Cum se face whisky-ul [How is whisky made]

În afară de o prescurtată istorie a acestei băuturi, de pe un site cu atât de numeroase referiri la Scoţia precum este MunteanUK, parcă n-ar trebui să lipsească un răspuns la întrebarea: cum se face whisky-ul?

Ocazie cu care, punând între paranteze cuvintele, fac încă o (foarte dragă mie :-) lecţie de lexic al limbii engleze. Poate că or fi de folos aceşti termeni, cândva, cine-ştie-cui…

Producerea nobilei licori, cu o mare însemnătate în istoria Scoţiei din ultimele veacuri, dar şi în economia scoţiană de astăzi, începe de la lanurile de orz – ingredientul principal.

Plantă uşor adaptabilă unui climat sucit (nu excesiv de friguros, dar adesea lipsit de razele soarelui), orzul (barley) este cultivat în imediata apropiere a distileriilor sau cumpărat de producătorii de whisky de la fermieri locali.

În afara culturilor de orz (poza 2) asemănătoare celor din East Lothian (3), un whisky de calitate mai are nevoie şi de o apă bună (4) de care aceste meleaguri nu duc lipsă.

Se preferă orzul de primăvară (cultivat în martie-aprilie şi recoltat în iulie-august), iar odată strâns de pe câmp, este adus în distilerii, precum cea de la Glenkinchie (5), situată în East Lothian, la vreo 25 km SE faţă de Edinburgh.

Amestecat cu apă vreo 2-3 zile, orzul îmbibat este apoi întins pe o suprafaţă plană (de piatră), pentru a germina circa o săptămână. În urma acestui proces (malting), se obţine malţul (malt).

Deşi orzul ud a fost vânturat permanent, uscarea lui propriu-zisă urmează a se face într-un cuptor (kiln), cel mai adesea încălzit cu turbă (peat), ceea ce îi dă un iz specific – de pământ şi de fum.

Într-o moară, malţul este măcinat până se face făină (grist), iar aceasta va fi amestecată cu apă fierbinte (la 63-68 grade Celsius), devenind un soi de terci (mash).

În această etapă, terciul din cazane (imaginile 7, 8) mi-a părut că miroase foarte îmbietor, ca o fiertură delicioasă, în care ai fi tentat să te înfigi imediat. Din amestecul fierbinte va rezulta un lichid plin de zaharuri (wort).

Pasul următor este punerea la fermentare, prin adăugarea drojdiei de bere (yeast) şi răcirea la 20-25 de grade Celsius a compoziţiei, care începe să duhnească (9, 10).

Fermentarea transformă zaharurile în alcool, care va fi captat prin distilare (11, 12, 13) sub formă de aburi condensaţi (low wine). Ce rămâne (pot ale) pe fundul cazanului de cupru este folosit ca furaj sau, în viitor, drept combustibil ecologic.

După o distilare dublă (sau triplă la Glenkinchie), whisky-ul (total incolor, dar care îşi capătă culoarea specifică ulterior) este gata de pus la învechit (maturation sau aging) în butoaie, de regulă de stejar, adesea aduse din SUA.

Dacă butoaiele au ţinut anterior alte băuturi (sherry, vin), ele vor îmbogăţi aroma whisky-ului, din care 0.5-2% (angels’ share) se evaporă anual. Legea scoţiană prevede ca Scotch să nu fie numit whisky decât cel maturat minimum 3 ani. 

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (36) [Things like these, only at the Brits]

La orice se gândeşte Statul dădacă (sau doar British Airways?)... inclusiv la a-i avertiza pe angajaţii din aeroporturi în legătură cu greutatea bagajelor pe care trebuie să le manipuleze.

De parcă nu si-ar putea da seama, ochiometric, cât de grele sunt unele geamantane, cei care le ridică pot citi o etichetă cu mesajul “GREU” (HEAVY).

Cei care o lipesc trebuie să aibă în vedere că: “Trebuie folosită [ea, eticheta] pe toate obiectele de peste 23 kg”.

Iar hamalii sunt preveniţi că “S-ar putea să fie nevoie de ridicare asitată”, deşi nu se explică de către cine trebuie făcută asistarea.

Sau, poate, tocmai că se explică, căci se traduce cumva ceea ce ‘ridicare asistată’ (assited lift) ar vrea să fie: “Îndoiţi-vă genunchii”.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Poduri pe cer [Bridges on the sky]

Dintre multele curiozităţi cu care am rămas în memorie de prin călătoriile mele, pasarele între clădiri ocupă un loc aparte.

Mai întâi, pentru că în România sunt atât de neobişnuite. Cred că cele din Bucureşti se pot număra pe degetele unei mâini.

