About public transport in the UK (23) [Despre transportul în comun în UK]

As a foreign observer, I don’t know if going on strike to demand a special Olimpic Games bonus (of £ 500 to £ 700) is reasonable or not, but this is what London bus drivers plan to do.

If you asked a far-from-perfect driver like me, I’d say that all bus drivers are some kind of artists who’d definitely deserve to have their skills and hard work rewarded.

However, thanks to the London Congestion Charge, driving a bus in London seems to be a piece of cake – compared to doing the same thing in Bucharest or, say, anywhere in India.

The only thing that really made the life of british bus drivers harder (in Brighton at least) was the fact that passengers could buy tickets directly from them.

It’s not difficult to imagine what a mess it would be, it tourists from all over the world were able to this during London 2012…

How many would carry the right change in their pockets? I’d say that most of them would mostly have 20 GBP banknotes, wouldn’t they?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (8) – Dangerous readings / Lecturi periculoase

[EN] When in the UK, beware of motorcycle riders busy with… reading. Când vă aflaţi în UK, atenţie la motociclişti ocupaţi cu… cititiul. [RO] Când vă aflaţi în UK, atenţie la motociclişti ocupaţi cu... cititul.

[EN] My reader C.L. (a photoholic like I am :-) has a photo proving this ‘risk’. [RO] Cititoarea mea C.L. (o fotoholică precum sunt eu :-) are o fotografie care dovedeşte acest ‘risc’.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Not worth trying in the UK / [RO] Nu merită încercat în UK (17)

[EN] For anyone used to parking anywhere and face no consequences, it’s worth doing the same in the UK. [RO] Pentru oricine este obişnuit să parcheze oriunde şi să nu întâmpine consecinţe, nu merită să facă acelaşi lucru în UK.

[EN] Not there wouldn’t be enough nice police personnel (although this appears to be a species threatened with extinction), willing to let themselves convinced by explanations and excuses. [RO] Nu că n-ar mai fi destui poliţişti drăguţi (deşi pare să fie o specie pe cale de dispariţie), dispuşi să se lase convinşi de explicaţii şi scuze.

[EN] The problem is that they are assisted by an army of CCTVs, thus there are few chances to defeat Big Brother. [RO] Problema este că ei sunt asistaţi de o armată de camere video (CCTV), aşadar sunt puţine şanse de a-l învinge pe Big Brother.

[EN] Parking tickets in Edinburgh (pic taken by my reader C.L.) have been illegal for over a decade, a former police officer claims. [RO] Amenzile de parcare din Edinburgh (poză făcută de cititoarea mea C.L.) sunt ilegale de peste un deceniu, susţine un fost ofiţer de poliţie.

[EN] Pissed-off with the situation, some promise to help motorists in challenging these ‘incorrect fines’, which amount to 30-65% of the total number issued annually. [RO] Enervaţi de situaţie, unii promit să-i ajute pe conducătorii auto să conteste aceste ‘amenzi incorecte’, care se ridică la 30-65% din totalul celor date anual.

[EN] Moreover, many years have passed since the Scottish Government announced a 40% increase of revenue brought by parking fines in Scotland. [RO] În plus, mulţi ani au trecut de când Guvernul scoţian a anunţat o creştere de 40% a veniturilor aduse de amenzile de parcare în Scoţia.

[EN] Theoretically, Great Britain is a free country where anything can brought to justice, and I am sure that many motorists can win… [RO] Teoretic, Marea Britanie este o ţară liberă unde orice poate fi adus în justiţie şi sunt sigur că mulţi şoferi pot câştiga…

[EN] But how likely is for a tourist to have the time to wage a little war on Big Brother? It’s really not worth it, so beware where you leave your cars! [RO] Dar cât de probabil este pentru un turist să aibă vreme de a purta un mic război cu Big Brother? Chiar nu merită, aşa că fiţi atenţi unde vă lăsaţi maşinile!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

UK’s motor vanity fair (16) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

Apart from the Congestion Charge making London such a liveable city compared to other metropolises, the UK’s capital is on the way to becoming “the electric car capital of Europe.”

This is the ambition of its Tory mayor, Boris Johnson, who announced over a year ago that he’s planning to invest £ 20 million in this ‘green project’.

