Studentul nostru, stăpânul nostru (2) [Our student, our master]

Aici este paradisul tocilarilor sau al celor care călătoresc prin lume cu creionul pe hărţi, cum făceam şi eu odinioară, sau al romanticilor nătărăi (tot ca mine :-), care sunt în cel mai mare pericol să se îndrăgostească atunci când văd o fată citind. N-or fi mai mult de trei ani de când aveam încă BCU-ul din Bucureşti drept etalon în materie de servicii pentru studenţi.

Iată că de-abia acum, ajuns prin voia Domnului la a 12-a ţară vizitată, pot spune iarăşi că viaţa bate filmul imaginaţiei noastre. Am găsit ceea ce vedeam numai în filme, o bibliotecă deschisă noaptea, pe când, la BCU, şi dacă aţipeai puţin cu fruntea pe o carte (fără să sforăi neapărat :-), venea o bibliotecară să te trezească. Politicos, ce-i drept, dar cu o motivaţie stupidă, cum că "aici e bibliotecă, nu se face aşa ceva".

Uite că, într-o ţară normală, se poate dormi la bibliotecă. Dimineaţa, studenţii sunt la cursuri, după-amiaza - la muncă (deşi aud că imigranţii ilegali le-au furat cam toate slujbele studenţeşti - merită investigată pista asta!), astfel că numai noaptea ar fi vreme de învăţat.

Poate tocmai de aceea se uită mulţi la economia britanică precum ne uităm după Lună ori cu ciudă (poate şi a celor care se tot laudă cu olimpici şi supradotaţi!) către lista de laureaţi Nobel din UK. Şi uitaţi-vă la ea, că nu-s acolo nume străine, ci d-astea cu rezonanţe celtice şi anglo-saxone!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]