Apoi, pentru că iarăşi îmi oferă prilejul de a pune pe MunteanUK o mostră din abundenţa lexicală a limbii engleze.

Li se zice skyways, catwalks, sky bridges, skywalks (mai ales în SUA), fiind considerate tipuri particulare ale termenului generic pedways.

În română nu am găsit alt echivalent decât pasarele. Poate o fi pleonasm să zici pasarele suspendate. Sau nu?!

Imaginile acestor căi pietonale aeriene au fost surprinse de cititoarea mea C.L. în Covent Garden, Londra (1) şi de mine, în Glasgow (2), respectiv Edinburgh.

Mai răspândite sunt în Canada şi statele cu ierni aspre din nordul SUA (în Iowa am văzut o grămadă), din două motive principale.

Pentru a asigura fluiditatea traficului în oraşe care nu prea au trotuare şi pentru a-i feri pe pietoni de gerurile năpraznice şi împotmolirea în nămeţi.

Ar fi practice şi în prea aglomerata capitală a României? Ar fi şi estetice? Se poate zice că dau bine între zgârie nori, dar nu ştiu dacă şi între clădirile fostului Mic Paris…

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

UK’s motor vanity fair (26) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

Again, I find no point in saying much; here’s another extremely interesting spyder photographed by my reader C.L., which was parked to the left side of this one.

To my great surprise, quite soon after I had posted the previous episode of this series, someone correctly identified the car brand. Would this happen again?

I couldn’t identify the symbol on the – let’s thank Wikipedia for the short English lesson! :-) – bonnet ornament (or radiator cap or motor mascot or car mascot) in the pic.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

UK’s motor vanity fair (25) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

A strange looking car photographed by my reader C.L., I-don’t-know-where in the UK, inside what seemed to be (from other pictures) a sort of exclusive little scrapyard, as it is known in British English.

Or, if any one is more familiarised with the name in American English – a junkyard. A place where a bunch of former fancy cars – spyders (or roadsters by their American name) – had been put to rest (or to rust :-).

This carmine (do I correctly identify the colour, girls?!) car appears to me as one that has once been some mighty ‘king of the roads’, maybe in the 1960s or 1970s. But I’ve got no idea about the brand.

To any reader from anywhere in the world ever landing on this blog page (and being better informed about this car that I am, of course) I can only say: please, share your knowledge with us!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Novlimbă: pot oamenii să-şi ‘reîncarce’ bateriile şi să fie ‘deştepţi’ precum computerele? [Newspeak: can people ‘recharge’ their batteries and be ‘smart’ like computers?]

“Dacă nu am avea vicii, am fi nişte roboţi”, încuviinţa cineva vorba de duh a unui amic pe un oarecare blog – căruia nu aş avea de ce să-i fac reclamă.  

După o asemenea mostră de înţelepciune a vremurilor noastre, n-ar trebui să fie de mirare  ce venea scris în rândurile ulterioare. Bloggeru’ îşi cam mângâia cu vorbe dulci viciile (cafeaua, fumatul, dependenţa de net), ca pe nişte foarte dragi, nespus de paşnice şi complet nevinovate pisicuţe…

Cu toţii avem astfel de animale de companie, mult mai vinovate decât ne închipuim, dar n-aş vrea să intru acum în detalii despre vicii şi păcate. Mai ales că de dependenţa de net – mai puţin aceea de Facebook, ceea ce nu poate fi circumstanţă atenuantă :-) – sufăr şi eu.

Aş vrea numai să strâng puţin de buba acestor exprimări foarte curente în ultima vreme, care compară omul cu neînsufleţite creaţii de-ale sale.

S-a umplut lumea de exemple ale acestei orwelliene novlimbi (Newspeak). Ori că ne referim la română, ori la engleză (cele două limbi cu statut oficial egal pe MunteanUK :-), din ce în ce mai des observ cum măsura omenescului a devenit prestaţia unei maşinării.

Tot omul obosit vrea să ‘îşi reîncarce bateriile’, iar de se găseşte vreunul care îşi mai pune mintea la contribuţie – fără ca doar să regurgiteze ceva din informaţiile preasamblate şi preambalate cu care s-a îmbibat, inevitabil, din lumea din jur – se zice că este ‘deştept precum un computer’.

Iar despre un prichindel care era pe calea înfiripării unei culturi generale, deşi nu ajunseze nici măcar în clasa a patra, colegii mi-au spus că “el este Google-ul clasei”.

