Monday 30 November 2009

Ortodoxia în Scoţia (7) [Orthodoxy in Scotland]

Primul lucru pe care l-am aflat despre Ortodoxia scoţiană, cu puţin înainte de a lua parte la prima Sfânta Liturghie, avea să aibă legătură cu…

....monstrul din Loch Ness – un personaj de care începusem un pic să fiu sătul, deşi eram doar în a patra mea zi pe tărâm scoţian.

Aşa cum, dintr-un capăt în altul al României, dai peste obiecte cu Dracula în orice prăvălioare cu suveniruri, şi în Scoţia nu lipseşte un astfel de ‘pseudo-simbol naţional’ (nu ştiu cum să-i zic exact).

Nu ştiu ce preţ or pune scoţienii pe un asemenea simbol, dar pesemne că turiştii sunt atraşi de monstrul acesta a cărui înfricoşătoare reputaţie are cu mult peste cei 75 de ani, de când a devenit un mit al secolului 20.

Mi se păreau deja obositoare povestioarele acestea un pic isterice, când primul prieten de aceeaşi credinţă pe care mi l-a adus Dumnezeu în Scoţia mi-a arătat ceea ce se pomeneşte a fi fost locul izvorul Sfântului Columba.

Acest loc care aminteşte de Sf. Columba se află la Invermoriston, aproape de Fort Augustus – localitate cu mai puţin de 650 de locuitori, unde se află o capelă ortodoxă, deşi se mai ţin Liturghii, din când în când, şi în alte locuri din Scottish Highlands.
.
Mica aşezare (cu nume oarecum pompos, care îţi creează aşteptări, nu?) purta odinioară numele Kilchumein, adică ‘chilia lui Cumein’, (scris şi Chumein sau Cumeine – vezi ultima imagine), un Sfânt ucenic al Sf. Columba.

După toate balivernele hiperbolizate de o lume flămândă de poveşti uşor de servit turiştilor – iar scoţienii sunt buni să vândă altfel de istorioare (vezi aici sau aici) – în sfârşit, am auzit o relatare credibilă.

Evident, n-ar fi credibilă pentru cei gata să creadă orice trăznaie (chipurile, dovedită ştiinţific!), dar să refuze Adevărul. Mie mi-a fost destul să ştiu că, până acum vreo 1,500 de ani, o fioroasă creatură acvatică îi teroriza într-adevăr pe locuitorii acestor meleaguri.

Balaurul avea să le dea pace oamenilor numai după ce Sf. Columba (venit din Irlanda şi pusnicind o vreme în insula Iona, din vestul Scoţiei) l-a supus, nu prin vreo luptă spectaculoasă, ci prin numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Tradiţia despre viaţa sfântului spune că, în timpul uneia din călătoriile misionare ale Sf. Columba a avut trebuinţă să traverseze Loch Ness, dar chiar când a ajuns pe malurile sale a întâlnit nişte oameni care îl îngropau pe un confrate de-al lor ucis de balaur.
.
Relatările potrivit cărora monstrul l-a înecat pe cel ucis (şi nici cadavrul nu i s-ar mai fi găsit, dacă oamenii care acum îl duceau la groapă nu ar fi încercat să-l salveze), nu l-au descurajat pe Sf. Columba. Şi nici pe ucenicul său, Lugbe, care a primit o ascultare pe care mulţi ar fi şovăit să o îndeplinească.

Sfântul i-a spus să traversere râul înotând şi să aducă o barcă de pe celălalt mal. “Nebunie curată”, şi-or fi zis cei care îşi plângeau prietenul mort, dar Lugbe nu s-a descurajat nici când balaurul s-a apropiat de el, gata să-l înghită.

De pe mal, Sf. Columba a ridicat mâna, imperturbabil. Făcând semnul Sfintei Cruci, i-a poruncit, în numele Domnului şi Dumnezeului său Iisus Hristos, să se întoarcă în adâncuri fără să-l tulbure pe Lugbe.

Creatura s-a supus, lucru ce i-a cuprins de uimire pe localnicii din neamul picţilor care îi mai văzuseră pe mulţi de-ai lor răpuşi de monstru. Graţie acestei minuni, Sf. Columba nu a avut prea mult de trudit, pentru a-L face cunoscut pe Dumnezeul Cel Adevărat prin Scottish Highlands.

