[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (8)

[EN] For many children from countries like the UK and Romania, the future will look exactly like this pic :-( [RO] Pentru mulţi copii din ţări precum UK şi România, viitorul va arăta exact ca această poză :-(

[EN] By no means ‘bright and prosperous’, as their parents may have imagined, but rather dark and frightening. [RO] În niciun caz ‘strălucitor şi prosper’, precum părinţii lor şi-or fi imaginat, ci mai degrabă întunecat şi înspăimânător.

[EN] In 2007 (before the economic crisis!), the UNICEF had identified a ‘failed generation of British children’. [RO] În 2007 (înainte de criza economică!), UNICEF identificase o ‘generaţie ratată de copii britanici’.

[EN] In 2009, another study showed that British children were some of the least happy in Europe.  [RO] În 2009, alt studiu arăta copiii britanici a fi unii dintre cei mai puţin fericiţi din Europa.

[EN] Romania and Great Britain share the podium of ‘abortion champions’, thus it’s no surprise to find them ‘together’ again. [RO] România şi Marea Britanie împart podiumul ‘campioanelor la avort’, aşadar nu este o surpriză a le găsi ‘împreună’ din nou.

[EN] On this ‘index of child misery’, the UK is the 24th place, and Romania the 25th (from 29 European states). [RO] Într-un ‘index al nefericirii copiilor’, UK este pe locul al 24-lea, iar România pe al 25-lea (din 29 de state europene).

[EN] The happiest (?!) children live in Holland (1), Sweden  & Norway; the unhappiest (?!) in Latvia, Lithuania & Malta (29). [RO] Cei mai fericiţi (?!) copii trăiesc în Olanda, Suedia şi Norvegia; cei mai nefericiţi (?!) în Letonia, Lituania şi Malta (29).

[EN] Far from giving 100% credit to (much idolatrised) statistics, is there a smoke without a fire? [RO] Departe de a da crezare 100% (mult idolatrizatelor) statistici, iese fum fără foc?

[EN] I gathered some unpleasant things to read which could (at least partially) explain why the future will look like in the  pic :-( [RO] Am strâns câteva lucruri neplăcute de citit care ar putea (măcar parţial) să explice de ce viitorul va arăta ca în poză :-(

[EN] The proposed readings: / [RO] Lecturile propuse:

[EN] 1) First of all, the ‘riskiest’ thing is getting born in an  country favouring abortion (be it UK or Romania) – here, here, here.

[RO] 2) Întâi de toate, cel mai ‘riscant’ lucru este să te naşti  într-o ţară care favorizează avortul (fie că e UK sau România) – aici, aici, aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[EN] 3) Seldom in a family (or no normal one), more and more often in a test tube – prone to medical problems (+ here, here, here, here, here).

[RO] 4) Rar într-o familie (sau nu una normală), din ce în ce mai des într-o eprubetă – predispuşi la probleme medicale (+ aici, aici, aici, aici, aici).

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[EN] 5) Children old as 4-7 years are taught about sex, but not love and marriage (here, here, here), and can be denounced as racists (at the age of 3!) in a political correct society.

[RO] 6) Copiii de 4-7 ani sunt învăţaţi despre sex, dar nu despre dragoste şi căsătorie – aici, aici, aici, aici. şi pot fi denunţaţi ca rasişti (la 3 ani!) într-o societate politic corectă.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[EN] 7) It’s no wonder they grow up behaving like they do – being firstly victims of crimes (+ here, here) then perpetrators or simply ‘amoral beasts’: here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here.

[RO] 8) Nu e de mirare că cresc comportându-se cum o fac – fiind mai întâi victime ale infracţiunilor (+ aici, aici), apoi făptuitori sau pur şi simplu ‘bestii amorale’: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, here, here.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (15) [This alcohol, a Brit's best friend?]

Pentru că unul din şapte copii britanici (14%) între 11 şi 16 ani s-a confruntat cu o urgenţă provocată de consumul de alcool, Crucea Roşie Britanică le va preda lecţii despre ce ar trebui să facă într-o astfel de situaţie.

Prăbuşirea în inconştienţă, vărsăturile şi senzaţia de vomă, loviturile suferite în cădere sau de pe urma încăierărilor iscate pe fondul consumului de diverse licori – toate pot constitui astfel de urgenţe care devin din ce în ce mult ‘specifice copilăriei’.

