Vremea asta nu e chiar imposibilă [This weather is not so impossible]

De minune s-ar potrivi poezia Acuarelă lui Ion Minulescu (versurile şi o traducere în engleză - pe un alt blog) pentru a descrie vremea din UK, dar numai până la un punct. Căci aici nu plouă numai "de trei ori pe săptămână", ci de cel puţin trei ori într-o zi (luni), toată ziua (marţi) şi iarăşi cel puţin o dată pe zi (miercuri şi azi). Într-adevăr oamenii "par păpuşi automate, date jos din galantare", fiindcă mai toţi se grăbesc de parcă, grăbindu-se, i-ar uda mai puţin.

Dar mie îmi place de britanici pentru aerul lor că sfidează veşnic ploaia. Da, mai cară câte o umbrelă sau haină (raincoat) pentru ceea ce în România numim vreme rea, dar arată un dispreţ visceral faţă de a se îmbrăca gros şi nu-şi înfofolesc nici copiii. Azi l-am văzut pe unul, tipul profului excentric, în pantaloni scurţi şi şlapi, deşi avea o haină de ploaie peste tricou. La noi, nu o dată auzi câte un "iarăşi plouă", rostit cu un ton tânguitor ca în faţa a cine-ştie-ce nenorocire. Aici, ploaia e mereu luată în râs. Poate că or fi şi dintre aceia care nu învaţă să o ia în râs, care ajung să-şi bea minţile ori pleacă în Australia, unde pe cât de frumoasă poate fi pielea de lapte a vreunei (n-am zis toate :) englezoiace aici, în ploaie, pe atât, odată ajunsă sub soarele sudic, se face imediat ca a Babei Cloanţa.

Oricum, să nu mă pripesc în a trage concluzii, că încă n-am trecut prin mai mult de o săptămână de ploaie. Poate şi la vreme s-o fi referit românul care îmi spunea, ieri, că viaţa e prea liniştită aici. Am mai auzit sintagma asta la imigranţi români în lumea anglo-saxonă ori scandinavă, dar o primesc cu mari rezerve. De parcă ce lucruri palpitante fac românii?! E mai palpitantă crâşma decât pub-ul ori telenovela decât o sală de jocuri (unde sunt şi destule femei - nu ca la noi, unde viciul e exclusiv bărbătesc)? Este vorba strict de o senzaţie subiectivă, dar probabil că interlocutorul meu chiar aşa se simte, încât i s-ar potrivi şi alte versuri de-ale lui Minulescu: "Numărând/ În gând/ Cadenţa picăturilor de ploaie,/ Ce coboară din umbrele,/ Din burlane/ Şi din cer/Cu puterea unui ser/Dătător de viaţă lentă,/ Monotonă,/ Inutilă/ Şi absentă..."

Eu nu mă pot plictisi de linişte (poate pentru că nu o am în viaţa mea agitată, să văd cum ar fi, ar zice unii :), dar să nu-i judec pe cei în a căror piele nu mă pot pune.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]