La 14-15 veacuri de atunci, o bună parte din veniturile celor care locuiesc pe malurile Loch Ness depind în bună măsură de câte paie se pun pe vâlvătaia iscată de brand-ul Nessie – numele comercial dat creaturii din adâncuri.
.
Ca afacere, nu pot să zic că nu este simpatică. Oare numai atât să reţină urmaşii picţilor şi scoţilor – groaza strămoşilor lor, dar nu şi bucuria venirii din întuneric la Lumină?

Poate sunt prea sensibil, dar eu zic că este trist să vezi cum această Nessie nu a mai reţinut decât un ciot de mit, din care Sf. Columba (pe care l-am remarcat tot ca brand pe ici pe colo) lipseşte. Tot atâta legătură mai are Nessie cu Sf. Columba, cât Santa Claus cu Sf. Nicolae

Cam tot la acelaşi nivel tinde să se reducă legătura dintre Church of Scotland şi Church of England cu Iisus Hristos, în numele Căruia pretind că mai vorbesc.
.
El nu este mai mult decât un personaj (încă pozitiv, dar nu pentru toţi britanicii aflaţi în plin proces de decreştinare!) sau concept (într-o ciorbă de concepte politic corecte).

M-am bucurat să văd că ortodocşii de pe aceste meleaguri încearcă încă să reînnoade legătura cu Sfinţii care au adus creştinismul în Scoţia şi că am putut (cât mi-a permis vocea mea măgărească) să cânt şi eu troparul Sf. Cumein, chiar de ziua lui.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Thursday 26 November 2009

[EN] Not worth trying in the UK / [RO] Nu merită încercat în UK (10)

[EN] Unless you are extremely thirsty – or rather have to swallow a badly tasting medicine – it’s not worth buying such a little bottle of mineral water. [RO] Dacă nu eşti extrem de însetat – sau mai degrabă trebuie să înghiţi un medicament rău al gust – nu merită să cumperi aşa o sticluţă de apă minerală.

[EN] It’s just drinkable, without having a particular taste... [RO] Este doar potabilă, fără să aibă un gust anume...

[EN] ...like someone accustomed with Romanian mineral waters would expect. [RO] ...cum cineva obişnuit cu apele minerale româneşti s-ar aştepta.

[EN] And it costs much too much, especially if it’s bought in a British airport. [RO] Şi costă mult prea mult, în special dacă este cumpărată într-un aeroport britanic.

[EN] All airports where I’ve been to were expensive (here’s an exception), but this little bottle sets some kind of record of expensiveness for me. [RO] Toate aeroporturile pe unde am fost sunt scumpe (iată o excepţie), dar această sticluţă stabileşte un fel de record de scumpete pentru mine.

[EN] With the money (over £ 2) I paid for it, anyone would change 10-12 returnable glass bottles for 10-12 filled-up ones in Romania. [RO] Cu banii (peste £ 2) pe care i-am dat pe ea, oricine ar preschimba 10-12 sticle returnabile pe unele pline în România.

[EN] Yes, this is how crazy price differences between civilised UK, and uncivilised Romania can often be. [RO] Da, atât de nebune pot fi diferenţele de preţ dintre ‘civilizata’ UK şi ‘necivilizata’ Românie.

[EN] Not that we should worry… Romania is quickly cathing up with all bad examples from the ‘civilised world’. [RO] Nu că ar trebui să ne îngrijorăm… România prinde din urmă toate exemplele proaste din ‘lumea civilizată’.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Saturday 21 November 2009

About public transport in the UK (10) [Despre transportul în comun în UK]

This may be one of the weirdest posts I’ve ever published here, as only the pictures have anything in common with the theme of the curent series… But I can’t help writing another little story on an up-to-date Romanian reality, using British realities as background.

I may be hopelessly trapped within my own vanity – foolishly imagining that this MunteanUK is somehow interesting (?!) within its bizzareness or, at least, remains very different than a million other dull blogs.

Anyway, here’s what crossed my mind as I remembered the guy in the second image. He is a crook who approached me in Victoria Coach Station, and who tricked me into giving him £ 3-4, so that he could buy a ticket.

