UK’s motor vanity fair (20) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

Enthusiats consider it a ‘British miracle’ and it must have been so, in 1948, when this economy car took to the British roads. Eventually, as “video killed the radio star,” so was this car of a slower-paced age killed by cars more suitable to the current maddeing faster times.

The ‘miracle’ only lasted up to 1958, when production stopped, although commercial variants kept being produced until 1971. A Total of 1,6 Morris Minor vehicles were build, but I don’t think that more than a few thousands are still in circulation.

Thanks to my reader C.L., I can add these lovely pictures of a Morris Minor to those that I took myself, and which illustrate the first episode of this series. They are glimpses of mid-20 century Britain, and offer a good example of British craftsmanship.

“In the popular imagination the Morris Minor is the car of schoolmasters, district nurses, midwives, openly Anglican vicars, helpful rural grocers and men wearing hats who are, generally, not in a hurry.”

“If the staid institution of English afternoon tea were motorised, it would look like this. The Minor is a symbol of a gracious England unspoiled by sodium lights, bypasses, tower blocks, KFC and greedy consumerism.”

“This England was a fable maybe, but fables are often more interesting than facts.” – this is how The Daily Telegraph praises the car pictured here, often seen as ‘quintesentially English’ or ‘typifying Englishness’.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (14) [Women in the UK]

În ultimul paragraf al acestei postări îmi scăpa ceea ce le-ar putea părea multora drept o răutate, anume că “mi-e greu să-mi imaginez un britanic ducându-se în Grecia, Spania sau Portugalia, cu atât mai puţin Franţa… pentru a studia limba acelei ţări”.

Am generalizat. Am băgat oamenii (toţi tinerii britanici, în speţă) în aceeaşi oală. Şi am ‘comis-o’ în ciuda repetatelor încercări pe acest blog, şi mai cu seamă de-a lungul acestui serial, de a demonta mituri, prejudecăţi, stereotipuri.

Probabil, mi-a părut că dă bine, stilistic vorbind, ‘răutăcismul’ meu. Am greşit. Sau, poate, nu am greşit chiar de tot...

Doar am spus că e “tot mai greu de închipuit (dar nu imposibil!) să vezi un tânăr britanic care merge în străinătate în aceste zile pentru altceva decât băutură, promiscuitate, petreceri salbatice…”

Dar, indiferent de ce ‘viclenii stilistice’ aş stăpâni (defect profesional?!) , ele nu-şi aveau locul, pentru că, în realitate, am cunoscut o tânără din UK care a părăsit temporar Anglia natală nu pentru ‘distraţie’, ci ca să înveţe spaniola chiar între spanioli.

Mi-e nespus de dragă engleza, dar văd că mulţi britanici rămân ‘prizonierii’ limbii materne, fără un minim interes să înveţe alta. Cu atât mai demne de apreciat sunt contraexemple fericite precum această fată din imagine sau cea care urma să plece în Austria, să-şi perfecţioneze germana.

Şi iarăşi mă minunez ce uşor – printr-o simplă pălăvrăgeală (chat) – cu o fată drăguţă şi deşteaptă se pot demonta miturile răutăcioase!

Nu ştiu cum le-or găsi alţii numai pe britanicele care să dea apă la moară ideilor preconcepute despre ele (urâte, grase, proaste, beţive, depravate, chiar violente etc), însă văd că pe mine m-a binecuvântat Dumnezeu să întâlnesc şi să fotografiez numai fete drăguţe, suple, isteţe, amabile...

Ba încă şi – sper eu – cuminţi şi serioase. Desigur că, pentru cei care nu-L cunosc pe Hristos, cuminţenia şi seriozitatea sunt relative, dar eu am speranţa (naivă oare?) că cine se duce din inima Angliei până la Madrid să înveţe, şi mai şi munceşte să se întreţină, este o persoană care îşi ia viaţa în serios.

Măcar atât. Aceasta este prea puţin faţă de “a nu-ţi lua sufletul în deşert”, vorba Psalmistului, însă pentru cei care nu-L ştiu pe Hristos, care n-au cunoscut Adevărul, poate că orice ‘mic bine’ (atât au ştiut ei să facă) îşi va primi răsplata la Judecată.

Un astfel de ‘cel mai mic bine’ este să nu te laşi în voia mării turbate care este lumea, în voia a ceea ce moravurile politic corecte de astăzi spun că ar fi ‘bine’, când, de fapt, ele nu fac decât să numească răul – bine, iar întunericul – lumină.

Când, pentru confraţii tăi de generaţie, contează doar ‘distracţia’ şi banii obţinuţi cât mai uşor (easy money), iar a învăţa o limbă străină le pare multora o pierdere de vreme, poate că eşti cumva un ‘erou’, dacă tu cutezi să faci altceva, să trăieşti altcumva.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (8)

[EN] This is the place where the Prime Meridian, which ‘splits’ the world into hemispheres leaves the British territory. [RO] Acesta este locul unde Primul Meridian, care ‘împarte’ lumea în emisfere, părăseşte teritoriul britanic.

.

