Showing posts with label Biscuits or Cookies. Show all posts
Showing posts with label Biscuits or Cookies. Show all posts

Monday, 24 October 2011

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (23) [From my forays into Scotland's heartland]

De cum le-am descoperit, am lăudat suvenirurile din Londra, ca fiind un pic cu mai multe plusuri decât minusurile pe care le găseşti la astfel de obiecte în alte părţi ale lumii.

Iată că aşa s-a nimerit ca, după mai multă vreme, să apuc să le laud şi pe cele găsite în Edinburgh, un ‘oraş-acasă-ideală’ vizitat de trei ori până acum.

La fel ca în Londra sau în orice altă capitală a lumii (inclusiv în Washington DC, Paris, Roma sau Berlin!), mai dai şi aici peste suveniruri made in China’.

Ba chiar am aflat şi m-am grăbit să cumpăr (pentru inscripţiile cu Scotland şi drapelul cu Crucea Sf. Andrei) şi peste nişte tricouri  made in Haiti’ (poza 5).

Mare ţeapă am luat, căci deşi erau de bumbac 100% (şi după ce scria pe etichetă, şi la atingere), aveau o duhoare de parcă ar fi fost produse într-o tăbăcărie :-(

Aceasta a fost singura experienţă negativă. Restul suvenirurilor văzute, pipăite şi cumpărate au fost toate de nota zece.

Mai ales cele cu adevărat made in Scotland’, din lână locală (plovăre, fulare, căciuli, fuste, şepci etc), sau biscuiţii de ovăz (4) – şi gustoşi, şi buni pentru digestie.

De la deja clasicele brelocuri şi magneţi de frigider (3) sau căni (2) până la rechizite cu însemne scoţiene (1), toate mi-au plăcut.

Iar acestea erau, în mare, lucrurile de găsit pretudindeni în oraş, pe când cele mai bune suveniruri (dar şi mai usturătoare ca preţ) se găsesc la Edinburgh Castle.

Oferta este foarte bogată, toate produsele sunt, efectiv, realizate în Scoţia, dar şi de o calitate care îşi merită banii şi nici nu te face de râs dacă îţi decorezi casa cu ele.

Astfel de obiecte chiar frumoase, nu doar bune de a te da mare că le ai din Scoţia sunt tapiţeriile tradiţionale (6), mai interesante decât clasicele Răpiri din Serai :-) zic eu...

Dacă nu-ţi permiţi una de perete, te poţi mulţumi cu o faţă de masă sau semn de carte (9) sau cu un joc de şah (10), deşi destul de costisitor (£ 50).

Faţă de cănile de duzină din oraş, la castel găseşti unele şi mai frumoase, şi de 4-5 ori mai scumpe (13).

Mai poţi cumpăra cărţi de joc cu imagini din Scoţia (14) , bijuterii (12), săpunuri (13), săbii şi diademe pentru copii (8) şi jucării pentru colecţionari de toate vârstele (7).

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Wednesday, 3 February 2010

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (11) [From my forays into Scotland's heartland]

În afara situării într-o zonă superbă – unde se întâlnesc munţii The Trossachs cu lacul Lochearnhead – acest micuţ Kilmahog nu are nimic special în a atrage turiştii.

Cu greu poate fi un rival pentru Callander (1,5 km mai la est) – o destinaţie mai cunoscută din The Scottish Highlands şi unul dintre popasurile nelipsite în orice excursie pe malurile Loch Lomond sau prin The Trossachs.

Ei, iată cum, într-o bună tradiţie scoţiană de a face bani din piatră seacă, patronul acestui Trossachs Wollen Mill s-a gândit că turiştii ar putea convinşi să se oprească puţin şi să cumpere suveniruri datorită unei simpatice... văcuţe.

Dintr-o rasă specifică acestui colţ de lume (obişnuită cu frigul şi hrană mai săracă), dar bine aclimatizată chiar şi însorita Australie. Şi care este, de fapt... un bou.

La fel cum, prin multe sate din România, pe toţi căţeii îi le cheamă Grivei sau Lăbuş, prin Highlands, pesemne că tuturor boilor le zice Hamish (le cer iertare celor care poartă acest nume tradiţional scoţian! :-)

Doar că acest bou are şi pedigree, aşadar şi nume de familie – Hamish McKay Denovan. Plus ceva notorietate pe internet (vezi aici, aici sau aici).

Genială idee în a face turiştii, mai ales pe aceia cu odrasle care n-oi fi văzut vaci decât la televizor sau prin cărţile de poveşti, să oprească la popasul tău. Unde aproape sigur vor cheltui.

Căci, şi dacă orice produs pare mai scump în GBP (în ciuda devalorizării lirei sterline din ultimii doi ani), ispitele sunt absolut copleşitoare...

...jucărele-suvenir (farfurioare, pixuri, brelocuri, oiţe, vaci sau ursuleţi de pluş); îmbrăcăminte din lână scoţiană (plovăraşe, fulare, fuste, mănuşi, tricouri, kilt-uri), haggis, whisky, delicioşi biscuiţi (cookies) scoţieni, gemuri etc.