It didn’t matter that I had just heard Big Brother’s voice warning the passengers against this peculiar sort of beggars. Like all crooks, he came up with a what appeared to be a convincing story, almost hypnotizing me.

He fooled me just like a big Senegalese made me believe he was offering gold to me (a fascinating story, but only in Romanian) three years ago, in Cape Verde. Both in this British bus station and in Mindelo, I felt I was being tricked just as this was happening, but I couldn’t prevent it.

It wouldn’t be true to say that I am experiencing the very same feeling ahead of the Romanian presidential elections. Yet I wonder whether I’m not being tricked again, as long as – unlike most of the Romanian citizens – I want to go and cast my ballot.

Many people in Romania, of all ages and walks of life – both from the ever shrinking group of Orthodox faithful who practice their belief, and from the bulk of irreligious people – won’t bother to vote. Nevertheless, I want to do it.

I’ve made up my mind ever since my ‘favourite’ announced that he would be running for presidency this year. Although I’m far from being hyperenthusiastic (I’m leaving that for Obamaniacs all over the world), I’m comfortable with my decision.

Democracy is often a Russian roulette, and there’s not much genuine choice left for the voters. Citizens can only choose between some characters who had been previously pushed on the political stage by puppeteers.

Is the same choice left for Romanians tomorrow?! I couldn’t tell. All I honestly feel (it’s a feeling, I can’t explain it!) is that voting is better than not voting. I don’t believe in the theory of sanctioning (or delegitimizing) the political leadership by voting absenteeism.

Far be it from me to judge those who choose not to vote. God will judge us all, most likely not according to our political choices, like we often judge one another. Whether we vote or not, I feel like the whole country is in a bus station on the eve of these elections.

We can hop on the right or the wrong bus, not necessarily according to our wise or unwise choice, but to God’s will. The safety of the journey ahead of us depends not so much on the skills of the driver; it is all up to the Lord, and to how closely we follow His commandments.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Tuesday 17 November 2009

Urme româneşti pe cuprinsul UK (5) [Romanian traces throughout the UK]

În lipsa unei legi privind votul prin corespondenţă, nu cred că altfel decât ca o ‘penibilă risipă’ s-ar putea defini orice încercări de a le asigura posibilitatea să-şi exercite dreptul la vot pentru cetăţenii români din străinătate.

Primul lucru cu care au ‘rupt-o’ oamenii plecaţi peste mări şi ţări o reprezintă clasa politică românească. Aşadar, mi-e greu să cred că – inclusiv dacă şi-ar putea trimite votul prin poştă, cum şi-l trimit americanii de peste hotare – ar face-o mult mai mulţi decât până acum.

Odinioară, era la modă să fie criticat Ministerul Afacerilor Externe (MAE) că n-a făcut şi n-a dres pentru ‘garantarea’ acestui drept pe care vreo 90% din românii de peste hotare nu vor să-l exercite. Dar cred că mai sunt justificate astfel de mustrări de vreo doi ani încoace.

Cu prilejul ultimelor scrutine (mai 2007, noiembrie 2008, iunie 2009) s-au făcut eforturi logistice considerabile, ca să existe cât mai multe secţii, în cât mai multe oraşe locuite de românii din Europa şi SUA.

Evident, nu s-or fi făcut de dragul ‘bieţilor români aflaţi în pribegie’, ci pentru evitarea criticilor, dar s-au făcut. După umila mea părere, s-a cam ajuns la maximum de secţii pe care Statul român le poate organiza pe teritoriul altui stat, oricât de prieten va fi fiind acela.

În plus, precizări peste precizări, explicaţii, lămuriri de tot soiul, adrese de secţii de vot – se pot găsi din belşug într-o secţiune specială de pe siteul MAE.

Dar oare a meritat ca, la scrutinul parlamentar de anul trecut, să fie organizate nu mai puţin de 14 secţii de vot în UK, la care să se prezinte doar 749 de români? Oare câţi să fie aceştia din numărul total al românilor din UK?

Desigur, n-ar trebui ‘să se pună preţ’ pe democraţie, dar nici cu aruncatul banilor aiurea nu-i prea în regulă. La fel ca anul trecut, n-oi avea eu date precise despre câţi români sunt în UK, dar cei care au votat sunt, fără îndoială, foarte puţini.

