[EN] Every 99 years… / [RO] La fiecare 99 de ani…

[EN] Almost every 99 (+/- a few) years, something significant has been setting the world on fire over the centuries. [RO] Aproape la fiecare 99 (+/- câţiva) ani, ceva semnificativ a aruncat lumea în flăcări de-a lungul secolelor.

.

[EN] Many suspect me of being a conspirationist and may wonder where did I get this wacky ideas from. [RO] Mulţi mă suspectează că sunt un conspiraţionist şi s-ar putea întreba de unde am aceste idei năstruşnice.

.

[EN] I just noticed this… curiosity, made some subractions and searched for historical data. [RO] Eu doar am observat această... curiozitate, am făcut nişte scăderi şi am căutat date istorice.

.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

.2013 - 99 = 1914

[EN] The beginning of the First World War (1914-1918) that would bring the end of three empires and the rise of the USSR. [RO] Începutul Primului Război Mondial (1914-1918) care va aduce sfârşitul a trei imperii şi ridicarea URSS.

1914 - 99 = 1815

[EN] The End of Napoleon Bonaparte’s adventure and the beginning of the Perfidious Albion’s supremacy known as Pax Britannica. [RO] Sfârşitul aventurii lui Napoleon Bonaparte şi începutul supremaţiei Perfidului Albion cunoscută drept Pax Britannica.

1815 - 99 = 1716

[EN] The battle of Petrovaradin, one of the first nails in Ottoman Turkey’s coffin. [RO] Bătălia de la Petrovaradin, unul dintre primele cuie în coşciugul Turciei Otomane.

1716 - 99 = 1617

[EN] The fervent counter-reformist Ferdinand II is elected King of Bohemia and The Thirty Years War begins the following year. [RO] Ferventul contra-reformist Ferdinand al II-lea este ales Rege al Boemiei şi Războiul de Treizeci de Ani începe anul următor.

1617 - 99 = 1518

[EN] The Treaty of London marks the first attempt of European Integration and building a lasting peace of the continent. [RO] Tratatul de la Londra marchează prima încercare de Integrare Europeană şi edificare a unei păci durabile pe continent.

1518 - 99 = 1419

[EN] Western Europe was caught in the Hundred Years War, and the Hussite Wars would break after Jan Hus’ execution in 1415. [RO] Europa de Vest era prinsă în Războiul de O Sută de Ani, iar Războialele husite vor izbucni după execuţia lui Jan Hus în 1415.

1419 - 99 = 1320
[EN] France is confronted with the so-called Shepherds’ Crussade, a chaotic anti-nobility and antisemitic movement. [RO] Franţa se confruntă cu aşa-zisa Cruciadă a Ciobanilor, o haotică mişcare anti-nobiliară şi antisemită.

1320 - 99 = 1221

[EN] The Mongols begin their conquest of Central Asia, killing one million people in Merv (ancient Persian city) that year. [RO] Mongolii încep cucerirea Asiei Centrale, ucigând un milion de oameni la Merv (străvechi oraş persan) în acel an.

1221 - 99 = 1122

[EN] Byzantine forces under Emperor John II Komnenos defeat the Pechenegs which would disappear from history. [RO] Forţele bizantine de sub comanda Împăratului Ioan al II-lea Comnen îi înving pe pecenegi care vor dispărea din istorie.

1122 - 99 = 1023 - 99 = 924 - 99 = 825 - 99 = 726

[EN] Byzantine Emperor Leon III Isaurus bans the worship of icons, thus the iconoclastic rage begins. [RO] Împăratul bizantin Leon al III-lea Isauricul interzice cinstirea icoanelor şi astfel începe furia iconoclastă.

726 - 99 = 627

[EN] The founder of Islam, Muhammad, creates a confederation of tribes in today’s Saudi Arabia and his beliefs spread in the area. [RO] Fondatorul islamului, Mahomed, creează o confedereaţie de triburi în Arabia Saudită de azi şi credinţele sale se răspândesc în zonă.

