Pentru că se apropie prăznuirea Sfântului Andrei – o zi (oare şi miezul ei creştin?!) la mare cinste, atât în Scoţia, cât şi în România – postez câteva imagini din orăşelul scoţian cu numele sfântului.
Acest St Andrews este de-abia al cincilea oraş ca mărime din Fife (circa 16,700 locuitori) şi rămâne în istorie drept capitală a Bisericii din Scoţia (cea dinainte de Church of Scotland).
Deşi de 2.5 ori mai puţin populat decât echivalentul eclesiatic din Anglia (Canterbury), cu greu s-ar putea zice că orăşelul n-ar avea greutate în UK.
Nu atât din perspectivă economică, cât mai ales ca importanţă istorică şi intelectuală, pentru că găzduieşte a treia universitate de pe tărâm britanic, după cele Oxford şi Cambridge.
A treia în ordine cronologică şi încă în top zece universităţi britanice în privinţa calităţii educaţiei, University of St Andrews a fost fondată la 1410-1413.
Mii de studenţi din toată lumea au venit şi vin aici, foarte probabil atraşi nu doar de vreo poveste de iubire princiară precum cea dintre William şi Kate.
Ci de aerul boem dintr-un oraş medieval, fără industrie (în afara celei turistice, inclusiv celei dedicate golfului), unde n-ai ce face decât să studiezi şi să te distrezi.
Cu atât mai puţin nu cred că mai interesează pe cineva moştenirea creştină a localităţii, unde mai funcţionează ‘biserici’, dar nu ştiu câtă ‘credinţă’ o mai fi.
Şi unde ruinele Catedralei din St Andrews – înălţate (începând cu anul 1158) după ruperea creştinătăţii britanice de Biserica Una a lui Hristos – vin ca un avetisment.
De s-o încrede cineva doar în ştiinţa lui, să nu uite ce zice Mântuitorul: “Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic”.
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|