Anul acesta, MAE bate toate recordurile, cu 294 de secţii de votare organizate peste hotare, încât ar putea să primească altă avalanşă de critici. De data aceasta, ele nu vor se vor referi la ce n-a făcut, ci la cât de mult a cheltuit în zadar.

Însă, cel puţin în cazul UK, văd că se vor face nişte economii. În loc de 14 secţii de vot, vor fi numai 8. Dintre acestea, trei – la Londra şi câte una la Canterbury, Cardiff, Leeds, Birmingham şi Glasgow.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Thursday 12 November 2009

UK’s motor vanity fair (12) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

Although I didn’t like the ‘looks’ of this brand, I couldn’t help noticing quite a few Saab cars, as I was strolling on the streets of Edinburgh.

I couldn’t tell why (I’ve got only ‘aesthetical’ reasons), but I simply find those cars to be some of the ‘ugliest’ in the world.

As always – since there are plenty of jazz and balet fans in the world, why couldn’t there be Saab lovers?! – my opinion could be challenged by the 4,500 members of this Saab Owners Club.

This surely doesn’t look like a car club ‘for the masses’, but rather like some kind of an ‘elite club’.

Not the best of advocates I could invoke, but statistics prove that my dislike is by no means exceptional. Vehicles of this Swedish manufacturer (owned by General Motors) make up only 0,658% of the car park of Britain – some 250,000 cars.

This unofficial history of Saab states that it is one of the quirkiest brands in the world. So be it, but then it seems people tend to buy less and less innovative (weird?!) products in times of crisis.

In spite of the overall car sales in the UK being up 30% in October, Saab sales plummeted by 66.8%.

Results are equally bad elsewhere in Europe, and in the USA as well, therefore the only surprise to me is how some car producers can still survive, after a year of appalling results…

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Tuesday 10 November 2009

Femeile în UK (14) [Women in the UK]

În ultimul paragraf al acestei postări îmi scăpa ceea ce le-ar putea părea multora drept o răutate, anume că “mi-e greu să-mi imaginez un britanic ducându-se în Grecia, Spania sau Portugalia, cu atât mai puţin Franţa… pentru a studia limba acelei ţări”.

Am generalizat. Am băgat oamenii (toţi tinerii britanici, în speţă) în aceeaşi oală. Şi am ‘comis-o’ în ciuda repetatelor încercări pe acest blog, şi mai cu seamă de-a lungul acestui serial, de a demonta mituri, prejudecăţi, stereotipuri.

Probabil, mi-a părut că dă bine, stilistic vorbind, ‘răutăcismul’ meu. Am greşit. Sau, poate, nu am greşit chiar de tot...

Doar am spus că e “tot mai greu de închipuit (dar nu imposibil!) să vezi un tânăr britanic care merge în străinătate în aceste zile pentru altceva decât băutură, promiscuitate, petreceri salbatice…

Dar, indiferent de ce ‘viclenii stilistice’ aş stăpâni (defect profesional?!) , ele nu-şi aveau locul, pentru că, în realitate, am cunoscut o tânără din UK care a părăsit temporar Anglia natală nu pentru ‘distraţie’, ci ca să înveţe spaniola chiar între spanioli.

Mi-e nespus de dragă engleza, dar văd că mulţi britanici rămân ‘prizonierii’ limbii materne, fără un minim interes să înveţe alta. Cu atât mai demne de apreciat sunt contraexemple fericite precum această fată din imagine sau cea care urma să plece în Austria, să-şi perfecţioneze germana.

Şi iarăşi mă minunez ce uşor – printr-o simplă pălăvrăgeală (chat) – cu o fată drăguţă şi deşteaptă se pot demonta miturile răutăcioase!

Nu ştiu cum le-or găsi alţii numai pe britanicele care să dea apă la moară ideilor preconcepute despre ele (urâte, grase, proaste, beţive, depravate, chiar violente etc), însă văd că pe mine m-a binecuvântat Dumnezeu să întâlnesc şi să fotografiez numai fete drăguţe, suple, isteţe, amabile...

