on Great Britain is – take it both for the better or the worse of the meaning – very Romanian. [RO] Singurul avertisment pe care îl dau este că perspectiva asupra Marii Britanii este – luaţi-o deoportivă în sensul mai bun sau mai rău al înţelesului – foarte românească.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Monday 12 March 2012

God’s place in a humanist society (22) [Locul lui Dumnezeu într-o societate umanistă]

Has pro-islam gone too far in the UK over the past years? Aren’t Muslims granted excessively many facilities in order not to feel uncomfortable within the British society?

And isn’t it inconsistent – if not outrightly hypocritical –  to see this politically correct concern not to hurt the feelings of Muslims, while Christians are pressured not to wear crosses in public, as this might be ‘offensive’ to other people?

No matter how irreligious many Brits would consider themselves to be, what sane human being wouldn’t notice how far this madness has gone?!

If I were to offer one last (at least for now :-) example of how Muslims are pampered, here are two relevant pictures from the University of Sussex

In the second pic, Muslim religious items (books and a prayer rug) are publicly displayed through a window.

The first image is even more problematic, as it shows the (double!) entrance to the Muslim Student Center. Never mind the fact that Christians don’t have a center of their own.

They can also express freely in the secular campus, organize gatherings, spread leaflets, put posters etc. 

The weird thing is that, in a humanist university, with up to 70% female students attending some faculties, gender segregation is allowed. For Muslims only, obviously.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Tuesday 6 March 2012

Uşi către lumi paralele [Doors to parallel worlds]

[1] Dar din dar” – un blog cu poveşti despre suferinţe de-ale semenilor şi invitaţii la a aduce mici daruri pentru alinarea lor.

Sigur nu-s singurul care să aibă impresia că spaţiul public (atât cel real, cât şi cel virtual – de o mai fi vreo diferenţă între ele...) duhneşte a falsitate.

De parcă totul ar merge bine şi nu poate să meargă decât spre mai bine, iar peticele de lume civilizată unde credem că suntem ori la care tânjim n-ar fi decât un paradis al nebunilor.

[2] Fundaţia Episcop Melchisedec” – fără să fie vreo fundaţie-vedetă, face lucruri minunate privind combaterea sărăciei, suferinţei şi a marginalizării în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului.

Discursurile politice ne promit depăşirea crizei’, băncile – împlinirea oricăror dorinţe, vânzătorii de maşini – siguranţă şi confort, cei de băuturi – stropi de fericire etc...

Lumea toată ne îmbie, ne bombardează cu iluzorii fericiri şi sensuri la ofertă, dar pe cât se arată toate acestea mai frumos ambalate, pe atât sunt mai lipsite de sens.

[3] Fă un bine şi schimbă o viaţă!” – un site cu apeluri pentru salvarea unor copii aflaţi în faţa unor ultime şanse de vindecare şi unde se pot semnala cazuri.

Suntem îndoctrinaţi să nu ne dorim altceva decât succesul. Şi cum altfel este acesta definit decât prin a avea tot mai mult şi a putea tot mai mult, aici şi acum?

Doar să ne facem pe plac noi înşine (şi să le pretindem celorlaţi să ne facă pe plac!) – iată calea prin care vom fi fericiţi!

[4] SOS” – rubrică a unei longevive şi populare reviste cu mesaje de la cititori care au nevoie de ajutor în fel şi chip, poate şi numai prin câteva rânduri de epistolă.

Aşa ni se tot spune, încă de la cele mici vârste, astfel încât nici nu putem concepe lumea altfel, iar orice nu ne este pe plac nu poate fi decât respingător şi lipsit de sens.

Totuşi, dacă ceea ce nu ne place – sau mai degrabă am fost dresaţi de civilizaţia noastră hedonistă să nu ne placă – are mai mult sens decât ceea ce socotim că ne dă sens vieţii?

[5] IHTIS” – o asociaţie care îşi propune să-i înveţe pe cei care se luptă cu dizabilităţi să îşi depăşească condiţia, dar şi pe noi, ceilalţi, să învăţăm să-i acceptăm pe cei puţin altfel.

Din spaţiul public sunt scoşi cei care nu au şi nu pot ca noi, iar suferinţa, sărăcia, boala şi moartea sunt izgonite către periferia lumii noastre tânjitoare după mai bine.