528 - 99 = 429 - 99 = 330

[EN] Emperor Constantin the Great moves the capital of the Roman Empire to Constantinople. [RO] Împăratul Constantin cel Mare mută capitala Imperiului Roman la Constantinopol.

330 - 99 = 132 - 99 = 33

[EN] Some scholars consider the year 33 AD as the year the Crucifixion, while all agree to place it sometime in the years 30-36. [RO] Unii cercetători consideră anul 33 AD drept anul Crucificării, în timp ce toţi sunt de acord să o plaseze cândva între anii 30-36.

[EN] As long as, since then, we know that Christ is Risen!, there are reasons for hope, no matter what world cataclysm awaits us. [RO] Câtă vreme, de atunci încoace, ştim că Hristos a înviat!, sunt motive de speranţă, indiferent ce cataclism mondial ne aşteaptă.

[EN] As for something bad happening that year – a grave financial crisis erupted in Rome, leaving many aristocrats bankrupt. [RO] Cât despre ceva rău petrecut în acel an – o gravă criză financiară a izbucnit la Roma, lăsând faliţi mulţi aristocraţi.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

1914 + 99 (+1) = 2013/2014

[EN] What next? [RO] Ce urmează?

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

The crippled giant [Gigantul infirm]

One shouldn’t have necessarily been a great military analyst to anticipate that such a moment would sooner (rather than later) come for the Perfidious Albion.

The commanders of the armed forces (depleted by budgetary cuts) seem to be shrugging their shoulders in front of David Cameron’s request to implement a no-fly zone over Syria.

Great Britain, the former superpower of the 19th and early 20th century, can’t do anything in Syria by itself, and mustering American and NATO support would take much time.

The only readily available ally would be Turkey, but imposing a Libyan scenario on Bashar al-Assad can certainly draw the ire of Russia.

Would Britain (and France?!) risk another Crimean War, when the odds of victory are so different from what they were some 160 years ago?

Assuming that the newly re-elected ‘pacifist’ at the White House agrees with Cameron’s eagerness to go to war, wouldn’t all risk turning into a Third World War?

If I were Argentina’s president these days, I’d be rubbing my hands, wishing very much to see Britain involved in Syria.

The military giant of 1982 is severely crippled, while Obama will most probably not do anything to defend the pride of the USA’s former colonial power.

By the time (2016-2018) London gets a new aircraft carrier, it would be very unlikely for the next (Labour?!) government to promise retaking the Falkland Islands.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Comoara nevăzută [The unseen treasure]

“Îl interesau comorile îngropate în România, chiar înfiinţase un departament secret care se ocupa de acest lucru. Iar despre Constantin Brâncoveanu se spunea că dăduse peste o comoară imensă…” 

“Se bănuia că sub Aşezămintele Brâncoveneşti s-ar afla tuneluri secrete care ar putea duce la legendara comoară, şi că de aceea Ceauşescu ar fi hotărât demolarea acestor clădiri”.

Aceasta este mărturia fostul său operator de film despre mult prea regretatul (pentru a i se potrivi eticheta de‘tiran’) Nicolae Ceauşescu. Până şi asasinarea dictatorului ar putea fi explicată prin faptul că demolările sale i-au atras un blestem al urmaşilor lui Brâncoveanu.

C-o fi aşa, că n-o fi… contează mai puţin. Important este că această ipoteză istorică arată cum Ceauşescu, aidoma ceauşeilor (cu păr schimbat, dar nu şi năravuri), cocoţaţi la putere în urma sa, au ratat adevărata comoară imensă a naţiunii române.

O fi fost Constantin Brâncoveanu, într-adevăr, un om nespus de bogat, un Prinţ al Aurului (cum era poreclit de turci). Poate că averea lui era comparabilă cu a unor personaje biblice precum Avraam şi Iov.