Un jalnic specific în UK, unde peste o treime (36%) dintre copii britanici din acest segment de vârstă declară că se îmbată în fiecare weekend, dar şi în România. Aşadar, pe când or apărea şi la noi astfel de cursuri? Sau ce or mai putea ‘repara’ ele?

Oare nu vor fi o amăgire că şi consumul de alcool poate fi ‘sigur şi responsabil’, după cum li se spune copiilor că relaţiile sexuale pot fi ‘sigure şi responsabile’, deşi urmările acestui tip de educaţie nu dovedesc nicidecum că cei expuşi la asemenea prelegeri au devenit mai responsabili.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (3)

[EN] Few things are more unpleasant for such a romantic like I am than seeing how the consumerist society of today promises love as it promises anything else: cars, holidays, jobs and careers, delights of whatever kind, happiness (?!)… [RO] Puţine lucruri sunt mai neplăcute pentru aşa un romantic ca mine decât să vadă cum societatea consumeristă de astăzi promite dragostea cum promite orice altceva: maşini, vacanţe, slujbe şi cariere, desfătări de orice fel, fericire (?!)...

[EN] Everything can be sold and bought, although nothing is as priceless as a human soul and the love between one man and one woman. [RO] Orice poate fi vândut şi cumpărat, deşi nimic nu este mai nepreţuit ca un suflet omenesc şi dragostea dintre un bărbat şi o femeie.

[EN] It’s so stupid how they promise (on a double decker bus!) to find your love in six months. When anyone can find love only in the Lord – both His love, and the love of a husband or wife. [RO] Este aşa stupid cum promit ei (pe un autobuz supraetajat!) să-ţi găsească dragostea în şase luni. Când oricine poate găsi dragostea doar în Domnul – deopotrivă dragostea Lui şi a soţului sau soţiei.

[EN] Even the heretics or irreligious who are in love (therefore I’m not refering to those who just follow sexual impulses) , are in love by God’s mercy. [RO] Chiar şi ereticii şi nereligioşii care sunt îndrăgostiţi (aşadar nu mă refer la cei care doar îşi urmează impulsurile sexuale), de la Dumnezeu sunt îndrăgostiţi.

[EN] Unfortunately, this UK seems close to the moment when the always political correct Big Brother will forbid love itself, while making sexual relations freer and freer… [RO] Din păcate, această UK pare foarte aproape de momentul când întotdeauna corectul politic Big Brother va interzice dragostea însăşi, în timp ce va face relaţiile sexuale mai libere şi mai libere…

[EN] Here are some other texts that most of my past and current friends would not care to read, others wouldn’t understand anything, even though they gave it a try… [RO] Iată alte texte de care celor mai mulţi dintre foştii şi actualii mei prieteni nu le va păsa să le citească, alţii nu vor înţelege nimic, chiar dacă vor încerca…

[EN] But if at least one soul coming across my blog will be frightened enough of these unpleasant readings to take any life-changing decision, that’s only for the Lord to know. [RO] Dar dacă cel puţin un suflet care va da peste blogul meu va fi înspăimântat destul de aceste lecturi neplăcute, încât să ia o decizie de schimbare a vieţii, aceasta numai Domnul o poate şti.

[EN] The proposed readings / [RO] Lecturile propuse:

1) [RO] Despre bieţii copii din UK, care primesc anticoncepţinale în şcoli de la 11 ani, fără ştirea părinţilor – aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

2) [EN] A bright student’s death after a supposingly ‘safe’ chemical abortion went horribly wrong – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

3) [RO] O descriere (înfiorătoare pentru cine are de urechi să audă şi ochi duhovniceşti să vadă!) a societăţii avorţioniste de azi, care conţine o idee de care eu aproape că nu mai îndoieli că aşa va fi, anume că generaţia celor născuţi în pântecele unde au fost avortaţi frăţiorii lor va fi cea care va legaliza eutanasia – aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

4) [EN] An outcry of anger against this so-called ‘sexual education’ in the UK, which actually abuses the pure minds of children, instead of ‘enlightening them’ – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

