Romanians, victims of racism in Brighton [Români, victime ale rasismului în Brighton]

Some four and a half years ago, in August 2008, a Romanian “was battered with fire estinguisher” in King’s Road, a well-known seafront street of Brighton.

What an awful thing to happen in the fun-loving Brighton, often praised as a European capital of tolerance, open-mindedness, political corectness and restless partying!



The man – aged 28, father of two, and owner of a little demolition and earth-moving firm – would die after eight days in hospital.

Tragic as it was, the incident didn’t bear racial connotations. The Romanian victim, described as “a really kind-hearted guy” happened to be in the wrong place at the wrong time.



This excuse doesn’t seem to be valid in relation to the last violent attack to which two Romanians fell prey in Brighton a couple of weeks ago, in late January.

The two Romanians were specifically asked where they were from before being punched. Again, the beating took place in central Brighton – on a bus stop near the Royal Pavilion (pics 1 & 7).

It is the Sussex Police, not I (nor the Romanian media), that treats the crime as a “racially aggravating assault”, appealing to witnesses to come forward and say what they known.

These are places where I personally felt safe. However, this is no longer the case for many third (or even fourth!) class European citizens from Romania and Bulgaria.

Less and less welcome in Britain, Romanians and Bulgarians have been the target of a smear campaign lately.

They steal the jobs of Brits, they overburden the social security system and they generally cause a mess that Britan would be better off without.

By the beginning of next year, the restrictions on the UK job market for Romanians and Bulgarians should be lifted, and tabloids are aghast with this perspective.

But they felt the same in late 2006, before Romania and Bulgaria joined the EU. And the hordes of unwanted immigrants didn’t plunder Britain, did they?

It is not this group of underprivileged immigrants – the target of prejudice just like the Irish workers were in Victorian Britain – that would make the UK’s situation much worse.

Sadly, even for flagbearers of democracy like Great Britain it is easier to put the blame on various scapegoats, rather than uproot the true ills of society which are of a moral nature.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ortodoxia în East Sussex (8) [Orthodoxy in East Sussex]

În vremea când mergeam eu în biserica lor (ianuarie – martie 2008), grecii (mulţi ciprioţi) din Brighton strângeau bani pentru un iconostas nou. Aproape după fiecare Sfântă Liturghie era reînnoit acest apel către donatori.

Probabil, mai-marii comunităţii ajunseseră la concluzia că, în locul iconostasului de provizorat (de după preluarea fostului lăcaş anglican, în 1985 – imaginile 2-3 ) s-ar cuveni unul permanent, care să reflecte tradiţia ortodoxă.

Până la urmă, în noiembrie 2008, iconostasul cel nou era gata. Eu n-am mai apucat să-l văd împodobit, dar mărturia fotografică (imaginile 4-6) despre cum arăta o am de la o româncă ce mi-a mai oferit nişte imagini superbe pentru blog.

Nu l-am văzut, nici că o să-l mai văd cândva. Era Ziua Americii – zi cu ghinion ar zice grecii, o naţiune destul de antiamericană?! – a anului 2010, că cineva a pus foc bisericii (prima imagine).

Pe la 14:45 au sosit pompierii şi au stins incendiul, cu nu mai puţin de şase autospeciale. Nimeni nu a fost rănit, dar interiorul bisericii, cu statut de monument istoric potrivit normelor în vigoare în UK, s-a făcut scrum.

Focul nu a cruţat iconostasul mult-visat de comunitate (o imagine grăitoare pe un blog al unei parohii catolice din Brighton şi încă una mai mică), nici o sală care era folosită drept şcoală de limba greacă pentru copii.

Relatările găsite online (aici, aici, aici, aici şi aici) vorbesc de “pagube de mii de lire”, însă sunt şi pierderi nemăsurabile, căci nu ştiu de şi-or mai putea face grecii un iconostas precum cel ars.

Nu ştiu ce s-o mai fi ales de indiciul primit de Sussex Police că, între 14:20 şi 14:35, un Renault Scenic albastru a fost zărit în apropierea bisercii. Or fi prins pe cineva?

.

