Tuesday, 3 January 2012
[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (20)
Monday, 5 December 2011
[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (20) – Litter… ature?! / Liter… lături?!
Monday, 28 November 2011
Din raidurile mele prin inima Scoţiei (24) [From my forays into Scotland's heartland]
Friday, 18 November 2011
[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (27)
Friday, 3 June 2011
[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (15)

Wednesday, 15 December 2010
Studentul nostru, stăpânul nostru (11) [Our student, our master]
Când am început serialul de faţă, mă aflam sub influenţa foarte bunei impresii despre învăţământul superior britanic. Ulterior, cum şade bine oricărui blogger, am mai fost şi cârcotaş.
S-or mai fi nuanţat părerile iniţiale, dar buna impresie nu mi-a dispărut. Senzaţia mea limpede a fost că studentul (britanic sau străin) care învaţă în UK este stăpân, adică pus în centrul politicilor de educaţie.
Tânărul sau mai puţin tânărul care vrea să înveţe într-o universitate britanică nu este doar o rotiţă într-un sistem, o cantitate neglijabilă, nici o vacă de muls – de taxe de studii, bani de cărţi, taxe de restanţe, şpăgi etc.
Desigur, aş putea fi acuzat că, fiind Chevening Fellow nici nu puteam avea o altă părere decât una superlativă. Admit că în mod sigur am fost privilegiat şi ferit de orice dificultăţi cu care se confruntă studenţii.
Însă şi experienţa personală, şi părerile altora, şi statisticile veneau toate să confirme calitatea învăţământului universitar din UK. De până acum. Căci despre ce va fi după tăierile bugetare + creşterea taxelor încolo sunt mulţi care se îngrijorează.
Şi nu mă refer doar la cei care au ieşit la cafteală cu nu foarte eficienţii poliţişti britanici, care şi-or fi ieşit din mână în ultimii 20 de ani trecuţi de la mişcările sociale din vremea premierului Margaret Thatcher.
Anarhiştilor (să nu fi fost şi troţkiştii pe acolo?!) prea puţin le pasă de taxele de studii. Însă ei nu-şi puteau face reprezentaţia dacă nu ieşeau pe străzi zeci de mii de tineri cu adevărat îngrijoraţi că un an de studii îi va costa de trei ori mai mult.
Îngrijorarea lor s-a auzit (din păcate, fără urmări) şi în Camera Lorzilor. Oricât de hulit ar fi acest corp legislativ neales, tocmai faptul că nu depinde de isteriile electorale, îl face o adevărată voce a raţiunii în Marea Britanie.
Majoritatea (273) ‘nobililor lorzi’ au votat în favoarea dureroaselor măsuri, dar din rândul celor (200) care s-au opus legii s-au ridicat întrebări care, mai mult ca sigur, îi frământă şi pe David Cameron şi Nick Clegg.
Nu cumva creşterea taxelor va duce la o creştere cu 300% a datoriilor studenţilor (student debt)? Oare nu se putea tăia bugetul mai prudent, mai chibzuit? Vor mai putea vreodată cei mai săraci dintre britanici să spere la studii universitare?
N-aş crede că Guvernul de coaliţie nu a cântărit bine chestiunile acestea. Dar, foarte probabil, nu mai este astă soluţie. Datoria publică a UK este sufocantă. Altfel cum ar fi fost Nick Clegg de acord cu o propunere sinucigaşă pentru partidul său?!
Pe de altă parte, mă întreb cum de îşi închipuie cineva că foştii studenţi îşi vor putea plăti vreodată datoriile? Şi ce va fi cu cei 60-70% dintre studenţii, veniţi din state UE, care studiază în UK graţie unui student loan, apoi nu mai rambursează nimic?
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
Thursday, 2 December 2010
Din viaţa studenţească (11) – Un ‘apartheid’ împotriva tinerilor englezi [Student life – An ‘apartheid’ against English youngsters]
Noua taxă pe un singur an ar fi de trei ori mai mare decât costă trei ani de studii (durata medie a studiilor universitare) potrivit taxelor în vigoare acum. Din 2012, trei ani de studii ar urma să coste chiar şi £27,000.
Însă, ceea ce pune sare pe rană – sau, potrivit unei zicale din limba engleză: “add insult to injury” – este faptul că numai tinerii englezi vor urma să suporte creşterea. Pentru cei scoţieni, studiile universitare vor rămâne gratuite.
Cei din Ţara Galilor vor plăti taxele de acum. Inclusiv studenţii din statele UE vor beneficia de taxele zero din Scoţia sau cele menţinute la nivelul actual pentru galezi. Doar studenţii din afara UE se vor alătura ‘fazanilor’ englezi.
Pentru englezii de rând, costul a trei ani de studii s-ar putea dovedi un o prea grea povară financiară. Mai ales în condiţiile actualei crize economice, care a revelat cât de împovăraţi de datorii sunt britanicii.
Cine s-ar mai încumeta să pornească în viaţă cu aşa un handicap – un credit de studii de 2-3 ori mai mare decât acum? Oare mişcările de stradă violente ale studenţilor vor deveni şi în UK la fel de obişnuite precum în alte ţări europene?
Ar fi foarte trist ca lucrurile bune despre universităţile britanice, scrise pe acest blog, să fie dezminţite în anii următori. Poate nu se va ajunge la un exod al studenţilor englezi, dar tot ar fi rău ca situaţia din UK să fie comparabilă cu cea din Franţa.
Tuesday, 14 September 2010
Witty bits from what I learned in the UK (15) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]
Obviously, there’s a continuation – the student is supposed to have read throughly a certain list of books, and then be able to write essays making connections between the things read – but that was the essential part.
Unlike in the Romanian system (originally of French inspiration), students in the UK will not be asked to reproduce memorized data and facts, but to prove their obtained knowledge through a more or less practical exercise.
Writing about something (in order to prove one’s grasp of a certain topic) it’s not the same thing as reproducing it. Therefore, very much different from Romania, British professors are not so obsessed with catching their students cheating.
You simply can’t write an essay and can’t express your view on something you haven’t read before the exam. Even if you had at least a dozen books on your desk during the examination, you couldn’t search for the specific information, nor process it.
Thanks to this philosophy, the higher education system of the UK is one of the things I liked best about this country. Too bad that younger Brits are now in schools that are in an appalling mess after 13 years of New Labour ‘progressive’ reign.
However, I think that British universities will maintain their supremacy in the EU for a long time from now. Be it only because of the English language’s prominence, but also because most French academic institutions are rotten with a bad phisosophy.
If only this sickening political correctness that is creeping into everything ‘sane’ and ‘decent’ in the UK wouldn’t spoil the good things about British universities! Real scientific truths (not those fabricated by ideologies) couldn’t be born in an Orwellian Britain!
[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]







