Din raidurile mele prin inima Scoţiei (26) [From my forays into Scotland's heartland]

Nu mi s-au părut prea grăbiţi scoţienii. Ba chiar, în Scottish Highlands pot fi domoli, ca peste tot în zonele mai înalte.

Deşi există şi la Edinburgh, Glasgow, Inverness (ori Aberdeen, unde n-am ajuns), precum în City of London, destui corporatişti pentru care timpul înseamnă (doar) bani…

Poate, tocmai pentru că destui scoţieni nu se omoară cu graba şi lasă pe poimâine ceea ce s-ar fi cuvenit să facă alaltăieri, au născocit acest proverb:

“Ceeea ce poate fi făcut oricând nu va fi făcut niciodată” – aşa facem fiecare dintre noi când ne uităm la ceas*** şi ne pare că avem timp.

Şi tot aşa aş zice că stau lucrurile şi cu independenţa Scoţiei, o posibilă, dar improbabilă nouă bătaie de cap pentru UE. 

*** NOTĂ: Turnul cu ceas din imagine face parte din clădirea hotelului de cinci stele The Balmoral (fost North British Hotel) din Edinburgh.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (22) [From my forays into Scotland's heartland]

Unora, poate că le-o părea încă o postare trivială, despre bani făcuţi uşor (easy money) pe spinarea turiştilor. Dar dacă altora le va da o idee de aplicat şi în România?!

Nu-s specifice exclusiv Scoţiei (văd că în SUA sunt şi mai cunoscute: aici, aici, aici), dar acolo (la Edinburgh şi Inverness) am dat eu peste aceste maşinării de... produs suveniruri pe loc.

Introduci o monedă un penny într-o fantă, printr-una de alături plăteşti costul operaţiunii (50 pence), presezi un buton sau o manetă şi, în câteva secunde...

...obţii o plăcuţă inscripţionată (pozele 2, 4, 6). Instant, valoarea (emoţională, ca suvenir) piesei de metal creşte peste cât ar valora să colecţionezi un penny, cea mai mică diviziune a lirei (GBP).

Operaţiunea este mai sigură, iar valoarea estetică a monedei presate este mai mare decât în cazul unui hobby similar pe care îl aveau puştii în România anilor 1980.

Pe atunci, monede de un leu erau puse pe şinele de tramvai, apoi culese cu chiote – fie de bucurie copilărească, fie de usturime, pentru că bucăţile de metal se încingeau teribil.

Ce ar fi să presezi monede cu chipul politicienilor ‘preferaţi’, bune de agăţat la zgarda câinelui? Sau să faci etichete pentru chei cu sigla hotelului?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/ For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Into a fairytale realm of wooden toys [Într-un tărâm de basm al jucăriilor din lemn]

In the first day of the summer, I was writing about the death throes of the Eurozone, and I fear this dismal topic will be recurrent in the following months.

An insane autumn, at least as frenzied as the one of 2008, is awaiting us – there are fewer and fewer doubts about it :-(

Today, in the last day of 2011’s summer, “let’s get away, just for one day,” like a dear song of Depeche Mode invites us, into a a fairytale realm of wooden toys.

This is a series of photos, that the photoholic I took during my second raid into Scotland’s heartland.

The fact that I was in a store in Inverness, waiting for a 12-hour night bus journey to London, is the only connection with Scotland or Great Britain.

These lovely toys were – as I thought when I was a child, that the world’s best toys come from there :-) – made in Germany.

I couldn’t help taking pictures, because, apart from being a such a photoholic, I guess I’ve never grew out of love with toys.

Some blog posts (here + here) have already proven it, while unknown to most people visiting MunteanUK, I hold a collection of diecast military vehicles.

At 19, I was no longer a child when I started collecting, and there was a time when I even wanted to start up a website (like this one) about diecast toys.

Eventually, my passion waned, although it never become extinct; it’s somehow always with me, without being a compulsion.

In the meantime, wherever I find a toy store – be it a ‘megastore’ in London or a little shop in a Romanian provincial town – I enter.

So I did in Inverness, where I found these toys, theoretically destined to smaller (age 3 to 10 I guess) kids… Yet some children are ageless, aren’t they?

Some grown-ups may like playing cards or playing video games, and could end up being addicted to those activities; I never stopped liking ‘old fashioned’ toys.

No electronic gadget, nor other sophisticated devices could ever leave me mesmerized as simple toys could…

Even simplistic wooden toys like these can be likeable for me, so maybe this photoholic blog post could be a little emotional haven for others as well.

However, let us not forget that no fairytale refuge, nor other illusions we may cling on to – but only faith in the Lord – could help us through hard times!

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (20) [From my forays into Scotland's heartland]

Cine se scoală de dimineaţă, nu ştiu dacă ajunge neapărat departe, cum zice proverbul, dar poate vedea (şi fotografia!) multe lucruri care le scapă multora.

O astfel de trezire cu noaptea în cap s-a soldat cu aceste imagini din oraşului scoţian Inverness, făcute principal de pe Ness Walk.