A crede că Google poate avea vreun soi de virtute în sine, pentru că ‘ştie’ multe,  a socoti că un computer, oricât de performant, este ‘deştept’ de unul singur îmi pare la fel de stupid precum a crede că un om poate trăi numai din ‘reîncărcări’ ca o maşinărie.

A compara omul cu aceste născociri neputincioase (de nu ar fi puse în funcţiune tot de voinţa omului şi de nu s-ar fi creat prin strădaniile sale, dar mai ales cu îngăduinţa Făcătorului tuturor celor văzute şi nevăzute) este lipsit de sens.

Fiecare om este infinit mai mult decât un robot şi ceea ce îl umanizează nu sunt viciile (ci dimpotrivă: răstignirea lor!), iar ceea ce ne încarcă nu sunt cele la care râvnesc cei mai mulţi dintre pământenii zilelor noastre…

…mai mult somn, mai multă şi mai bună mâncare şi băutură, mai mulţi bani, mai multă faimă, mai mulţi prieteni (pe Facebook?!), mai multe cărţi citite, mai multe filme văzute, mai multe călătorii, nenumărate tipuri de distracţii şi plăceri ori alte felurite ‘experienţe’ irelevante în veşnicie.

Orice baterie reîncărcabilă (acumulator) are un ciclu de viaţă, la capătul căruia nu mai este posibilă vreo reîncărcare. Nouă, tocmai când ni se opreşte maşinăria (trupul – singurul în ale cărui pofte şi în a cărui bunăstare am investit), ni se vădeşte omul din noi.

De-abia când bateriile (burdihanele, urechile nesătule, ochii mereu doritori să vădă, dar şi cotloanele cu gânduri şi amintiri din creier) se golesc definitiv, omul este liber să fie el însuşi.

Dar mulţi n-or mai putea să fie, nu pentru că ar exista ‘nefiinţa’ unde se duc morţii (cum pretinde altă odraslă a novlimbii), ci pentru că bateriile sufletului, cele cu care trecem dincolo de moarte, vor fi goale.

Mai toate dintre ‘hainele care îl fac pe om’ – după cum zice o proastă vorbă omenească mai veche de inventarea bateriilor, a roboţilor sau a computerelor – vor cădea atunci de pe noi ca frunzele uscate de pe arbori.

Despuiaţi de amăgitorul frunziş, cei acum mereu grijulii să nu ne lăsăm bateriile neîncărcate vom spune şi noi “mă tem, căci sunt gol”, precum odinioară Adam. Însă teama de atunci a celor trăitori în netemere de Dumnezeu în vremea acestei vieţi nu va mai fi de vreun folos.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (19)

[EN] Aware or not of how Asians struggle with pronouncing English, I hope there would be many those enjoying this recommandation. [RO] Conştienţi sau nu de felul în care asiaticii se luptă cu pronunţarea englezei, sper că vor fi mulţi cei cărora să le placă această recomandare.

[EN] It’s a website (+ another) storing some 600 pages with examples of ‘funny’ (not for teachers :-) deformations of the English language. [RO] Este un website (+ altul) care stochează vreo 600 de pagini cu exemple de ‘amuzante’ (nu pentru profesori :-) deformări ale limbii engleze.

[EN] The phenomenon occurs especially but not exclusively in Japan (where it’s known as Engrish) and China (Chinglish). [RO] Fenomenul apare în special, dar nu exclusiv în Japonia (unde este cunoscut drept Engrish) şi China (Chinglish).

[EN] Most usually, the hilarious new words and nonsensical phrases appear because these languages have no ‘l’ and ‘r’ sounds. [RO] Cel mai adesea, hilarele noi cuvinte sau frazele fără sens apar pentru că aceste limbi nu au sunetele ‘l’ şi ‘r’.

[EN] It’s a perpetual confusion between the two, similar to the one that young children often make when learning European languages. [RO] Este o perpetuă confuzie între cele două, similară celei pe care copiii mici o fac adesea când învaţă limbi europene.

[EN] This explains why many people in Shanghai were refering to an nonexistent ‘Lomania’ instead of Romania :-) [RO] Aceasta explică de ce mulţi oameni în Shanghai se refereau la o inexistentă ‘Lomania’ în loc de România :-)

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (20) – Litter… ature?! / Liter… lături?!

[EN] Litter…ature?! Not really, as both books seemed interesting enough. [RO] Liter… lături?! Nu chiar, căci ambele cărţi păreau destul de interesante.

[EN] However, someone in Lewes (East Sussex) seemed to have had enough of them.  [RO] Totuşi, cineva din Lewes (East Sussex) parea să se fi săturat de ele.

[EN] As for the pun, here’s an anecdote that an English language tutor from the University of Sussex told me. [RO] Cât despre calambur, iată o mică anecdotă  pe care o profesoară de limba engleză de la University of Sussex mi-a spus-o.

