Din raidurile mele prin inima Scoţiei (17) [From my forays into Scotland's heartland]

N-arată măcar a loc frecventabil, darămite a atracţie turistică şi mai mult ca sigur n-aş fi ajuns acolo după capul meu. Aveam să o fac la insistenţele unui fan al clubului...

Tras de colegul meu, am ajuns să vizitez Celtic Park, stadionul clubului Celtic Glasgow, deşi aş fi vrut să trec pe la Ibrox Stadium, al rivalilor de la Glasgow Rangers.

Nu că aş fi avut vreo preferinţă între ‘clubul catolicilor’ (Celtic) sau cel ‘al protestanţilor’ (Rangers), dar acesta din urmă este mai bine cotat şi amplasat într-o zonă mai bună (Ibrox).

Mult mai bună decât o fostă zonă industrială (Parkhead), unde cea mai interesantă privelişte care se ridică lângă stadion, înt-un câmp pustiu, este… un cimitir.

Chiar şi aşa, clubul fondat în 1888 de un călugăr (Brother Walfrid), ştie să scoată bani – în manieră tipic scoţiană, adică ‘easy money’ – de pe urma vizitatorilor.

Pentru un tur de vreo oră plăteşti £ 8.50 (£ 5.50 – preţ redus pentru studenţi şi pensionari) sau £ 20 (o familie din 4 persoane). Copiii sub 5 ani intră gratuit.

Din sala trofeelor eşti trecut pe la vestiar (deloc spectaculos, după cum se vede), pe la duşuri, pe lângă tabla pe care antrenorul predă ‘schema de joc’, apoi intri pe stadion.

Unde, şi în lipsa spectatorilor, îţi faci o impresie, măcar aproximativă, despre cum este atmosfera unui meci, ăn timpul căreia spectatorii sunt foarte aproape de gazon.

Pentru fani, totul poate părea o experienţă religioasă, căci ghidul are grijă să-ţi pună în evidenţă orice nimicuri, precum scaunele capitonate, acordate “pe viaţă”.

Îmi amintesc de un asemenea “SEAT FOR LIFE presented to Rod Stewart, 5 August 1995” şi apoi, gata… ajungi în sala de presă unde rulează un filmuleţ despre istoria clubului.

Sincer, dacă nu eşti un fan disperat, nu prea merită să faci vizita, căci nu vei afla cu mult mai multe decât se vede în aceste imagini. Dacă le ai cu fotbalul, poate merită…

Oricum, felul în care cluburile din UK scot bani din imaginea lor rămâne un bun exemplu. Peisaje dezolante precum cele din Parkhead avem şi noi pe lângă stadioane; altceva?!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (10) [From my forays into Scotland's heartland]

Între lucrurile cu care se laudă scoţienii – un neam de oameni cărora, la fel ca englezilor, le cam place să se laude cu orice :-) – se numără şi cel mai înalt cinematograf din lume, acest Cineworld din Glasgow.

Şi nu doar cel mai înalt, ci şi cel mai vizitat din UK, situat în centrul unui oraş de cinefili – ba, poate, chiar bolnavi de film ca de fotbal.

Când dispar job-urile pe şantierele navale, când vremea nu-i prea grozavă (adică mai tot timpul), când nici n-or avea meciuri Rangers sau Celtic, ce altceva să facă oamenii?

Desigur, le rămâne oferta de pub-uri (să tot intri în câte un astfel de ‘lăcaş cultural’ în fiecare zi a anului, ca în Brighton) sau cea a programelor TV, dar acestea din urmă nu-s cu nimic mai grozave decât în România sau altundeva în lume.

Se pare că locuitorii acestui oraş s-au învăţat să meargă la film (deşi britanicii nu-s cei mai mari iubitori de cinema!), încât Glasgow a devenit cunoscut drept Cinema City.

Renumele se datorează unui festival de film, celor aproape două milioane de spectatori pe an şi unei industrii a filmului locale, în valoare de 20 milioane lire anual.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Din raidul meu prin inima Scoţiei (4) [From my foray into Scotland’s heartland]

Pentru că tot am pomenit, în postarea precedentă, despre cum luptă britanicii împotriva viciilor, poate n-ar fi rău să înlătur posibila impresie că doar caut nod în papură. Dimpotrivă, am să vorbesc puţin şi despre unul dintre cele mai puternice mijloace de descurajare de care aşa a rânduit Dumnezeu să iau cunoştinţă în Scoţia.

Ecranul de faţă le aminteşte spectatorilor de pe stadionul Celtic Park din Glasgow că fumatul este interzis, dar ceea ce nu se afişează (dar bănuiesc că toţi ştiu prea bine) este că încălcarea interdicţiei poate avea consecinţe cu adevărat dramatice.

Credeţi că o să mă apuc acum să vorbesc de cancer sau paraliziile de pe urma atacurilor cerebrale al cărui principal factor favorizant este fumatul?! Nicidecum, căci probabil nici pozele care vor apărea pe pachetele de ţigări din România de la 1 iulie (cică vor fi mai explicite decât în ale părţi din UE) nu vor băga minţile în cap celor care se sinucid lent prin fumat şi băutură.

Dar uite cum responsabilii Celtic Glasgow FC au găsit o sperietoare mai serioasă decât orice altceva am întâlnit eu prin lume. Dacă eşti prins cu ţigara în gură pe stadion (sau dacă ai strecurat, cine-ştie-cum, vreun recipient cu băutură) vei fi imediat condus afară.

“Mare pagubă”, s-ar putea grăbi unii să zică. “Te duci şi te îmbeţi într-un pub şi vezi meciul de acolo”, unde măcar mai poţi ieşi afară la fumat. Nu este deloc atât de simplu. Odată cu datul afară din stadion ţi se anulează şi abonamentul (season ticket), iar dacă recidivezi, probabil că nu vei mai putea niciodată să fii abonat la clubul preferat.

Cât despre ideea de a te trotila bine înainte de a intra pe stadion, şi strategia asta este exclusă, căci pur şi simplu nu eşti lăsat să intri. Poate îţi ţii respiraţia şi calmul când treci de porţi, însă n-ai nicio şansă să faci pe nebunul în faţa nenumăratelor camere de supraveghere de pe stadion, dacă sunt capabile să detecteze până şi ceea ce atâţia fumători numesc o inofensivă (?!) ţigară.

*** NOTĂ: Orice aş încerca (cu nepriceperea mea :-) , ca să remediez problema, observ că această nefericită postare nu se poate vizualiza decât cu neplăcute erori de layout pe unele computere. Totuşi, nădăjduiesc că erorile de afişare nu împiedică lectura pentru nimeni.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]