Însă comoara lui cea mai de preţ este cea din ceruri, pe care şi-a agonisit-o încă înainte de a o fi sporit şi mai mult prin moartea martirică.

Din păcate, sub lupa istoricilor seculari, ba chiar şi a unor ‘fani’ de peste veacuri, dar care să nu le împărtăşească credinţa, Sfinţii Martiri Brâncoveni rămân de nepriceput.

Cum, să fi fost chiar atât de bogaţi, însă să nu fi negociat cumva eliberarea cu nesătulul Sultan şi hrăpăreţii săi slujitori de la Istanbul?! Aşa ceva pare de neconceput în zilele noastre!

În mod tragic pentru Ceauşescu, dar şi pentru noi toţi este faptul că el nu a rezonat decât parţial cu destinul istoric al românităţii. A despărţi acest destin, al istoriei omeneşti, de miezul său ortodox este lipsit de sens.

Nici fondatorului statului numit încă România, Alexandru Ioan Cuza, nu i-a fost dragă Ortodoxia, nici prea lăudatulului său urmaş, Regele Carol I – în vremea căruia au fost dărâmate mai multe sau cel puţin tot atâtea biserici*** precum în epoca lui Ceauşescu.

Nici nefericitul rege, venit la Gurile Dunării, ca să facă de strajă intereselor Germaniei, n-a înţeles destinul naţiunii române, ci a murit de inimă rea. Acest acest popor de opincari nerecunoscători – pe care socotea că îl scosese din beznă – nu voia să lupte de partea unei cauze pierdute de la început.

Bucură-se acum, căci un alt urmaş de-al său, Traian Băsescu, va pune şi ultimele găini cu ouă de aur tot în proţapul Germaniei! Dar nu se va bucura mult...

Alergarea către comorile pământeşti ale lui Cuza (în beneficiul stăpânilor masoni din Franţa), al lui Carol I (pentru scumpa lui Germanie), ale lui Ceauşescu (de dragul unei ficţiuni personale despre poporului român) sau a lui Băsescu (pentru păpuşarii din UE şi, iarăşi, Germania) nu va ţine decât până la mormânt.

Or, comoara credinţei dreptslăvitoare ţine mai mult decât viaţa de aici şi rămâne neatinsă de prădăciunile unor satrapi vremelnici, slugoi ţinuţi în jilţ de mai marii lor, odinioară de la Istanbul, azi de la Berlin, Bruxelles, Washington DC sau de aiurea.

Poate că, nu pentru (ne)meritele nevrednicilor de noi, ci prin voia Domnului şi jertfa mucenicilor Săi, de care a dat destui şi acest neam, comoara aceasta va rămâne până la sfârşitul vremurilor!

*** NOTĂ: Ar fi vorba, doar pentru Bucureşti, de 25 demolate în vremea lui Carol I, respectiv 23 – în timpul lui Ceauşescu. Desigur, aştept alte surse mai precise, care ar putea confirma sau infirma ceea ce am găsit eu.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Mănăstirea Putna – “Ierusalimul neamului românesc” [Putna Monastery – “Romanian nation’s Jerusalem”]

N-or fi nici 150 de ani scurşi de când Mihai Eminescu socotea Mănăstirea Putna, ctitoria aproape să împlinească 550 de ani a Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, ca fiind “Ierusalimul neamului românesc”.

Vorbe prea mari, din cărţi pe care în zilele noastre nu le mai deschide nimeni?! O sintagmă pompoasă, dar desuetă, care nu rezonează cu manelele a căror bogăţie stilistică ţine hangul sărăciei sufleteşti a celor care se adapă cu ele?!

Mai poţi vorbi de ceva sfânt – căci în acest sens era folosită de Eminescu ideea de Ierusalim, de ceva care să le fie sfânt tututor românilor – în România?

Ce mai este sfânt şi pentru câţi dintre locuitorii unei ţări relativ creştine, unde cele care par a se preţui mai mult sunt fie sfântuleţul smartphone, ba sfântul BMW, ori sfântul cont bancar, sau sfântul tupeu şi unde toţi ne bălăcim într-o sfântă ipocrizie?!