[EN] As the images show, here you can be with one foot in the West, and with the other in the East :-) [RO] După cum arată imaginile, aici poţi fi cu un picior în Vest, iar cu celălalt în Est :-)
.
[EN] The first from the top of these images is from the Western Hemisphere, the other from the Eastern one… but it’s the same little town, established in 1919 as some kind of resort dedicated to veterans from the Great War. [RO] Prima de sus din cele două imagini este din Emisfera Vestică, cealaltă din cea Estică… dar este acelaşi orăşel, fondat în 1919 ca un soi de staţiune dedicată veteranilor din Marele Război.

.

[EN] The pictures in this eighth episode were taken in… [RO] Fotografiile din acest al optulea episod au fost făcute în... – Peacehaven, East Sussex.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (8) Women in the UK

O imagine considerabil mai critică asupra femeilor din UK decât cea din serialul meu apare astăzi în The Daily Mail, dar nu pot să nu atrag atenţia asupra ei. În mare măsură, observaţiile făcute de această rusoaică care a visat de la 13 ani să trăiască în UK (şi, per ansamblu, iubeşte această ţară ca mine de mult!) au oarece valabilitate în cazul multor britanice, dar nu ar trebui absolutizate.

Într-adevăr, vezi destule femei care habar n-au să se îmbrace, care parcă au o alergie la pieptene, care îşi brutalizează părul prin felurite culori fistichii, care îşi distrug pielea adaptată climei de aici prin excesul de bronzare artificială şi care beau de sting...

Poate aici ar trebui căutat răspunsul la întrebarea cu care am pornit la începerea serialului – de ce sunt atâtea tinere splendide în UK, dar de la o vârstă se urâţesc? Nu cumva alimentaţia haotică şi superficială (aici sunt 100% de acord cu opinia rusoaicei), beţiile, fumatul, avorturile, promiscuitatea, hedonismul absolut sau pur şi simplu neglijenţa în a se îngriji au un rol considerabil?

Totuşi, râmân la convingerea mea că omul găseşte ceea ce caută. Iar atenţia mea nu este atrasă de frumuseţea fabricată (de farduri şi operaţii estetice) care ascunde viciile. Şi dacă nu frecventez locurile unde se găsesc asemenea femei care să mă şocheze (nu că aş fi eu prea uşor impresionabil... :), desigur că ceea ce găsesc eu nu sunt britanice doar frumoase, dar şi simpatice şi interesante ca persoane, indiferent că refuză ori acceptă să fie fotografiate.

Din ultima categorie, iată o englezoiacă (mamă a doi copii, de opt şi cinci ani), care mi-a părut să infirme trăsăturile descrise de imigranta rusoaică. Pentru că am încercat mereu să protejez identitatea celor despre care scriu, n-am să spun nici ce serviciu are, nici la ce echipă de fotbal are un abonament (season ticket), tocmai alta decât cea la care este abonat soţul, ceea ce duce la dese “meciuri” în familie.

Oricum, aşa arată o femeie normală din UK care merge constant pe un stadion civilizat, lucru pe care, din nefericire, mă îndoiesc că îl pot face multe femei din România.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (1) [Women in the UK]

Una dintre prejudecăţile cu care se urcă în avion multă lume care pleacă înspre UK este aceea că femeile de acolo sunt: 1) urâte şi/sau grase + 2) uşoare. Pe cea de-a doua ipoteză nu am de gând să o "verific" amănunţit, însă cred că sunt pe cale să renunţ la orice idei preconcepute (şi culmea, formate citind zi de zi ediţiile online ale câtorva ziare britanice!) în privinţa celei dintâi, după numai câteva zile.

Certitudini. 1) Femeile britanice sunt mult mai frumoase decât cele din sudul Europei (refuz să dau nume de ţări) + 2) Procentul de grase şi graşi pe străzile din Brighton nu pare mai mare ca în România decât, poate, cu vreo 3-5 la sută din totalul trecătorilor.

Ipoteză de lucru. Luna trecută, un jurnalist britanic (Ted Safran) a stârnit furia multor conaţionale criticate că nu se prea îngrijesc de la o vârstă încolo, ba că nici nu îşi educă fiicele în acest sens. El comenta paradoxul că, până la 20 de ani, între britanice găseşti unele dintre cele mai frumoase femei din lume, în timp ce, după 30 – multe dintre cele mai urâte. Este o ipoteză interesantă, înclin să subscriu la ea, dar e prea devreme pentru opinii ferme.

Marea problemă este că, într-o societate atât de secularizată precum cea britanică, frumuseţea e aproape exclusiv o marfă şi nu ştiu câtă lume mai poate fi uimită de frumuseţea unor chipuri absolut obişnuite (vezi această imagine a unei drăguţe adolescente din Lewes) şi de discuţia simplă pe care o poţi avea cu o fată, fără să te gândeşti la ceea ce “experţi” peste “experţi” ne mint că e “firesc” ca toată lumea (şi cu precădere bărbaţii) să se gândească non stop.

Pentru cine caută detalii picante, n-are nevoie de blogul meu. Pentru cine vrea confirmarea că în UK există multă frumuseţe naturală şi politeţe (da, vânzătoarele de toate vârstele parcă zâmbesc mai mult decât în România!) – sper să mai am ce povesti.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]