Precum unii copii, care cred că dacă îşi pun mâna pe ochi se ascund, ne facem că nu vedem. Ori decretăm, cinic, că mici fapte bune nu pot schimba nimic.

[6] Mini Debra” – asociaţie ce oferă ajutor pentru copiii afectaţi de o maladie rară care face pielea şi mucoasele fragile mai ceva decât aripile de fluture.

Refuzăm să ne închipuim că am putea – oricând, în orice clipă, oricare dintre noi! – să cădem dincolo de cortina iluziilor în care trăim acum.

Că am putea ajunge din spectatori (cu libertatea de a ne pune mâna pe ochi şi a nu ne păsa) – chiar actori în suferinţă, boală, infirmitate, moarte (privaţi libertatea amintită).

[7] Raza de soare” – aşa cum îi spune numele, mica asociaţie reuşeşte să aducă o rază de soare pentru nişte tineri cu dizabilităţi din jud. Mureş.

Pe negândite, putem să ne trezim aruncaţi, din goana noastră spre a ne face pe plac, într-o altă ipostază, unde priorităţile ni se vor fi răsturnat.

Şi unde tot ceea ce credeam că ne era rost al vieţii să ne devină inaccesibil. Sau unde falsele, măruntele şi ridicolele fericiri de zi cu zi să nu ne mai fie livrate la ofertă.

[8] Fraţii mai mici ai lui Hristos” – o pagina specială (de pe un site adesea citat de mine) despre suferinţe de-ale semenilor şi apeluri către cei care vor să îi ajute.

În astfel de lumi paralele – unde ceea ce am cheltui o singură dată la KFC sau la McDonalds ar putea fi banii pe o săptămână ai unei familii – trăiesc mulţi dintre semenii noştri.

Oameni despre care (cu voie sau fără voie) prea adesea nici nu ştim, pentru că sloganurile despre succes din lumea în care trăim ne-au imunizat la poveştile de insucces.

[9] Bucuria darului” – un blog cu multe lucruri de folos, unde apar adesea poveşti detaliate despre oameni aflaţi în mari suferinţe.

Nu vrem să ştim nimic despre cei a căror viaţă – cuantificabilă drept insucces după deşartele noastre standarde – ar putea să ne indispună şi să ne pună pe gânduri.

Iar şi ceea ce om mai şti este trunchiat, căci ne este imposibil să ne concepem existenţa (proprie sa a altora) şi altfel decât alergătura după nimicuri pe care ne-o numim viaţă.

[10] Să fim oameni…” – cazuri de oameni (mai ales copii), aflaţi în luptă cu boala şi pentru care orice mic ajutor este de folos.

Aceste 11 siteuri recomandate aduc poveşti din lumi paralele, aflate în disonanţă cu raiul pământesc la care visăm cei mai mulţi dintre noi.

Multe poveşti nu au sau nu vor avea final fericit din perspectiva lumească… Însă, cu siguranţă nu au atâta nonsens precum multe dintre traiectorile noastre aşa-zis fericite.

[11] Blog de suflet” – un blog mai vechi dedicat exclusiv împărtăşirii în lumea noastră prea grăbită a unor poveşti care nu au mereu finalul dorit.

Nu invit la lecturi neplăcute, ci la lecturi cu tâlc din aceste lumi paralele. Bine ar fi să fie urmate, atât cât poate fiecare, de mici fapte bune.

Poate, s-or găsi unii dintre noi care, citind, să căpătăm o altă perspectivă asupra rosturilor vieţii şi să lepădăm, măcar în parte, triviale irelevanţe cărora le dăm rang de scopuri.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Friday 2 March 2012

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (25) – A facelift / Un lifting facial

[EN] Even Big Brother needs a facelift from time to time. [RO] Chiar şi Big Brother are nevoie de un lifting facial din când în când.

[EN] As these images – taken in London, in the Whitehall area, somewhere near the HM Treasury – prove. [RO] După cum aceste imagini – făcute la Londra, în zona Whitehall, undeva lângă HM Treasury – dovedesc.

[EN] The wolf may change his hair but not his surveilling nature. [RO] Şi-o fi schimba lupul părul, dar nu şi năravul supraveghetor.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]