[EN] A foreign student of hers thought that he was sending letters home...  care credea că trimite scrisori acasă… [RO] Un student străin de-al ei credea că trimite scrisori acasă…

[EN] ...while putting them not into Royal Mail post boxes, but into trash bins inscribed with the word LITTER. [RO] …în timp ce le punea nu în cutii poştale ale Royal Mail, ci în tomberoane înscrise cu cuvântul LITTER (gunoi).

[EN] The word looked like LETTER to him :-) [RO] Cuvântul părea LETTER (scrisoare)  pentru el :-)

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (16) – BMW Obsession / Obsesie BMW

[EN] BMW – a German probably as loved in the UK (pics 1 + 4) as it is in Romania, at least according to what I could see. [RO] BMW – o maşină germană probabil pe atât de iubită în UK (pozele 1 + 4) precum şi în România, cel puţin din ce am putut vedea.

[EN] Indeed, Britons have some big BMW car clubs (+ here, here, here), but they seem far from the ‘BMW obsession’ from Romania. [RO] Într-adevăr, britanicii au nişte mari cluburi auto BMW (+ aici, aici, aici), dar par a fi departe de ‘obsesia BMW’ din România.

[EN] In the 2nd pic: a BMW-inspired urban ‘work of art’ in Bucharest. [RO] În cea de-a 2-a poză: o ‘operă de artă’ urbană din Bucureşti inspirată de BMW :-)

[EN] In the 3rd pic: an old Romanian Dacia tuned up with a BMW bonnet.*** [RO] În cea de-a 3-a poză: o veche Dacie românească tunată cu o capotă de BMW :-)

*** [EN] NOTE: ...as Britons call it, while Americans say ‘hood’. [RO] NOTĂ: ...cum o numesc britancii, iar americanii îi spun ‘hood’.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (21) [From my forays into Scotland's heartland]

Cu mintea încărcată de clişee acumulate de la cele mai fragede vârste, plecăm adesea în lumea largă cu idei de genul ‘Franţa = mâncare bună’ sau ‘UK = mâncare proastă’, nu-i aşa?

Aşadar, de n-ar fi fost titlul explicit al acestui serial, probabil că n-ar fi exclus ca mulţi să poziţioneze eronat prăvălia de faţă – nicidecum pe tărâm britanic.

E drept că numele firmei pune pe gânduri… Cum ar putea să fie vorba de Franţa, o ţară cu o strictă politică lingvistică?! Dar ar putea fi Belgia sau Elveţia, să zicem.

Oare nu sunt franţuzeşti aceste cuvinte de pe umbreluţa de la intrare: chocolaterie, confiserie, boulangerie şi patisserie?

De fapt, sunt tot atât de franţuzeşti pe cât sunt şi englezeşti, că nu degeaba este privită limba engleză drept având cel mai bogat vocabular din lume (+ o părere contrarie) .

Este mult mai tolerantă şi înghite mai uşor (rumegate sau nu) cuvinte din alte limbi. La fel cum bucătăria britanică (sărăcăcioasă – ar zice unii :-) adoptă orice, de oriunde.

Chiar de or fi britanicii mai neiscusiţi într-ale mâncărurilor, ei rămân foarte receptivi la a importa lucruri gustoase – după cum am mai arătat (aici sau aici).

Este şi acesta un mare atu al britanicilor, care au deja câteva secole de răspândire în toate zările şi între toate naţiile lumii, de unde au învăţat câte ceva.

În schimb, le cam lipseşte această diversitate în farfurie românilor de rând (nu mă refer la maeştri bucătari!), care au obiceiuri culinare foarte regionalizate.

Această Fisher and Donaldson, o afacere de familie la a patra generaţie, pare un bun exemplu britanic de import culinar, adaptat Scoţiei.

Magazinul este deschis în St Andrews (Fife), orăşel unde s-au cunoscut William şi Kate şi  cunoscut drept destinaţie favorită a pasionaţilor de golf.

Aşadar, este un loc cu pretenţii, unde bomboanele de ciocolată, turtiţele, prăjiturile, tartele, torturile etc trebuie să fie măcar la fel de bune ca în alte locuri de pe Continent.

Şi unde aceste deserturi de inspiraţie franceză (şi nu numai) se obţin din ingrediente scoţiene, se fac manual şi se alătură unor produse cu specific scoţian (de pildă scones).

De la plăcinţele de 90 pence până la torturi de nuntă de £ 420 oferta e variată şi cred că toate merită încercate – în St Andrews, în Cupar sau în Dundee.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]