5) [RO] Despre încercările Consiliului Europei de a impune o recunoaştere de-a lungul întregii Europe a dreptului la avort – aici.
6) [EN] About the Council of Europe’s attempts to impose a Europe-wide recognition of the right to abortion – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

7) [RO] Absolut tot răul de pe lume (încălzirea globală, dezastrele naturale, războiale şi ura dintre oameni etc) pornesc de la răspândirea desfrânării şi avorturilor, dar şi de la nepăsarea noastră faţă de acestea (pentru cine mă tot întreabă ‘‘da’ ce, nu-s rele mai mari pe lume?’’) – aici.
8) [EN] Other sad facts about the UK, once a ‘most civilised’ country: a ‘mother’ who confessed to having allowed her 11-year old daughter to have sex with her boyfriend, while she was peacefully taking a nap in the other room – here; and another true mother criticizing the ‘morallly bankrupt’ sexual education in the UK – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

9) [RO] Probabil că deloc întâmplător, prin dezbaterea asupra unui avort din motive umanitare (?!) deschisă zilele acestea în România, se doreşte o liberalizare şi mai şi a legislaţiei privind uciderea de prunci din această tristă ţară – aici.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (9) [Women in the UK]

Cine sunt mici (excepţie – foto 2 stânga, cam baschetbalistă pentru naţia respectivă!), cu părul întodeauna cât mai negru, chicotesc mereu, poartă cel puţin un aparat foto de gât, umblă de obicei două câte două, le găseşti peste tot prin lumea largă, başca nu fac nazuri dacă le ceri să se lase fotografiate? Evident – ori japoneze (foto 1 :-), ori chinezoaice (foto 2 :-), ori nişte tinere din nu-ştiu-care ţară asiatică (foto 3).

Bine, bine, ar putea obiecta cititorii mei (cum am şi fost apostrofat recent de cineva), de ce vorbeşti despre femei din UK şi dai poze cu fete de toate naţionalităţile şi numai când şi când cu britanice?

Păi, din vreo două motive:
1) unul teoretic – pentru că, efectiv ţara aceasta tinde să devină un amalgam de naţionalităţi şi tocmai de aceea mi-am intitulat serialul ‘Femeile în UK’ (nu doar ‘Femeile britanice’)
2) unul pragmatic – britanicele sadea şi în special acelea pe care le vreau eu fotografiate (nu de tip Essex girl, să se lase uşor – chiar şi la altceva... – că d’alea nu mă interesează!) se lasă greu de tot pozate, oricât de simpatice ar fi altfel şi deloc sfioase de conversaţii, chiar şi cu străinii photoholici :-)

Şi mi s-a părut relevant în legătură mai ales cu cele două japoneze (am şi o poză mai luminoasă, dar am zis că-i superb decorul) în trecere prin UK? Că reprezintă, poate fără să ştie, un trist prototip al femeii între 22-30 de ani din ziua de azi...

Ele sunt acelea care îşi iau câte un an sabatic (sabbatical/gap year), doar cu scop să se plimbe, să vadă, să experimenteze, să uite de sine, să amâne pe cât de mult posibil intrarea în rutina societăţii consumeriste de care cele mai multe se tem că oricum nu au cum să scape. Nu este absolut nimic rău în a-ţi lua un an liber, ci răul constă că este doar o amăgire...

Potrivit unei triste realităţi statistice, foarte puţine vor avea parte de căsătorii fericite până la bătrâneţe, fără să scape de cel puţin un divorţ.

Cam la fel de puţine vor scăpa şi de a se trezi, măcar o dată în viaţă, înşelate de soţi ori să-şi fi înşelat alesul. Prea puţine vor putea scăpa de nevoia unui serviciu care le va priva de anii când copiii lor vor avea cea mai mare nevoie de ele.

Şi mai puţine vor scăpa de a se transforma în ucigaşe de prunci, fie prin avort (corect politic aproape peste tot în lume) sau anticoncepţionale (un medicament oarecare zice-se, de către mafia farmaceutică mondială ce nu vrea a le recunoaşte caracterul avortiv sau de către ştiinţa lumii de azi, care nu recunoaşte caracterul de fiinţă mănunchiurilor de celule, fie ele şi de câteva secunde zămislite!).

