Studentul nostru, stăpânul nostru (1) [Our student, our master]

Ştiu că mulţi – din cei ce au avut parte de vreo bursă Erasmus ori au studiat sub altă formă prin lumea largă - ar putea râde de mine pentru postarea de faţă.

Însă pentru toţi ceilalţi care, la fel ca mine, habar n-ar avea la ce servesc dispozitivele fotografiate (self-issue/return machines), nu pot să mă abţin a nu le spune.

Acolo, doar cu legitimaţia de student, poţi (şapte zile pe săptămână, cu o mică pauză de câteva ore duminica!) să-ţi împrumuţi singur cărţile ori să le restitui.

Mai mult, un serviciu special (bookdrop) îţi permite să restitui o carte din afara bibliotecii în timpul nopţii.

Ce să mai zic de cărţile pe care trebuie să le laşi doar pe anumite cărucioare (ca în a doua imagine), nu să le repui pe raft ori să le predai unui custode?

Sau ce-ar fi de zis în legătură cu nenumăratele terminale pentru consultarea cataloagelor, de zone cu computere separate (PC clusters) unde poţi sta pe net cât vrei, de imprimante, scannere şi copiatoare (pe care ai dreptul să le foloseşti singur)?!

Ba încă, cum vă par de aşa-numitele zone de tăcere (Silence zones) unde se pot retrage cei care nu suportă nici băzâitul muştei când studiază, de ieşirile de incendiu pentru scaune cu rotile sau să ai acces la de un fel de bancomate de unde cumperi credite pe care să le cheltui la copiat şi printat?

Asta după ce ţi-ai consumat creditul iniţial (de vreo £ 50), căpătat la înscriere de orice student.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]