Dacă la Bucureşti avem Dâmboviţa, iar la Londra – Tamisa, prin Inverness trece incomparabil mai curatul râul Ness, care continuă Loch Ness.

Apa curată este doar unul dintre ingredientele care plasează localitatea pe locul 5 din 189 de oraşe britanice în în privinţa calităţii vieţii.

Aerul, străzile şi parcurile sunt la fel de curate, localnicii – paşnici şi prietenoşi (măcar în general), iar economia – prosperă înainte, însă cred că şi după criză.

Cel mai nordic oraş britanic cu statut de ‘city’ (şi cel mai nou – 2001), Inverness are vreo 56,000 spre 60,000 de locuitori.

Cam un sfert din toţi oamenii din Scottish Highlands locuiesc în Inverness, atraşi de companii din toate domeniile, de la biotehnologie la distilerii.

Sau de către University of the Highlands and Islands. Sau, ca turişti, de poveştile despre Loch Ness Monster şi de întreg aerul tipic scoţian al oraşului.

De-a lungul Ness Walk (arteră pe malurile râului Ness) eu am numărat vreo 7-8 biserici, clădiri impresionante, păcat că toate ridicate după ruperea creştinătăţii britanice de Ortodoxie.

Chiar şi înnegrite de vreme, sunt multe edificii demne de fotografiat (precum castelul ce serveşte drept  Sheriff Court – pozele 7 + 8), prăvălii interesante, pub-uri şi case drăguţe.

Dacă nu socotim Islanda, Groenlanda şi nordul Scandinaviei, cam pe aici ar fi cel mai nordic petic unde ajunge civilizaţia europeană.

Uitându-te pe hartă, parcă nu prea te-ai duce aşa departe. Dar nu este de mirare că, după o primă vizită, destui imigranţi aleg să rămână în Inverness.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

About public transport in the UK (19) [Despre transportul în comun în UK]

Almost anywhere you go in Britain (mainly in public institutions, yet not exclusively there), you are given a form to complete. Voluntarily – as far as I noticed.

So is the case in the bus station of Inverness, where next to a touch screen monitor with data about bus schedules throughout the Scottish Highlands, one can find such a questionaire.

“We would appreciate any comments or suggestions you could make to help us improve,” the Bus Station team (or manager?) tells you.

This looks like another ‘good Brit example’ – but do these people really take into account what is written there?! I wish some readers of mine could clarify my doubt!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Un birou consular românesc în Edinburgh [A Romanian consular office in Edinburgh]

Într-atât s-au înmulţit românii din Scoţia, dar şi s-au şi ‘închegat’, astfel că Ambasada României în UK (căreia îi mulţumesc pentru imaginile oferite) a primit aprobarea MAE de a deschide un biroul consular la Edinburgh.

Românii (din Glasgow, Edinburgh, dar şi Aberdeen sau răsfiraţi prin Scottish Higlands, din Irlanda de Nord sau din nordul Angliei) scapă de drumuri istovitoare până la Londra.

Nu mai trebuie să strabată cei 733 km dintre Inverness şi Londra – pe care i-am făcut în peste 12 ore într-un autobuz, cu mici popasuri lângă Perth şi în Glasgow, de la 18:55 la 07:30 – şi nici cei 510 km de la Belfast la Londra.
.

Cred că va fi un mare avantaj pentru multă lume, aşadar mă bucur să pot ‘face reclamă’ şi eu acestui Birou consular din Edinburgh, amplasat într-o zonă centrală, lângă St. Andrew Square din New Town.

Adresă: 7-9 North St. David Street, Edinburgh EH2 1AW
Telefon: +44 (0) 131 524 9498

Fax: +44 (0) 131 524 94 99

E-mail: infoconsul.edinburgh@yahoo.co.uk

Program de lucru cu publicul: L, Ma şi V: 09:00 – 13:00;

Mi: 09.00 – 13:00 şi 14:00 – 18:00

Altfel, din cea de-a patra vizită în Scoţia efectuată de actualul Ambasador al României în UK, mi se pare demnă de amintit o dovadă a prieteniei româno-scoţiene.

Un pompier scoţian, John Clenaghan, a devenit al 18-lea cetăţean străin distins cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler, drept recunoaştere a implicării sale în naşterea Serviciului Mobil de Urgenţă, Resuscitare şi Descarcerare (SMURD).
.

Poate că, peste ani, şi decoraţia primită de Clenaghan va sta în Muzeul militar (la care m-am mai referit şi despre care am de gând să mai scriu) din Edinburgh Castle, care păstrează alte decoraţii regale române primite de militari scoţieni.

În plan personal, şi eu am primit un mic cadou. Am revăzut doi prieteni dragi într-o fotografie de la recepţia cu 240 de invitaţi de la Primăria din Edinburgh :-)

În fine, rămân două speranţe în urma întâlnirii dintre premierul (First Minister) Scoţiei, Alex Salmond şi Ambasadorul Ion Jinga: (1) a înfiinţării unei biserici ortodoxe româneşti la Edinburgh + (2) a unei curse aeriene directe între România şi Scoţia.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]