Back then, Gordon Brown had promised that the UK Government would give the rest up to £ 60 million, as London couldn’t afford the entire investment.

But that was before the country’s finances went from bad to worse. Would David Cameron’s Government keep Brown’s commitment?

According to Johnson, cars like those in these images – the pics 3 & 4 being provided by C.L., a reader of this blog – should evolve from a mere peculiarity on London’s streets into being an ‘easy choice’ for Londoners.

Even his administration (Greater London Authority – GLA) is supposed to replace at least 1,000 of its fleet with electric vehicles.

It’s very likely that not all of them will be as little as those shown here, rivaling in size with most other small cars.

Actually, this G-Wiz car is smaller than Daimler’s Smart, and BMW’s Mini, and it’s obviously a strange type of vehicle (but already having a car club).

Meant to be driven almost exclusively within cities, not on motorways or country roads, such a car is sold for an average price of £ 7,000 – more than Tata Motors’ Nano :-)

A G-Wiz promises savings of over £ 9,000 per year, and has no carbon footprint… in case some buyers may still be fooled by this (anthropogenic) Global Warming swindle.

Some 100,000 electric cars should appear on London’s streets in a few years, and Johnson promises to build 25,000 charging points.

Not for the sake of reducing carbon emissions, but because such cars would make London even a more pleasant city, I wish Johnson’s ambition would turn into reality!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (21) [Things like these, only at the Brits]

Ca pieton, poate că ţi s-o părea complet neromantic să te trezeşti că, prin City of London, nici să vrei cu dinadinsul, şi tot nu ai cum să te pierzi. Mai mult, pierzi şansa să opreşti din drum vreo fată drăguţă şi să-i ceri ajutorul.

Parcă – oare nu intenţionat, nu-i aşa?! – indicatoarele acestea sunt puse îngroapă prematur o conversaţie. Nu trebuie decât ca fata să-şi rotească privirea în căutarea unui stâlpi precum cel de mai sus şi să ţi-l indice. Cu sau fără o strâmbătură din nas.

Asemenea panouri ordonate ar putea fi încă o dovadă că Statul Dădacă îşi face datoria şi nu lasă nimic să-i scape intenţiilor sale regulatoare – ar zice cârcotaşii…

Sau este o dovadă de civilizaţie, curtoazie, bun-simţ (British civility) – zic eu care, miop fiind, adesea de-abia mă descurc să văd numele străduţelor din Bucureşti, scrise pe tăbliţe prea mici, ori decolorate, ori obturate de vegetaţie.

Ca şofer care n-am condus în UK :-(, nu ştiu dacă faptul că (uneori şi la fiecare 10-20 de metri!) ţi se scrie pe drum încotro să o iei ori la ce să fii atent te ajută sau nu, dar eu cred că este o bună măsură de siguranţă rutieră. Vrei, nu vrei, eşti ţinut cu ochii aţintiţi la carosabil.

Apoi, şi dacă te-ai uita pe marginea drumului, adesea te poate zăpăci de-a binelea puzderia de indicatoare, luminiţe, panouri, exagerat de multe semafoare… Probabil că viteza de reacţie în trafic ţi-ar fi diminuată.

O problemă ar putea fi cuvintele în engleză, dar, cu puţină răbdare, oricine le poate pricepe. Până la urmă, şoferia are propriul ei limbaj, indiferent de limba maternă.

.

Doar şi eu întrebam prin SUA dacă XING (scris pe carosabilul autostrăzilor şi/sau pe panouri) o fi ceva pentru… imigranţii din China. Aveam să aflu că vine de la eXit crossING (ieşire din drumul principal).

Oricum, la cât de surori vitrege sunt engleza britanică şi cea americană, poate că unui şofer nevorbitor de engleză i-ar fi mai simplu decât unuia care din SUA sau UK care, chipurile, după ce s-a învăţat cu anumite denumiri/sensuri, ar avea nevoie de un astfel de dicţionar de trafic.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

About public transport in the UK (6) [Despre transportul în comun în UK]

The promise made in the first image (taken somewhere in the NW outskirts of Edinburgh) – Beat the traffic, take the bus – is generally kept thoughout the few UK cities I’ve been to.

There’s no doubt that one is better off travelling by bus than by personal car, both from a financial perspective, and form a practical point of view – you can reach your destination faster, in a relatively comfortable manner, and you’re spared of the fuss concerning the need to find parking space for your car.