Poate că este discutabil cât va fi o ucidere cu sau fără ştiinţă, dar în mod clar va fi cu voie – cu voia de a se bucura de ceea ce societatea de azi le-a spus că înseamnă libertatea. Doar bietele chinezoiace vor fi ucigaşe, pentru că aşa impune legea.

Groaznic de tristă mi se pare viaţa femeilor de azi, iar în UK încă şi mai şi decât în alte locuri din lume... Aparent (potrivit înţelepciunii strâmbe a lumii de azi), niciodată nu a fost mai liberă femeia de tirania bărbatului! În realitate (dar asta numai pentru cine vrea să judece drept!), niciodată nu a fost sclavia ei mai cumplită!

Falsa libertate de tirania unui bărbat (promisă de legislaţia ce simplifică divorţul şi sancţionează violul între soţi – prevederi foarte bune în esenţă) ascunde sclavia faţă de mai mulţi – nu doar de cei care te-au avut, dar şi de (sute? mii?), care doar te-au privit...

...căci aşa eşti învăţată că trebuie să intri în rândul lumii, cu hainele care le impun alţii (moda), cu chipul pe care îl vor alţii (industria cosmetică şi chirugiei estetice), cu sufletul murdar, pentru că aşa vor alţii (toţi cei care zic răului – bine, întunericului – lumină, nopţii – zi, care ţi-au băgat pe gât aşa-zisa educaţie sexuală până şi la grădiniţă).

Atâtea femei (precum aceste două japoneze care de nouă luni se plimbau prin lume, cam ca mine – aici cam râde ruptu’ de cârpit :-), doar că eu nu scriu nimic de râs, ci de plâns) fug instinctual de această cumplită lume de mâine în care vor sfârşi prin a se integra: idolul de luni până vineri numit carieră, plictiseala de sâmbătă unde se înghesuieşte spuza de viaţă socială, prostdispoziţia de duminică (în ceea ce ar trebui, de la Hristos încoace, să fie cea mai frumoasă zi a săptămânii!)...

Este frumos să te pozezi cu The UK Parliament în spate, dar este numai o amăgire, ce nu ţine decât o clipă – oare câte dintre femeile acestea vor scăpa de a-şi umple cu baloane de săpun atragător colorate golul interior pe care numai Duhul Sfânt îl poate plini?

Oare câte or mai putea înţelege că s-au născut pe lume pentru a fi sfinte şi că o mamă din orice amărâtă de ţară africană, cu o duzină de copii ucişi de foamete şi boli este mai fericită, prin împlinirea menirii ei, decât toate ‘zeiţele zilei’ de pe coperţi de revistă?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (2) [This alcohol, a Brit's best friend?]

Până nu te ia în braţe o studentă de 20-21 de ani beată moartă, poate că încă te mai străduieşti să fii cât se poate de galant şi să ascunzi aceste aspecte triste din viaţa englezilor, despre care, oricum, voi rămâne cu o părere foarte bună, după mai puţin de cinci săptămâni petrecute aici.

Cu voia Domnului, voi vedea curând şi cum sunt scoţienii la ei acasă. Până atunci, să povestesc puţin cum sunt englezoiacele la beţie.

Cum n-am habar cum fac cele care se îmbată prin Ibiza, Antalya sau Zakynthos (unde prietenul meu Dionysios mă asigură că există doar o singură staţiune de dezmăţ total, în rest insula fiind foarte cuminte), pot spune că cele de prin Brighton măcar se îmbată în linişte. Destule de-abia se ţin pe picioare, dar măcar rămân cu hainele pe ele şi parcă nu-s zgomotoase cum fac mulţi bărbaţi pe aici.

Aşa erau şi cele trei cu care m-am întâlnit cu două seri înainte de Valentine’s Day. Ai zice că sigur erau nasoale rău, genul ălora despre care în liceu mai auzeam sentinţa implacabilă vizavi de atractivitatea lor: “Ei, aşa, dacă-i pui o pernă pe cap, merge o dată”.

Nicidecum! Două erau măcar acceptabile, iar cea mai beată era şi cea mai frumuşică şi, indiscutabil, cea mai vulnerabilă. La vreo 90 de secunde după ce m-am aşezat lângă ele, capul acesteia din urmă era pe umărul meu.