Până să calci pe la Putna, este inevitabil să nu ţi se gârbovească mintea sub povara multor temeiuri care să crediteze dureroase îndoieli precum cele mai sus. 

Odată ce te-a binecuvântat Dumnezeu să ajungi pe acolo, nu că ţi s-ar preschimba subit amarul zilnicelor dezamăgiri în dulceaţa nădejdilor senine, dar măcar revii întrucâtva pe linia de plutire, te restabileşti în credinţă, cutezi să mai speri.

Mai poţi nădăjdui că noaptea nu poate să fie absolut neagră, câtă vreme o armată de oameni în straie negre încă mai luptă, ca să răzbată către noi lumina adusă de Hristos în lume.

După ce ai străbătut aproape întreaga porţiune de dealuri din jumătatea rămasă românească a Bucovinei, spre nordul judeţului Suceava (SV), ajungi la Putna, într-un luminiş duhovnicesc din ceea ce fusese cândva un ocean păduros. 

Încă de la intrarea, prin trei rânduri de porţi (care arată cât s-a extins mănăstirea de-a lungul veacurilor), surprinde plăcut sobrietatea locului. Treptat, eşti îndemnat să laşi lumea aceasta învolburată în urmă, să intri în pridvorul celeilalte, cea veşnică.

Nici urmă de bâlci, de tarabe cu magneţi de frigider, covoraşe, brelocuri, căniţe, mici, bere sau îngheţată. Cum, din păcate, se mai găsesc în jurul altor mănăstiri, chiar din Bucovina.

Mai pe urmă, biserica şi zidurile înalte arată a bastion al credinţei, o dovadă vie că lupta – pentru sufletele fiecăruia dintre noi şi sufletul neamului în sine – încă se poată, după cinci veacuri de la punerea cu botul pe labe a turcilor otomani. 

Mormântul lui Ştefan cel Mare – cel fără de care nici Moldova (aşa ciopârţită cum a rămăs azi), nici România, ba poate nici vreo Uniune Europeană (ci un mare califat?!) nu ar fi existat – nu poate să nu-i impresioneze pe cei care mai au o licărire de cuget sănătos asupra istoriei.

La fel de impresionante sunt comorile de artă bisericească din muzeu şi icoanele calde dincolo de zidurile austere, ca de fortăreaţă militară. 

Dincolo de aceste impresii, care, măcar parţial, s-or putea desprinde şi din fotografii, ceea ce impresionează este atmosfera duhovnicească – întreaga dedicare a monahilor pentru orice ascultare ar avea şi deschiderea lor deopotrivă spre lume, cât mai ales faţă de Dumnezeu.

Desigur, şi în alte colţuri ale ţării, şi în alte mănăstiri mai puţin faimoase, sunt monahi care îşi ţin cu acrivie voturile, între care or fi şi sfinţi în devenire. Sunt şi alte locuri unde să te simţi binevenit, iubit, nu doar îngăduit ca vizitator. 

Totuşi, la Putna parcă simţi cum o întreagă oştire (una dintre cele mai numeroase comunităţi monahale din România, de 105 suflete) se află în lupta nevăzută cu puterile întunericului.

Iar din vâlvătaia încleştării, de parcă ar fi o ascultare în plus aplicabilă tuturor – de la cioban, la ghizii din muzeu, vânzători la pangar etc – fiecare astfel de luptător trebuie să facă în aşa fel, încât cu nimic să nu rănească, ci să-i odihnească pe vizitatori. 

Aceşti urmaşi ai Sfântului Ştefan cel Mare nu îşi mai poartă luptele cu buzdugane, nici cu săbii şi arcuri cu săgeţi, ci cu arme duhovniceşti şi, mai ales, cu zâmbetul pe buze. 