How come the Brits can keep this promise? Well, I don’t think this has something to do exclusively with law enforcement, but with the fact that – as far as I could tell (again, I may be wrong in my assumptions and observations) – British motorists are law-abbiding citizens. Whether education keeps the traffic in good order or Big Brother’s watchful electronic eyes – I couldn’t tell…

But there’s no way I could have missed noticing that drivers in this country generally respect the ‘sanctity’ of the bus lanes in a way most Romanian motorists don’t.

As a matter of fact, yielding to buses seems to be so much an ‘acquired behaviour’ in the UK, that a Romanian working in London (and one in a relatively high position, which I choose not to disclose; he was by no means an illegal immigrant) was complaining to me of how ‘silly’ the British motorists could be, for ‘queueing’ always on the busiest lanes, and not on the ‘free one’…

It’s only natural that the free one should be kept so for buses – but this is something Romanians are very slow to understand, aren’t they?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

About public transport in the UK (3) [Despre transportul în comun în UK]

No, the image above is not that of a ghost town!... but one of a London street, shot from a double decker bus (London Route 11), somewhere near Victoria Station, on on the last Friday of January 2008, sometime around 20:00.

Therefore, this image speaks more than a thousand words about the effect of the infamous (for some) or brilliant (in my view) London congestion charge. Although it was well beyond 18:00 (when the restriction ends), I didn't see (then or in any other occasion!) many cars in the charging zone – which is really great, isn’t it?

Maybe this measure doesn’t do much for the congestion in the Greater London area, and maybe neither does it help significantly in the fight against global warming (which is already a typically British obsession that I certainly have many things to write about).

Nevertheless, it does a tremendous amout of good to the public transport, thus making London a very pleasant place to be from this point of view. When it comes to travelling above the ground, whether you can afford a taxi or have to rely on a bus, I can’t imagine anyone being late in London, due to external circumstances, and not due to their own fault.

On the other hand, the charge brings in money for London’s public transport system, as both the revenue from the £ 8 daily charge, and the fine (£ 60 to £ 180) imposed for non payment are meant to be used for this sole purpose – making travelling through London quicker, and more confortable for as many people as possible.

Not that I were a fan of the now ousted ‘Red Ken’ but I really liked most things about London’s public transport system for which he is credited for, especially the comfortable double deckers, which are limousines compared to Videanu’s awful Citaro buses, far worse that the DAFs, which this new generation of buses replaced.

And don’t worry that collecting the payments ‘strangles’ the traffic in some places or that the police have to chase motorists who enter ‘the zone’ without having paid. Again, Big Brother does it all almost by himself. CCTVs scan every licence plate, and easily find in a database those who paid or not before entering ‘the zone’ in a particualr moment of the day!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ortodoxia în East Sussex (4) [Orthodoxy in East Sussex]

Cât de repede (cam în 15 minute) se poate schimba chipul unui sălaş de-al anglicanilor într-o biserică ortodoxă, m-am lămurit în Lewes...

...un orăşel tipic englezesc (o postare despre localitatea aceasta– aici), situat la vreo 16 km nord-est de Brighton, cu numai 16,000 de locuitori.

În biserica Thomas à Becket – pe care credincioşii anglicani nu o ocolesc defel şi unde poate că s-ar potrivi mai puţin eticheta de secularism, din păcate valabilă în atâtea alte locuri în UK – reuşesc să se închine lui Hristos şi câteva zeci de ortodocşi.

Dar nu doar obiectele de cult ar putea crea vreo diferenţă, fără să existe o mică parohie ortodoxă (circa vreo 20 de oameni în consiliul parohial, vreo 25-30 alţii care vin la biserică regulat şi poate tot atâţia care vin sporadic), care reuşeşte să aibă parte de o Sfântă Liturghie măcar 2-3 duminici pe lună.

În prima miercuri din Postul Mare, am luat parte la o minunată seară dedicată Canonul Mare al lui Andrei Criteanul şi Rugăciunii Sf. Efrem Sirul.

Cârcotaşii ar putea găsi noduri în papură, căci negreşit totul a fost mai scurt şi “nu chiar la noi”, mai ales nu ca în locul în care mi-e drag să mă întorc (dar nu ştiu dacă e cuviincios să-i fac reclamă pe blog).

