Racism in the ranks of British Police [Rasism în rândurile Poliţiei Britanice]

Can you spot any black person in the picture (for which I must again give credit to my reader C.L.)? Or the Asian person?

No?! Then, apart from the size of the picture (compressed for easier uploading), another reason would be that you are not a racist.

Unlike many British police personnel, you are not accustomed with this kind of ‘quick spotting’, as this research supposedly reveals.

“Black people are 26 more likely to be stopped by the police in Britain,” it is claimed, and that wouldn’t be the greatest surprise.

A similar report, quoted by the same article in The Daily Mail, had reached the conclusion, some years ago, than Asians are 6.3 times more likely to be stopped by the police than whites.

Accounts of racism in the ranks of British police are not new, and not only the Communists from The Socialist Worker invoke them.

As long as even the political correct BBC or The Independent dealt with this issue, we can assume that there is no smoke without a fire.

Nevertheless, I find very peculiar the claim in The Daily Mail article that “the British figures showed the widest ‘race gap’ in stop and search that they had found across the world.”

What about racism within the American police forces?! Are they now ‘champions’ of political correctness, while the Brits have turned into ‘villains’?

Of course, I couldn’t have assessed the extent of racism among British police as long as I am white and I got only one such account from a ‘target of racism’ (Asian).

Anyway, I dare giving in to a conspiracy theory: what if the Brits are not as racist as some would like them to believe that they are?!

I guess I draw the ire of many with my examples of ‘sad truths from the UK’, but I am somehow reluctant to embrace the idea of a (more or less concealed) ‘racist Britain’.

From my humble experience, I got the strong impression that Britons are some of the most tolerant nations in the world. Or at least among the 27 EU countries.

Who and why wants to convince the world (and the Brits themselves) that they are more racist than others? If Britons were deemed ‘paramount racists’, what about the French?

On top of various weird studies, I stumbled upon one that feeds the appetite of any conspiracy theory pundit, and equals the absurdity of this situation.

How could anyone believe a study suggesting that 75% of the Britons are ‘racist’ just because they think that Islam provides a negative contribution to British society?

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Din viaţa studenţească (9) – O specie ameninţată de cititori de ziare [Student life – A threatened species of newspaper readers]

Nu cred să mai fie vreun secret pentru nimeni că presa tipărită merge tot mai prost, peste tot în lume, şi că cititorii fug de ziarul care înnegreşte palmele şi foşneşte incomod prin metrou... cam precum fuge mâţa la vederea unui dulău.

Între toţi cititorii fugari, probabil că studenţii sunt cei mai sprinteni, în condiţiile în care a-i obişnui pe ei cu cititul ziarelor ar trebui să fie un obiectiv de marketing al oricărei publicaţii.

.

Cetăţenii care mai şi gândesc, care, poate, vor să şi afle ceva, nu doar să se amuze, care sunt mai mult decât numai alfabetizaţi ar trebui să fie ţinta unei publicaţii cu pretenţii. Oare sunt naiv?!

Cum The Independent ţine încă la un astfel de ştaif (de ziar serios, de referinţă, influent etc), mi s-a părut foarte interesant cum încearcă să pescuiască, din rândul studenţilor, niscaiva cititori cât mai constanţi, cum şade bine unui ziar prestigios.

Nu mi s-a părut a fi vorba de vreo campanie agresivă, de milioane de pounds aruncaţi pentru o ciozvârtă de cotă de piaţă şi de dublarea ziarului cu cărţi, CD-uri sau alte ‘surprize’,
.
Cred că nu se dorea altceva decât a atraga atenţia studenţilor de prin campusul University of Sussex şi din alte centre universitare.
.

În imediata apropiere a oricăror prăvălioare, hop şi un poster cu The Independent, o ofertă de preţ special pentru studenţi, plus, din când în când, ziare vândute (nu date gratis!) de o către fată drăguţă, care nu s-a lăsat fotografiată :-(

Alături de un exemplar la preţ redus şi zâmbetul vânzătoarei, puteai opta pentru un mic cadou – o ciocolăţică (neagră sau albă) ori un CD (filmul X sau documentarul Y).

.

Interesantă posibilitatea (cât de mică şi mai mult simbolică) de a opta, nu de a lua pachetul ziar + nu-ştiu-ce de-a gata.

În alte locuri, îţi iese mai ieftin să iei o apă şi un ziar, decât doar o apă. Doar să nu uiţi că o gazetă serioasă nu ţi se întinde gratis, precum London Lite (fiţuică închisă recent), nici nu se vinde la mici reprezentaţii de circotecă politică, ca The Socialist Worker.

Nu ştiu ce impact are campania, dar măcar The Independent încearcă să vâneze câteva exemplare din această cea mai ameninţată specie de cititori de ziare.

.

Căci majoritatea studenţilor, în UK sau oriunde în lume, mai degrabă ar ‘consuma ştiri’ la computer sau la telefonul mobil, mi se pare mie.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]