Sunday, 27 January 2008

Dumnezeii din plase [The gods from the bags]

Dacă unul dintre aşa-numiţii cinci stâpli ai Islamului este Pelerinajul la Mecca, probabil că un atare stâlp al consumismului (noua religie universală a secolului al 21-lea) este să ajungi, o dată în viaţă, fie şi doar în câteva dintre cele peste 300 de magazine de pe Oxford Street din Londra.

Ce oi fi căutat eu acolo, pe această cea mai lungă arteră comercială din Europa (2,5 km), tocmai cu câteva zile înainte de sfârşitul perioadei de reduceri?!

Nici nu-i de mirare că o draguţă franţuzoaică s-a uitat la mine ca la unul taman picat din Lună, când m-am mirat de răspunsul ei că se află în vacanţă la Londra chiar acum, la sfârşit de ianuarie.

"Dar este perioada soldurilor...", mi-a spus ea, nicidecum cu dispreţ, ci cu toată compasiunea cuvenită unui nefericit ca mine, care nu-şi dă seama de cel mai evident lucru din lume. Doar că dintr-o altă lume, care nu va fi niciodată şi lumea mea.

Prins într-un puhoi pestriţ de oameni de toate rasele (şi cei mai mulţi nu păreau deloc a fi dintre aceia groşi la pungă!), m-am simţit drept singurul care se plimba în scop turistic, probabil cum s-ar simţi un ateu prins în mijlocul unei procesiuni religioase.

Mulţumesc Domnului că n-am avut niciun sentiment de dispreţ sau judecare a celor printre care mă aflam. Ba dimpotrivă, uimit de ceea ce vedeam, mă tot minunam de zarva specifică acestui bâlci al deşertăciunilor.

Nicio clipă n-am fost încântat ori prea curios de vreunul dintre dumnezeii aceia de pus în plase, ci numai de oameni: de veşnica grabă care nu exclude politeţea de la orice coadă, de limbile (multe slave) vorbite, de frânturile de discuţii prinse, de cum se îmbracă lumea, de ce se cumpără....

...sau, mai ales, de atâtea fete aflate în aşteptatea iubitului, cu toată starea lor oarecum tensionată fiind stinsă apoi într-o îmbrăţişare...

Ca urmare a acestor Sales/Clearouts, o pereche de cizme de damă ajunge să coste £ 6 (de la £ 20) , iar o pereche de pantofi bărbăteşti - £ 7 (de la £ 25). Costumele, dar nu atât de frumuşele, încât să atragă atenţia fiţosului de mine, pot scădea de la £ 699 la £ 349. Unele de-a dreptul urâte puteau fi cumpărate şi la un preţ de numai £ 100.

Alte preţuri, probabil bune, la câtă clientelă feminină roia în jurul standurilor: un hanorac de damă - £ 10, o şepcuţă - £ 4, un tricou - £ 8 şi pantaloni de toate modelele şi culorile - £ 15.

Vai de bărbatul care nu s-a orientat să cumpere ceva frumos şi ieftin acum, căci imediat vor apărea oferte peste oferte legate de Valentine's Day, dar sigur la preţuri mai piperate!

Şi măcar de ar fi ca în anunţul de mai jos – Dragostea nu e scrisă pe o hârtie, e înscrisă într-o inimă şi acolo va rămâne pentru totdeauna – însă mă tem ca nu cumva şi dragostea să fie înscrisă pe cardul bancar pe aici.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

5 comments:

eurodinamic said...

frumos articol.
blogpebloc.blogspot.com

Mihai said...

Combati extrem de bine, domnule!

Ai reusit intr-un timp extrem de scurt sa observi aceasta anti-cultura ce consuma sufletul uman, hranindu-se din lacomia noastra...

Si totusi, nu e decat o cacealma, toata aceasta perioada de reduceri...!!! Sunt sute de shop-uri ce isi vor pune afise de "Closing Down! Everything must go!...", pentru ca mai apoi, daca te intorci la acelasi magazin cateva zile mai tarziu, sa vezi ca "is not closing down"..., nici macar "under new management", chiar daca vanzatoarele iti vor spune verzi si uscate, despre un nou re-branding, new policy...bla-bla-bla.
De fapt, nu a fost decat un truc capitalist de asi mai intregii profiturile, scapand de o parte din marfa nevanduta de mult timp si pe stoc, cu inducerea, ne-fair play a consumatorului, in eroare...
Totul nu e decat un "trick of the mind", iar tot ce fac acesti capitalisti fara scrupule este "to play with our greed", temptandu-ne spre pacat.

Mihai said...

Extrem de mare greseala sa iesi la plimbare Sambata, cand toate furnicile sunt in oras, alergand dupa cate un "bargain!"...

Totul e diferit si extrem de relaxant Duminica... zi de odihna, de altfel...

Mihaela Pana said...

Hai ca m-am distrat citind articolul asta!

Imi si imaginam lumea cautand disperata diverse produse, proband, schimband, cumparand si ce nu era absolut necesar ca, deh, daca e asa ieftin...

Mai grav e ca daca nu pastrezi treaza constiinta inutilitatii celor mai multe dintre obiectele cumparate, poti intra usor in..."tavalug". Dar asta arata un om inca nevindecat deplin, ce isi cauta implinirea mai degraba prin ceea ce detine, nu prin ceea ce este sau poate fi!

Doamne, ajuta!

MunteanUK said...

om 'inca nevindecat deplin'? absolut toti suntem asa, cautandu-ne implinirea in ceea ce avem sau am vrea sa avem, nu in ceea ce suntem sau am putea fi...

chiar si aceia dintre noi care nu pretuiesc obiectele si alte 'trivialitati', tot vrem sa 'detinem' o cariera, amintiri, experiente, cunostinte, relatii, influenta, stima, compasiune, dragoste... prea mult ne pasa de 'a avea' si prea putin de 'a fi'.

negresit, va veni insa si Judecata, cand se va vedea ce saraci si goi suntem toti cei care am vrut 'sa avem' si ce plini de stralucire vor fi cei ce 'sunt' pur si simplu.

a avea nu este un pacat in sine, dar tot ce agonisesti (si nici macar nu ma refer la avutii materiale) te va saraci si ajungi sa nu fii nimic tot agonisind. in schimb, daruind altora, chiar si din cele ce nu ai, le capeti tu insuti si astfel ESTI - ceea ce este mai important decat orice.