În orice caz, păcătosul de mine dau mărturie nu numai că era vorba într-adevăr de fraţi ortodocşi, care ţin de Exarhatul pentru Parohii de Tradiţie Rusească din Europa de Vest al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol), dar şi că preotul s-a străduit să citească toate rugăciunile cu atâta luare-aminte, suficient ca să mai îmi adauge un motiv să mă simt acasă în UK.

Căci, chiar dacă sunt şi nenumărate alte motive lumeşti pentru care mă simt atât de acasă în ţara aceasta, aceasta se datorează întâi şi întâi faptului că există viaţă ortodoxă pe aici.

Ba chiar – şi asta numai Dumnezeu ştie cum de se poate întâmpla, poate tocmai pentru a da de ruşine avântul atâtor ecumenişti – tot mai mulţi oameni (nu neapărat numeric, ci mă refer la multe locuri din UK, cu multe şi diferite istorii de viaţă, de la anglicanism, până la ateism) Îl găsesc pe Hristos acolo unde se află cu adevărat, în Biserica Ortodoxă.

Poate m-am simţit acasă şi pentru că avusesem a doua oară ocazia să aud slujind şi să vorbesc cu acelaşi preot ortodox din UK care se întâmplă să fie chiar englez, pe când majoritatea preoţilor din UK provin din ţări majoritar ortodoxe.

Slujitorul Domnului are un job part-time pentru a se întreţine, dar mulţumeşte bunăvoinţei fraţilor anglicani că are unde. Iar fraţi îi sunt, pentru că toţi suntem oameni făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar nu pentru că i-ar recunoaşte cumva fraţi în credinţă – mare rătăcire ecumenismul ăsta!

În privinţa altor motive pentru care mă simt acasă în UK, cu voia Domnului voi mai tot scrie pe blog sau ele reies deja din tot ce am scris.

Este minunat într-o ţară unde parcă nu se vorbeşte aşa de urât pe străzi şi nu se circulă atât de haotic precum la Bucureşti, nu ţipă oamenii unii la alţii, nu se sună din claxoane de plictiseală sau pentru intimidarea celor cu lămâie galbenă în parbriz, nu se dă buzna peste rând (dacă o face cineva, de regulă nu este vorba de britanici de baştină), ba nici nu ai de ce să-ţi lustruieşti pantofii în fiecare zi, nici când plouă…

Dincolo de acestea, important este că, în această postare, am menţionat motivul esenţial pentru care “da, mi-ar plăcea să trăiesc aici”. Dar să las în voia Domnului ce şi cum va fi, căci nu întotdeauna este important în viaţă doar ceea ce ne-ar plăcea…

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (10) [Things like these, only at the Brits]

Dacă nu aş fi fotografiat eu însumi toate semafoarele ăstea, înghesuite pe o suprafaţă aşa de mică, aş fi putut zice că este vorba de un trucaj. Însă imaginea este autentică şi arată cam până unde poate merge paranoia autorităţilor britanice în încercarea lor de a garanta siguranţa circulaţiei.

În schimb, cu faptul că pe foarte multe străzi din Brighton (şi pe zeci de metri chiar, nu ca aici!) sunt ţarcuri din acestea nu pot decât să fiu de acord.

Pe de o parte, ele descurajează indisciplina pietonilor. Căci cu chiu cu vai le poţi sări, treaz fiind. Aşadar, când eşti beat măcar vei fi nevoit să foloseşti trecerile de pietoni - de aici rezultă măcar o teoretică reducere a şanselor de accident mortal.

Apoi, pe lângă amenzile usturătoare şi rapiditatea cu care vehiculele parcate ilegal sunt ridicate, ţarcurile elimină orice potenţial loc de parcare ilegală şi fac din Brighton unul dintre oraşele cu arterele cel mai aerisite din câte am văzut eu prin lume.

E drept că sunt şi zile cu multe maşini care sunt constrânse să meargă cu viteza melcului, dar toate trebuie să folosească exclusiv carosabilul, ordonate ca nişte furnicuţe.

