Două categorii fericite: nefumătorii şi băutorii [Two happy categories: nonsmokers and drinkers]

Atâţia fumători singuri ca în acest campus n-am mai văzut nicăieri prin lume. Că la New York, de pildă, chiar dacă sunt nevoiţi să coboare şi zeci de etaje, este imposibil ca, la orice oră din zi, să nu găsească încă pe cineva înrobit de această patimă cu care să poată lega două vorbe.

Aici rar îi vezi măcar câte doi şi, după cum arată avertismentul de sus, nu au voie nici să se apropie de uşi, să nu sufle în nasul nefumătorilor.

Ţigările se găsesc şi în campus şi se vând fără restricţii dacă ai peste 18 ani, dar nu se fumează în nicio incintă, fără excepţiile de care e plină România (o bucătărioară, un holişor, un bufet, o toaletă sau vreun birou unde "dacă şi şeful fumează..."). Cu puţin frig serios (că asta, ce au ei prin UK, nu e iarnă!), probabil că numărul fumătorilor ar scădea substanţial.

Pe de altă parte, observ că, într-adevăr, britanicii beau cam tot atât de mult pe cât de des plouă :-) Într-o seară de sâmbătă, la fiecare cinci cumpărători de la prăvăliile din campus (deschise până la 22:00-23:00) să tot fie cel mult unul care nu cumpără alcool.

Prototipul cumpărătorilor - câte un cuplu de fete (colege de cameră?), majoritatea urâţele, nu neapărat grase, dar şi unele foarte drăguţe. Cola şi vin, lapte şi votcă - nu ştiu dacă le-or combina cumva, dar asta mi-a sărit în ochi.

Destui alţii, de ambe sexe, umblă singuri cutia de bere în mână (băieţii) ori în grup (fetele) cu paharul de vin sau sticluţa de tărie. Să vedem dacă mâine voi găsi, ca în prima duminică aici, puzderie de cioburi şi doze goale pe alei...

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]