N-am văzut monah care să nu-ţi răspundă amabil, în condiţiile în care a-ţi păstra până şi răbdarea cea mai de suprafaţă, darămite liniştea necesară îndeletnicirilor duhovniceşti, este o uriaşă provocare în această mănăstire.

Sute de oameni (ba chiar mii – în zilele de sărbătoare) calcă pragurile mănăstirii zi de zi, cei mai mulţi ca turişti, vag sau deloc îmbisericiţi, alţii ca pelerini însetaţi de un cuvânt de folos, unii cu familia, alţii în grupuri mari, unii în excursie, alţii în vizite oficiale…

Vizitatori din toate colţurile ţării sau ale lumii, fiecare cu dorinţele ori, poate, chiar ifosele sale. Iar fiecăruia, turist gălăgios ori credincios evlavios, român (probabil) ortodox sau străin eterodox, monahii trebuie să le arate aceeaşi atenţie.

Şi la o întrebare tâmpă, şi la una cu miez duhovnicesc, şi în faţa unuia care te ia tare (ca pe un funcţionar de la ghişeu), şi în faţa unuia care nu-şi găseşte cuvintele (din cauza sfielii sau a cine-ştie-căror poveri de pe inimă), monahul de la Putna trebuie să se străduiască a rămâne în duhul de blândeţe a lui Hristos. 

Unii tineri se fac corporatişti (corporate people) şi îşi vând sufletele unor găunoase idealuri care se spulberă ca praful în vânt în faţa mormântului ori chiar mai devreme.

Alţii se fac monahi la Putna, acceptând invitaţia Mântuitorului de a prelua jugul Său, aşadar de a se face blânzi şi smeriţi cu inima. O fi zbanghie comparaţia, dar, pe cât de frapantă, pe atât îmi pare de relevantă.

Şi unii, şi ceilalţi, lucrează pe rupte. Dar ce imensă diferenţă de rost, între a munci ca o rotiţă în maşinăria capitalistă, ca o pregustare a muncilor veşnice, şi a lucra în slujba semenilor, ca pentru Hristos şi în nădejdea odihnei în Hristos!

De hram şi nu numai, Putna devine un furnicar supus unor constrângeri logistice comparabile cu cele pe care le înfruntă mari companii în goana lor după profit. 

Doar că aici nu se caută profitul în sens lumesc, ci păstrarea roadelor Duhului Sfânt, chiar şi în condiţii aparent potrivnice, de permanent du-te-vino, agitaţie, gălăgie, tulburare, valuri şi valuri de turişti şi pelerini.

Se înşală cine o crede că ordinea şi zâmbetul pe buzele pot fi păstrate doar cu o disciplină de colegiu iezuit, că monahii pot fi instruiţi să fie amabili şi gata. 

Inevitabil, te întrebi… Oare monahii aceştia când mai au timp să se dedice rugăciunii fără de care nu ar fi decât cuiere umblătoare pentru haine negre?

O fac în orele de rugăciune nocturnă, poate rupându-şi din puţinele ore de somn rămase, sau, care or fi mai sporiţi, poate că se roagă chiar când stau de vorbă cu noi. Când şi cum o fac, cum anume se păstrează legaţi de Dumnezeu, rămâne o taină.

Însă este neîndoielnic că fiinţe umane, trăind în condiţii atât de solicitante precum la Putna, nu şi-ar putea păstra dragostea de aproapele fără să rămână în legătură cu Hristos.

Dragostea şi pacea pe care le resimt cei care trec porţile mănăstirii nu pot fi obţinute prin dresarea sau autosugestia monahilor, ci ele sunt primite (ca să poată fi dăruite mai departe vizitatorilor) de la Duhul Sfânt, după rugăciuni stăruitoare. 

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Minciuna repetată de un milion de ori… [The lie repeated a million times…]

“Parcă vorbesc cu turcii!” – aşa sună o exclamaţie din popor, rămasă din moşi strămoşi şi menită să sintetizeze exasperarea în faţa unui interlocutor autoritar, convins că numai el are dreptate, consecvent (ca un bou?!) în a-şi susţine opiniile.