Desigur că am devenit repede curios de spectacol, dar iniţial mă aşezasem pentru că nu pricepeam nici în ruptul capului ce mă întrebase una – voia, de fapt, o foiţă pentru a-şi face o ţigară (foarte multă lumea fumează aşa pe aici, că ţigările la pachet sunt prea scumpe).

A mai întrebat pe trei alţii după aceea şi toţi au priceput greu, dovadă că nu aveam eu probleme în a desluşi accentul unui vorbitor nativ, ci că biata fată chiar nu mai era în stare să vorbească o engleză inteligibilă. O a treia, ceva mai trează, a sosit începând să organizeze plecarea, în timp ce cea de lângă mine îşi scotocea prin poşetă după card.

Puteam face orice şi am înţeles în momentele acelea de ce sunt atâtea afişe prin campus care te avertizează că relaţiile sexuale cu cineva beat pot fi (depinde cum îl convingi pe judecător) considerate viol.

În orice caz, probabil că treaba cu consimţământul nu era greu de rezolvat, mai ales că, la despărţire, noua mea prietenă m-a luat în braţe ca pe cineva în care ar avea mare încredere, deşi eram un străin. Le-am condus până la autobuz doar să mă asigur că nu se urcă la volan bete.

Însă n-am mai avut vreme să le fac poza pe care tocmai cea mai trează îmi ceruse să le-o fac (oare asta probează ce mi-a spus fata din Londra, că numai britanicele bete se oferă să fie fotografiate?!).

Autobuzul era deja în staţie, în timp ce prietenele ei erau greu de adunat, căci, efectiv, nu reuşeau să meargă în linie dreaptă nici susţinându-se una pe alta. Arătându-mi cărţile ei din geantă, una despre Don Juan şi două pentru şcoală, am aflat şi cu ce se ocupa – studentă la filosofie în anul doi. Prietena ei care nu mai putea să ceară o ţigară – studentă la istoria artei, iar amica mea – studentă la limba şi literatura engleză.

Era de-abia ora 21:00 seara şi se aflau la vreo trei km de casă. Numai Dumnezeu ştie cum vor fi ajuns, dar bănuiesc că pentru niciun şofer de autobuz din UK nu este vreo situaţie inedită şi va fi ştiut să le ajute.

Altfel, eu nu pot să sper decât că vorba auzită de la un diplomat american acum cinci luni – “Dumnezeu are grijă de lunatici, de beţivi şi de Statele Unite ale Americii” – se potriveşte şi în cazul UK.

Adică grija Lui nu îi exclude pe aceşti britanici, dintre care tot mai mulţi îmi spun fără ocolişuri (nu am avut ocazia să aflu părerea acestor copile şi nici nu întreb oamenii, pur şi simplu reiese din discuţii) că ei sunt seculari, nereligioşi sau atei. Ba chiar aud că sunt destui localnici care nu au nici măcar aşa-zisul botez anglican.

Aici e rădăcina problemelor. Unde nu mai există noţiunea de Dumnezeu, degeaba ai umplut pereţii cu avertismente privind relaţiile sexuale la beţie sau mesaje cu schepsis care doar-doar or convinge vreun beţiv să nu se suie la volan.

La fel, degeaba dai o grămadă de bani să înveţi tinerii despre sex sigur (safe sex), pentru a reduce numărul de adolescente gravide – cel mai mare din toată Europa în UK! În zadar ţii lecţii de sex oral, că normalul este riscant – tot ai printre cele mai multe avorturi din UE!

Din păcate, doar privite strict cantitativ ar fi lucrurile acestea ceva tipic britanic. De fapt, ele se întâmplă peste tot în lumea civilizată. Şi nu este deloc neimportant, cum sunt convins că îşi vor zice destui dintre cititorii mei, întrebându-se “ce l-o fi apucat pe ţăcănitul ăsta?” (pe mine), de scriu despre aşa ceva.

Nu ştiu care alt subiect este mai de viaţă şi de moarte decât relaţiile sexuale! Şi sunt sătul de ceea ce cred experţi peste experţi despre treaba asta, căci văd la ce rezultate duce ştiinţa lor – eu am pe Cine să cred!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]