Ba încă şi – sper eu – cuminţi şi serioase. Desigur că, pentru cei care nu-L cunosc pe Hristos, cuminţenia şi seriozitatea sunt relative, dar eu am speranţa (naivă oare?) că cine se duce din inima Angliei până la Madrid să înveţe, şi mai şi munceşte să se întreţină, este o persoană care îşi ia viaţa în serios.

Măcar atât. Aceasta este prea puţin faţă de “a nu-ţi lua sufletul în deşert”, vorba Psalmistului, însă pentru cei care nu-L ştiu pe Hristos, care n-au cunoscut Adevărul, poate că orice ‘mic bine’ (atât au ştiut ei să facă) îşi va primi răsplata la Judecată.

Un astfel de ‘cel mai mic bine’ este să nu te laşi în voia mării turbate care este lumea, în voia a ceea ce moravurile politic corecte de astăzi spun că ar fi ‘bine’, când, de fapt, ele nu fac decât să numească răul – bine, iar întunericul – lumină.

Când, pentru confraţii tăi de generaţie, contează doar ‘distracţia’ şi banii obţinuţi cât mai uşor (easy money), iar a învăţa o limbă străină le pare multora o pierdere de vreme, poate că eşti cumva un ‘erou’, dacă tu cutezi să faci altceva, să trăieşti altcumva.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Sunday 8 November 2009

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (7)

[EN] On my fifth day in the UK (and my second day of blogging :-), I met this Romanian actor who was far from having any spectacular job. [RO] În a cincea mea zi în UK (şi a doua de bloggereală :-), l-am cunoscut pe acest actor român care era departe de a avea o slujbă spectaculoasă.

[EN] He was rather disappointed with what he had left behind in Romania and delighted with the openness and civility/courtesy of the British society… [RO] Era mai degrabă dezamăgit de ceea ce lăsase înapoi în România şi încântat de deschiderea şi politeţea/curtoazia societăţii britanice...

[EN] …but the prospects of an acting career were not so clear back then. [RO] ...dar perspectivele unei cariere actoriceşti nu era atât de limpezi pe atunci.

[EN] Today, his site that I’m recommending now proves that he’s seen his dream come true – to perform on stage in London. [RO] Astăzi, siteul lui pe care îl recomand acum dovedeşte că şi-a văzut visul împlinit – să joace pe o scenă din Londra.

[EN] May Archangel Michael (whom we celebrate today), always give courage and determination to the main character of this blog post… [RO] Fie ca Arhanghelui Mihail (pe care îl celebrăm azi) să-i dea întotdeauna curaj şi hotărâre personajului principal din această postare…

[EN] …both on stage and in the everyday life in the UK, as it may be ‘nice’ to live in this country, but definitely not effortless! [RO] …deopotrivă pe scenă şi în viaţa de zi cu zi în UK!, căci o fi ‘drăguţ’ să trăieşti în ţara aceasta, dar categoric nu fără efort!

[EN] We wouldn’t have any kind of ‘successes’, if it weren’t from the Lord to grant them to us. [RO] N-am avea niciun fel de ‘succese’, dacă n-ar fi ca Domnul să ni le ofere.

[EN] We all – as ephemeral actors on life’s stage – should never forgot this! [RO] Noi toţi – ca actori vremelnici pe scena vieţii – n-ar trebui să uităm aceasta!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Friday 6 November 2009

Witty bits from what I learned in the UK (12) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]

The man with the grim appearance in the picture (which I took in October 2007, in Brussels) is Romania’s incumbent president – Traian Băsescu – a character who, in my humble opinion, draws equally irrational devotion and irrational adversity.

The paradox is that he probably deserves both the support and scorn he receives, and he’s no better, nor worse than the kind of ruler Romanians deserve today.

He’s the the one against whom all other competitors in the next presidential elections (due on Nov 22nd, with a most likely run-off on Dec 6th) are running, as the vote will basically be a referendum concerning his person.

Should he be granted a second term or not? ...this is the Shakesperean question troubling the few Romanians – probably no more than a third of citizens eligible to vote – who would bother to go to the polls.

I don’t know if the following piece of information is helpful to anyone in making up their minds about voting for or against Băsescu, but I feel like sharing here another ‘witty bit’ that I learned in the UK.

What I heard is a sinthetic description of Băsescu’s ‘finest hour’ – the 2004 victory in the presidential elections, made by someone very familiar with Romanian politics.