Hamish pare că îţi zâmbeşte de peste tot. Habar n-o avea nici de frumuseţea locurilor în care îşi duce traiul, nici de ce afacere trăieşte pe spinarea lui.

Cred că are o fericită viaţă de bou după care zeci ori sute de milioane de oameni tânjesc. Oare nu-s destui aceia dintre noi cărora, să le dai un ţarc precum acela în care se învârte Hamish le este destul?

Ţarcul, haleala asigurată şi admiraţia celorlalţi. Cum nici pentru Hamish n-or mai conta acestea când ajunge acolo unde orice bou devine vacă (la măcelărie), nici oamenilor nu le-or mai servi dincolo la nimic desfătările de pe astă lume.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Friday, 24 October 2008

[EN] Worth Trying in the UK /[RO] Merită încercat în UK (6)

[EN] Among the things which are the tastier in the UK, I already recommended (full-heartedly!!!) trying some biscuits/cookies. [RO] Între chestiile cele mai gustoase din UK, am recomandat deja (din toată inima!!!) încercarea unor biscuiţi/prăjiturele.

[EN] I guess these are some of my all-time favourite food products, which I first discovered in American TV-series (where children were mad about them), then I tasted them in America, and ultimately fell in love with them in the UK. [RO] Cred că acestea sunt unele dintre alimentele mele preferate, pe care le-am descoperit iniţial în serialele TV americane (unde copiii erau înnebuniţi după ele), apoi le-am gustat în America şi, în final, m-am îndrăgostit de ele în UK.

[EN] And if I were to give a brand, Millie’s Cookies would be the first to mention, not only thanks to their availability, but also because they really taste better than many home-made sweets that I ever tried, let alone other ‘industrial biscuits’. [RO] Şi dacă ar fi să numesc o marcă, Millie’s Cookies ar fi prima de menţiomat, nu numai datorită disponibilităţii lor, dar şi pentru că sunt într-adevăr mai gustoasse decât multe dulciuri de casă gustate, să nu mai zic de alţi ‘biscuiţi industriali’.

[EN] These Millie’s Cookies can be found anywhere in the UK: most train/tube stations, big shopping centers, markets… [RO] Aceste Millie’s Cookies pot fi găsite oriunde în UK: cele mai multe staţii de tren/metrou, mari centre comerciale, pieţe…

[EN] Daily baked, with an appealing marketing strategy (the more you buy, the less you pay per piece)… I really like them. [RO] Coapte zilnic, cu o strategie de marketing atrăgătoare (cu cât cumperi mai multe, cu atât mai puţin plăteşti pentru bucată)… chiar mi-au plăcut.

[EN] So, anyone willing to make me a surprise when coming from the UK, a box of Millie’s Cookies would make a great idea, especially since I’m not fond of useless souvenirs :-) [RO] Aşadar, oricine vrea să-mi facă o surpriză când se întoace din UK, o cutie de Millie’s Cookies ar fi o idee grozavă, mai ales de vreme ce nu-s iubitor de suveniruri inutile :-)

[EN] I don’t have any illusions about these cookies being healthier than other food products – I suppose there’s a lot of ‘standardization’ in obtaining the ingredients and the cooking ‘procedures’. [RO] N-am nicio iluzie că aceste prăjiturele ar fi mai sănătoase decât alte produse alimentare – presupun că este multă ‘standardizare’ în obţinerea ingredientelor şi ‘procedurile’ de gătit.

[EN] However, in my view, they are both 1) very tasty + 2) really able to appease one’s hunger. [RO] Totuşi, în opinia mea, sunt deopotrivă: 1) foarte gustoase + 2) chiar capabile să potolească foamea.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Monday, 10 March 2008

O eroare mai amuzantă [A funnier error]

Ori că li se spune biscuit (în UK, Australia, Noua Zeelandă), ori cookie (în SUA şi Canada), mie chestile acestea mi se par de departe cele mai gustoase care pot fi mâncate pe ambele maluri ale Atlanticului. De regulă, o asemenea delicatesă la bucată costă între 20 şi 80 de pence. Şi chiar dacă varianta maxi (de vreo 20 cm diametru) ajunge să treacă de o liră (preţ de aeroport) – face toţi banii.
.
Nu ştiu ce or băga în ele – în afară de făină (din toate cerealele: grâu, ovăz sau secară), stafide, ciocolată, lapte, ouă, ulei şi (dar nu în toate cazurile) E-uri – dar sunt efectiv delicioase, încât prea puţin mă interesează dacă diferenţa este numai lingvistică sau şi de conţinut.
.
Însă ceea ce am vrut să semnalez este că, din toată goana după corectitudine a societăţii capitaliste de azi, tocmai la britanici, altfel destul de exacţi în toate, am găsit perla asta. Oricum este mai amuzantă decât cea pe care o semnalam în ianuarie.
.
Poate nu se vede prea bine, dar din cerculeţul lipit pe imagine reiese că produsul trebuie consumat de preferinţă înainte de 30.02.08. Oare aceasta vrea să însemne – asemenea inscripţiilor de pe unele sticle de whisky – că produsul are garanţie nelimitată?!
.
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]