O unitate
militară de 100,000 metri pătraţi este pe cale să devină un sat sustenabil
pentru oameni dezavantajaţi de toate vârstele, graţiei unui ambiţios proiect al
Fundaţiei pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf. Sava de la Buzău’.
Aceasta este ştirea bună (în răspăr cu ştirile rele care ne asaltează de
pretutindeni) faţă de care am încercat să sensibilizez cel puţin 800 de
persoane (cei mai mulţi dintre ei destinatari necunoscuţi sau vag cunoscuţi de
pe net), prin e-mailuri şi telefoane.
Numai până
acum, în vreo două săptămâni. Aş zice că sunt de-abia la început, inclusiv cu
referirile la acest subiect (cam întârziate) pe blog :-) În sfârşit, pare-se că
a dat Domnul să fac şi eu ceva cu adevărat util prin MunteanUK :-)
Nu este o
simplă ştire care să mă fi impresionat, aşadar să scriu despre ea, ci este ştirea din
care chiar am ajuns să fac parte, ca voluntar în slujba Fundaţiei.
La întrebarea
cum am ajuns în acest rol n-aş putea răspunde altfel decât exclamând: Mare
este Dumnezeu! Este un dar de Sus, necăutat, venind pe neaşteptate şi
umplându-mă de bucurie şi însufleţire, ca tot ce vine în mod autentic de la El.
De două decenii,
prin dedicarea voluntarilor, dărnicia sponsorilor şi îngăduinţa celor care ar
fi putut pune beţe în roate – şi, peste toate, unindu-le tainic, prin lucrarea lui
Dumnezeu – Fundaţia a adus la viaţă multe
proiecte în slujba celor dezavantajaţi.
A venit vremea
ca experienţa acestor succese (de mai mică anvergură în comparaţie cu ce se
vrea acum) să fie valorificată într-un mare proiect unic în România – Savaliada.
Un centru
social pentru toate vârstele, denumit după ocrotitorul organizaţiei, Sf. Mucenic Sava de la Buzău, şi
inspirat de vasiliadele fondate de Sf.Vasile cel Mare. Pentru cititori fideli şi oricine ar poposi pe aici, iată povestea proiectului...
Dar, din
moment ce petrolul nu mai este al nostru, ci al Austriei, iar de apărat,
chipurile, ne apără NATO – o fi incorect politic să le zic fazani celor care mai cred vrăjeala?!
– s-a hotărât că nu mai avem nevoie de bătrânele rachete de provenienţă
sovietică.
Militarii au
fost răsfiraţi pe la alte unităţi sau disponibilizaţi, iar UM 02331 – cotropită
de arbori, arbuşti şi buruieni... Vreme de zece ani, aici nu s-a mai întâmplat
nimic, până ce Fundaţia a primit în concesiune terenul.
Peste zece
clădiri (unele în stare bunicică, altele aproape surpate), plus livadă, păşune,
pădure – toate la dispoziţia Fundaţiei timp de 25 de ani, cu drept de
prelungire pe termen nelimitat dacă se păstrează destinaţia de aşezământ
social.
Un loc în care mai marii lumii ar face lagăre pentru nedoriţii societăţii, dar unde Fundaţia face taman altceva
– nu un adăpost de asistaţi, ci un
sat plin de viaţă, care să se susţină prin mici activităţi economice, şi unde
oamenii defavorizaţi să îşi recapete demnitatea, să simtă că, într-adevăr,
contează unii pentru alţii.
Vârstnici
abandonaţi, mame izgonite de acasă cu copiii, orfani, tineri ieşiţi din
sistemele de plasament şi alţi oameni împinşi către periferia societăţii
noastre (care aleargă cu limba scoasă după o bunăstare nemilos de iluzorie) vor
avea şansa unei vieţi demne.
Ei vor locui
împreună, vor socializa şi vor avea parte de asistenţă medicală, programe
educaţionale, activităţi sportive şi culturale, consiliere socială şi servicii
religioase într-o biserică închinată Sf.Voievod Ştefan cel Mare.
De s-or găsi
între beneficiari şi eterodocşi, atei, agnostici şi alţi (îşi zic ei) liber
cugetători – n-au decât să stea la umbră ori să-şi facă de lucru. După ce
vor fi primiţi în Savaliadă, nici nu vor fi daţi afară din pricini de conştiinţă,
nici obligaţi să asiste la slujbe.
Mâna întinsă
în numele Sf. Sava de la Buzău, în numele lui Hristos-Dumnezeul nostru nostru
nici nu se retrage, odată oferită, nici nu constrânge pe nimeni. Dintotdeauna,
Fundaţia Sf. Sava a fost alături de cei nevoiaşi, indiferent de religie sau
etnie.
Din altă
privinţă, prosperitatea n-ar trebui să pice din cer în Savaliadă. Oricine poate
(doar în măsura în care poate) va fi poftit să lucreze – la microferma cu sere
de legume, brutărie, bucătăria cantinei cu 90 de locuri pe serie, crescătoria
de ciuperci sau făbricuţa de vitralii.
Va mai fi destul de lucru la îngrijirea iazurilor cu peşte, la întreţinerea clădirilor şi a
aleilor, la curăţenie sau la asistarea celor în nevoie: vârstnici, copii şi
bolnavi. Se doreşte inclusiv construirea
unui centru de îngrijiri paleative.
Nu vă vine să
credeţi că în România, de unde mai toată lumea vrea să sară care-încotro, ca de
pe o corabie în derivă, din ţara lui “nu mă priveşte”, a lui “mie să-mi fie bine”, a borfaşilor semizei, a sfertodocţilor lideri de
opinie sau a divelor cu piept (şi neuroni?!) de plastic, cineva mai visează
să creeze o oază de viaţă demnă, de veritabilă comuniune, pentru cei nebăgaţi în seamă?
Pare cuiva
greu de crezut? Tot aşa or fi părut cândva şi cele trei aşezăminte pentru
vârstnici de la Câmpeni, Ulmeni şi Năieni (jud. BZ), şi cele două tabere pentru
copii defavorizaţi de la Bisoca (BZ) şi Maliuc (în Delta Dunării, TL), unde
ajung gratuit peste 2,000 de tineri vizitatori în fiecare an!
Poate par ceva
mai plauzibile cele două centre de zi pentru copii (în Buzău şi la Bisoca) sau centrul
de urgenţă pentru victimele violenţei domestice, centrul de calificare
profesională, ceainăria şi biblioteca de carte religioasă (toate la sediul din
Buzău)?
De-a dreptul
şocant pentru cei care cred că fără (mulţi) bani
nu se poate face nimic în România (sau nicăieri pe lume) ar putea părea
următorul detaliu.
Toate cele
enumerate există fără vreun mare finanţator, în afara Celui din ceruri, Care
a lucrat prin sponsori inimoşi şi discreţi (care puteau să fi susţinut vreo
cauză cu mai multă vizibilitate) şi o mare familie de voluntari de toate
vârstele!
Încă pare incredibil
ce spun? Veniţi şi vedeţi! Despre cum
lucruri aparent imposibile devin perfect posibile în cadrul Fundaţiei, sugerez
două explicaţii.
Una lumească,
prin vorbele lui John Lennon (pe care l-am mai citat eu aici şi aici): “Un vis pe care
îl visezi singur este doar un vis. Un vis pe care îl visezi împreună cu cineva
este realitate”.
Una
dumnezeiască, rostită de nimeni altul decât Însuşi Fiul lui Dumnezeu: “Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.
[Pentru
toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|