Thursday, 17 January 2008

Încălzirea globală? [Global warming?]

"Doar n-o să-l foloseşti drept exemplu al încălzirii globale", mi-a spus un localnic (probabil un îngrijitor din campus) când mă apropiam, fascinat, să fotografiez acest pom înflorit în ianuarie, lângă clădirea în care locuiesc.

Nici el n-a ştiut să-mi spună ce copac este - din câte am înţeles, adus din Singapore în memoria cuiva mort pe aici. Însă e uimitor cum florile lui nu s-au scuturat nici după o zi cu vreo 3-4 ploi torenţiale (showers), urmate de încă cel puţin alte 20 de ore cu ploi mărunte.

Desigur că, tot admirând florile, n-am putut să nu intru în vorbă cu respectivul. I-am zis că sunt convins şi eu de încălzirea globală ca fenomen în desfăşurare, dar că sunt sceptic vizavi de toată isteria legată de ea, cum că omul ar putea să o preîntâmpine prin acţiunile sale. "Nu ştiu alţii ce cred, dar eu cred în Dumnezeu şi că totul este în mâna Lui", i-am spus.

Interlocutorul mi-a replicat, cu un calm britanic fără cusur: "Eu nu cred într-un dumnezeu, eu sunt un umanist şi cred că putem face ceva". Şi eu sunt perfect de acord că putem şi trebuie să facem ceva, dar n-am mai avut vreme să-i explic că nu trebuie să facem din strădaniile noastre dumnezeul nostru, căci a trebuit să plece.

Oricum, scurta noastră conversaţie a fost caldă aşa cum sunt razele astea ivite după ploaie, înviorătoare de parcă nu ai mai fi văzut Soarele de 7-8 zile, lucru foarte posibil la Bucureşti, dar nu cred că şi aici.

Din păcate, aşa cum nici cei care distrug planeta prin egoismul lor nu înţeleg că e creaţia Lui Dumnezeu şi, inevitabil, cândva vor da socoteală pentru asta, la fel - nici cei care vor să o salveze (şi eu nu pun la îndoială sinceritatea nimănui) nu înţeleg că nu o pot salva excluzându-L din ecuaţie pe Însuşi Creatorul ei.

În mod sigur, aceasta e una dintre rănile care îţi atrag atenţia imediat pe chipul acestei superbe ţări - secularismul ei. La ultimul recensământ (2001), 71 la sută dintre britanicii ziceau că sunt creştini, dar, de fapt, 66 la sută nu au nicio relaţie constantă cu vreo biserică sau altă instituţie religioasă.

Totuşi, nimeni nu trebuie judecat pentru necredinţa lui, căci de la orice om pe lume - făcut după asemănarea Celui Căruia Îi întoarce spatele - ai mereu câte ceva de învăţat. Multe naţiuni ar putea lua în foarte multe privinţe din cele bune ale britanicilor, pe care de-abia le descopăr la ei acasă.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

5 comments:

ipo said...

Te-am bagat in bookmarks, ne auzim:)
Misu

Theodora said...

Problema nu e atât de tranşantă, cum s-ar înţelege din final, fie în sensul credinţei că omul poate salva planeta, ca şi cum ar fi atotputernic, dar nici în sensul că doar Dumnezeu o poate salva, fără participarea omului, căci ar fi un act împotriva libertăţii. Ştiind bine că omul e cununa creaţiei,fiind deci integrat în ea, înţeleg că depinde de el să se apropie de Dumnezeu, să-L recunoască drept Creator şi să aprecieze prin El creaţia ca "dar şi sarcină", cum spunea pr. Stăniloae. Plecând de la sine însuşi, nu din afară, prin pocăinţă şi participare liturgică, omul poate schimba în jurul său creaţia, căci aşa primeşte harul Duhului care restaurează creaţia.

MunteanUK said...

@ Theodora

ai spus lucrurile mult mai limpede decat am reusit eu in postare.

nu implinisem inca nici o saptamana pe taram britanic cand scriam aici, si eram inca intr-o faza de 'mare deschidere' fata de orice as putea invata din UK.

deschiderea (socot eu) a ramas la fel, iar ceva-ceva lucrusoare bune tot am mai invatat. insa nimic fundamental :-(

ca niciun fel de experienta de viata, oricat de 'bogata' ar parea ea, nu inseamna nimic daca nu-L ai pe Singurul Invatator demn de urmat.

salvarea, prezervarea Creatiei asa, 'per se', fara a-L cunoaste pe Creator este desertaciune, ba uneori chiar idolatrie, cand 'Natura' devine dumnezeul unora.

Theodora said...

Că ai învăţat multe lucruri, asta se vădeşte şi-n bogăţia de impresii, de imagini, de cuvinte pe care le impărtăşeşti cu prietenie şi dragoste nouă şi pentru care îţi mulţumim. Astfel, ele se vor fi dovedind fundamentale.

MunteanUK said...

de cuvintele apreciative nu pot decat sa-ti multumesc, dar toata slava lui Hristos-Dumnezeul nostru I se cuvine!

caci nu atat experientele in sine au contat, nu multele si diferitele intamplari ce au dus la 'invataminte' de tras si la impresii de impartasit cu altii, ci 'filtrul' cu care El m-a inzestrat.

de nu-L tineam pe El drept Invatator - si a nu se intelege ca am facut-o fara cusur - nu ma alegeam cu nimic. doar nu sunt atatea etape prin care trecem 'ca gasca prin apa'?

de pilda, nu de-abia asteptam sa scapam din nenorocitul de sistem de educativ romanesc?

nu-s atatia intre noi, bietii de ei, care trec prin atatea si atatea, dar fara a recunoaste Cui I se datoreaza toate binecuvantarile si Cine ne supune la incercari (cu scopuri mantuitoare, nu in mod arbitrar)?

nu traiesc aceia DEGEABA, cu toate experientele acumulate? este foarte tist - sa ne rugam pt ei! mai ales ca nici noi, cei care ne credem credinciosi, nu traim pe deplin credinta.

atata cat pot si cum pot, eu imi dau si eu marturia mea pe acest blog, ca m-am dus intr-o tara secularizata, desacralizata, pagana chiar din multe privinte, unde trebuia sa invat European Political Economy si alte blah-blah-uri, dar m-am 'imbogatit' in altceva.

a nu se intelege de aici ca n-a fost interesant ca Chevening Fellow, dar iata cum din toate si dincolo de 'agenda' mea oficiala, cunoscand si Ortodoxia acolo, peregrinarile mele prin UK s-au dovedit a fi o experienta duhovniceasca!

am primit un mare dar de la Dumnezeu si nu-l pot valorifica decat impartasindu-l altora, la nivel de imagini, impresii, comentarii, de-a dreptul diatribe (in chestiunea avortului) sau povestioare (in OrthoGraffiti).