Nu pot însă să nu mă întreb la ce bun atâtea semafoare (minim 10, dacă nu or fi chiar 14 în poză), plasate pe o arteră centrală, între gară şi Churchill Shopping Centre. Ele sunt puse la o banală intersecţie în cruce, în care una din străzi (cam unde eram situat eu, fotografiind) urcă o pantă destul de abruptă, încât viteza nu poate fi prea mare.

Ce o fi în capul lui Big Brother, care te filmează non stop şi pretutindeni, îţi spune “uită-te la dreapta” sau “uită-te la stânga” şi nu te lasă nici să traversezi, nici să parchezi neregulamentar? Mai că aş zice că următorul pas va fi inventarea robotului care să te treacă strada, ori că vrei, ori că nu vrei.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (5) [Things like these, only at the Brits]

Grija autorităţilor britanice pentru cei care nu prea se uită pe unde umblă (ca mine :-) sau pentru cei care nu au uitat că strada nu se trece fără a te asigura (cum zice Codul rutier român la art. 72 al. 3), dar se uită în direcţia opusă, aşa cum au învăţat în ţara lor, este încă o surpriză plăcută!

Cel puţin în bucăţica de UK văzută până acum (Brighton-Hove şi Londra), inscripţii precum cele din imagini sunt destul de dese.

Din nou, nu vreau să absolutizez că numai la britanici o fi aşa - eu spun doar ce nu am mai văzut nicăieri prin lume până acum. Poate că măcar în vreuna din celelalte 73 de state unde se circulă pe stânga (respectiv cu volanul pe dreapta) există aceeaşi grijă pentru pietoni.

Totuşi, mi-e groază să mă gândesc că sud-africanii, care organizează Campionatul Mondial de Fotbal din 2010, n-or fi început încă să vopsească mesaje similare la trecerile de pietoni.

Dacă, în ciuda tuturor avertismentele de pe aici, aproape că nu găseşti vreun student străin sau imigrant care să nu-ţi povestească de câte ori era să-l calce vreo maşină sau ditamai autobuzul cu etaj, nu cred c lucurile stau la fel în Africa de Sud

Probabil că numărul accidentelor de circulaţie provocate de pietoni neatenţi (sau atenţi în direcţia opusă!) va creşte foarte mult acolo, în iulie-iunie 2010.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (3) [Things like these, only at the Brits]

Nu ştiu foarte multe detalii despre cum o fi în SUA - în afară de faptul că, cel puţin teoretic, nici acolo vreo autoritate locală, statală sau federală nu are dreptul să te oblige să te legitimezi - dar aici drepturile cetăţeanului întrec orice aşteptări pentru cineva dintr-o ţară fost-comunistă.

Dacă ai încălcat vreo regulă de circulaţie şi ţi se semnalează acest lucru de către un poliţist, ai la dispoziţie şapte (7) zile să te prezinţi cu permisul de conducere la un sediu de poliţie.***

De la bun început, este eliminată o situaţie care favorizează corupţia, căci nu ai ce "negocia" cu poliţistul care te-a oprit.

Câtă vreme vei face dovada că ai un permis de conducere valabil (şi ţi se respectă această prezumţie de bună-credinţă!), nu se pune problema refuzului înmânării actului de identitate, permisului de conducere, certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, al celorlalte documente prevăzute de lege, cum zice Codul nostru rutier, care îţi dă şi puncte de penalizare, şi amendă contravenţională pentru asta.

*** NOTĂ: Un lucru trist constat astăzi (18.08.2009), anume că această pacoste de guvern New Labour (de fapt deja bătrân şi învechit în rele) este pe cale să înlocuiască ceea ce eu numeam un bun exemplu cu acordarea unui drept al poliţiştilor de a da amenzi pe loc.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (1) [Things like these, only at the Brits]

Sub titlul acestei postări, încep încă un serial, în care am de gând să dau exemple de lucruri – trăznite :-) sau demne de urmat – pe care numai în UK le-am întâlnit. Pentru început, iată ceva din prima categorie: imagini de pe George Street, artera principală din Hove, orăşelul lipit de vestul Brighton-ului, împreună cu care formează o singură unitate administrativă.

Strada asta este exclusiv pietonală de luni până sâmbătă, dar deschisă autovehiculelor duminica, taman invers decât în majoritatea oraşelor europene. Aştept să fiu 'urecheat' pentru ignoranţă, dacă cineva a mai auzit de aşa ceva.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]