A British political scientist described to me Băsescu’s Orange Revolution as being “the revolution of the millionaires against the billionaires.

As I said, anyone can take this both ways – as an argument in favour or against Băsescu. I’d rather not give my own verdict, hoping that I’ve still got some readers left who would be interested in posting a comment on this topic.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Wednesday 4 November 2009

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (10)

[EN] On an ugly (cold & damp) November day, when I have no good news to share with my readers… [RO] Într-o urâtă (rece & umedă) zi de noiembrie, când nu am ce veşti bune să împărtăşesc cu cititorii mei...

[EN] …I thought that some pictures could warm us up a little. There’s so much beauty left in the world! [RO] …m-am gândit că nişte poze ne-ar putea încălzi un pic. Mai este atâta frumuseţe rămasă pe lumea aceasta!

[EN] These are images from Rye, a little English seaport with some 4,000 inhabitants… a little paradise, it seems… [RO] Aceste sunt imagini din Rye, un mic port maritim englezesc cu vreo 4,000 de locuitori… un mic paradis, se pare…

[EN] Whether the people living in Rye are aware of how blessed they are, whether they are thankful to the Lord for this, whether they truly know Him or not… I couldn’t know. [RO] Dacă oamenii care locuiesc în Rye sunt conştienţi de cât de binecuvântaţi sunt, dacă sunt mulţumitori Domnului pentru aceasta, dacă Îl cunosc într-adevăr sau nu... n-aş putea şti.

[EN] I only wonder how would it be to be living in such a quiet place, away from all the madness of this world, to have an ordinary job, to be a fisherman there or to sell little nothings to tourists all day long… [RO] Mă întreb doar cum o fi să trăieşti într-un astfel de loc liniştit, departe de toată nebunia lumii, să ai o slujbă obişnuită, să fii un pescar acolo ori să vinzi mici nimicuri turiştilor cât e ziua de lungă...
.
[EN] All these pictures were made by a Romanian woman whom I met in Brighton, and who wants to be signed here only as I.E. Gavril. [RO] Toate aceste poze au fost făcute de o româncă pe care am cunoscut-o în Brighton şi care vrea să fie semnată aici doar ca I.E. Gavril.
.
[EN] The pictures in this tenth episode were taken in… [RO] Fotografiile din acest al zecelea episod au fost făcute în... – Rye, East Sussex.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins].

Monday 2 November 2009

Din viaţa studenţească (8) – Moartea, o afacere ca oricare alta [Student life – Death, a business like any other]

Foarte uşor şi prea adesea, în UK sau oriunde altundeva în lume, gura lumii se dezlănţuie împotriva ‘tinerilor din ziua de azi’ care nu mai ar mai şti altceva decât să se ‘distreze’…

Şi prin distracţie – care le este predicată neîncetat ca fiind vitală precum oxigenul pentru omul contemporan – se înţelege a bea tot mai mult, a se îmbăta cât mai des, a avea cât mai multe ‘experienţe’ bahice sau sexuale.

Foarte trist şi foarte adevărat că în cazul foarte multora aşa este. Însă cei căzuţi (dar să nu decretăm niciodată că ar fi şi iremediabil pierduţi!) astfel nu fac altceva decât să răspundă ofertei copleşitoare din lumea în care s-au născut.

De-ai fi student în Brighton (fie la University of Sussex sau University of Brighton), cu greu ai putea rezista invitaţiilor la petreceri, concerte, ‘seri speciale’ prin pub-uri, taverne, cluburi, discoteci etc, cărora o puzderie de afişe şi postere le fac reclamă.

Desigur, nu chiar pe toate gardurile, că britanicii sunt civilizaţi şi grijulii cu mobilierul urban… Însă oriunde este loc de afişat, se face reclamă morţii. În primul rând celei sufleteşti, dar şi celei care îţi distruge, încetul cu încetul trupul.

Alcoolul, tutunul, promiscuitatea la care invită ‘serile speciale’, pilula avortivă sau avortul propriu-zis de după – toate asigură locuri de muncă şi aduc bani la buget. Sunt afaceri legitime care contribuie la ‘bunăstarea’ societăţii. Cu ce temei ar putea societatea să ridice piatra împotriva ‘tinerilor din ziua de azi’?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]