Poate că am mai aruncat aluzii de-a lungul acestui serial sau prin comentarii, însă nu am scris şi nu voi scrie vreodată în detaliu despre dezbinările şi intrigile întâlnite în parohia greacă din Brighton. Nu se cuvine unui bineprimit oaspete.

Ar fi cam acelaşi tip de rele obiceiuri – părute drept grijulii faţă de cele sfinte, dar neduhovniceşti – care macină Biserica Ortodoxă peste tot în lume. Aş zice doar “să stăm cu frică, să luăm aminte!”

.

Nu o dată, Preasfânta Treime ne dă semne să nu ne îngrijim prea mult de cele exterioare – poate frumoase şi bune, dar nu esenţiale pentru mântuire; cele care se pot face cenuşă într-o clipită, de parcă n-au fost vreodată.

De la vlădică la opincă, prea des uităm de cele nepieritoare la care ne cheamă Hristos, pe care niciun foc nu ni le-ar lua. Şi ne irosim viaţa istovindu-ne pentru celelalte, trecătoarele.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

A ‘risk’ of reporting crimes in the UK [Un ‘risc’ al reclamării infracţiunilor în UK]

Personal data from four times more law-abiding citizens (a total of 181,917 people!) are being stored in British police databases than offenders, this article reveals.

Every time someone calls 999, they are politely asked to accept having their personal detalis introduced in the same database as those of 107,566 ‘aggrieved’ or ‘vulnerably aggrieved’ victims of crimes, while the names of only 38,259 suspects are held.

This yet another example of Orwellian Britain is known to happen only in the case of North Yorkshire Police. What about the other 38 territorial police forces in England, the 8 such law enforcement stuctures in Scotland or the 4 ones in Wales? Or the national ones?

.

Information is stored for at least 15 years and up to 100, in ‘the most serious cases’ – but who could check the criteria used to consider a case more serious than other?

According to someone from Privacy International, “a member of the public has to worry about approaching the police for fear of being put on a secret database with suspects,” yet this shouldn’t be the case, police officers believe.

A record of “callers who are victims of ongoing problems,” including data about their ethnicity (relevant in cases of hate crimes), could actually benefit the citizens, a spokesperson from the National Policing Improvement Agency says.

Oh, really? How many Brits feel safer after finding out that their data is stored by the police, possibly for a century from now on? What I considered a very polite gesture of Sussex Police (inviting crime witnesses to show up) may not be ‘risk-free’.

And if this wasn’t worrisome enough, here’s another ‘risk’ associated with being a citizen in the UK. Another ‘scientific myth’ is falling apart, as even DNA fingerprinting techniques (those supposedly ‘infailible’) “can sometimes give the wrong results.”

DNA analysts are subject to pressure, bias and mistakes just like any other human being, and who is comfortable with passing the responsibility of dictating someone’s fate (freedom or imprisonment) from a judge (and/or jury) to a scientist?

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (6) [This alcohol, a Brit’s best friend ?]

O mică dovadă că avertismentele privind situaţiile de viol la întâlnire (date rape), atât de mediatizate în UK în ultimii ani (vezi aici, aici, aici sau aici) sunt aproape precum… o materie de studiu pe aici.

Din câte se vede, anunţul Poliţiei din Sussex are tot atâta vizibilitate precum cel legat de un program doctoral privind genomul uman, nu-i aşa? În orice caz, bănuiala mea este că afişul este pus mai mult pentru un presupus efect preventiv.

Nu prea cred că această universitate, cu 70 la sută studente (atrase de facultăţile umaniste) să aibă nefericite performanţe în acest domeniu, comparabile celora ce au dus faima geneticienilor de aici.

Singurul lucru care mi se pare incorect la acest anunţ este că îşi are centrul de greutate focalizat pe cei care ar putea deveni infractori.

Nu sunt de acord nici cu cei care cred că fapta ar trebui dezincriminată complet, însă parcă s-ar cuveni îndreptată avertizarea şi către cine bea într-atâta, încât să nu mai ştie dacă şi-a dat acordul sau nu. De altfel, nici nu este de mirare că doar într-unul din 13 cazuri de date rape se ajunge la o condamnare penală…

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]