Ori că vobeşti cu Băsescu şi ai lui fanatici ieniceri portocalii, ori că vorbeşti cu Başesgioglu*** – tot acelaşi lucru este… nu te poţi înţelege, nu ai o limbă comună.

Nu că ar fi să dăm, neapărat, crezare ipotezei că familia Băsescu este de origine turcă, însă, pe unde a trecut cel mult-lăudat drept preşedinte-jucător, erou anticorupţie, reformist etc, a lăsat în urmă ceea ce lăsau şi turcii când invadau aceste meleaguri acum câteva sute de ani.

Jale şi prăpăd – oameni plecaţi în bejenie (ba chiar invitaţi să o facă!), cu veniturile jumulite, socotiţi drept leneşi şi inutili, spitale închise, natalitate în prăbuşire, resurse prădate, declin al autorităţii statale şi un sufocant simţământ de străin în ţara ta.

Nici urmă de progres economic, de reaşezare pe criterii meritocratice a societăţii, de valori europene, de instituţii ale statului de drept funcţionale… Sub nicio formă, nici urmă de ‘trai mai bun’, aşa cum se promisese în 2004.

N-a fost decât, vorba unui analist politic din UK (citată deja pe acest blog), de “o revoluţie a milionarilor contra miliardarilor”. Un jaf sistematic în favoarea unei găşti portocalii.

În tot acest timp, maşinăria de propagandă a funcţionat non-stop, scuipând aceleaşi şi aceleaşi minciuni, potrivit cărora ‘Băsescu = progres, democratizare, europenizare, dreptate, corectitudine, UE’, iar ‘ceilalţi (oricare ceilalţi!) = înapoiere, totalitarism, ieşire din Europa, nedreptate, corupţie, Rusia’…

În afara privilegiatei nomenclaturi portocalii, mai toţi românii au văzut că tot progresul nu este vreun colier de diamante (de oportunităţi care să ducă la un trai mai bun), ci un laţ tot mai strâns în jurul gâtului nostru.

Cu malefică perseverenţă, s-a construit o novlimbă (Newspeak) maniheistă, de genul “patruped bun, biped rău”. ‘Patruped = Băsescu şi ai lui, toţi cei care vor şi aduc binele ţării, prosperitatea şi dreptatea’, în timp ce ‘bipezii = duşmanii bunăstării (?!) aduse de Băsescu’.

Evident, cu excepţia specimenelor pitice şi a cocoşaţilor morali care se dau mari intelectuali (curat ‘ieoropeni’, precum în operele lui I.L. Caragiale), bipezilor le este mai greu să se coboare şi să-l pupe în fund pe Zeus.

Cu dispreţ faţă de definiţia de dicţionar a termenului, se tot vorbeşte de lovitură de stat şi de apărarea democraţiei prin răstălmăcirea ei, printr-un boicot care, chipurile, ar fi tot atât de onorabil precum cele la care chema Mahatma Gandhi.

După învăţăturile lui Joseph Goebbels, minciuna este repetată de un milion de ori şi difuzată pe canale variate, doar-doar o ţine. Deja, după opt ani de propagandă, minciuna că ‘Băsescu = cel bun, iar ceilalalţi = cei răi’ atât s-a lipit ca guma de mestecat în păr pe creierele unora, încât extirparea ei pare imposibilă.

Ei se socotesc a gândi ‘independent’, dar nu au mestecat ei înşişi guma respectivă, ci li s-a lipit gata rumegată de alţii. Nimeni, nici dintre cei mai apropiaţi, nu ar fi fost gata să moară alături de Ceauşescu, dar alături de Băsescu s-or găsi destui.

Numai Dumnezeu ştie dacă, în pofida milioanelor de minciuni băsiste s-or putea aduna destule milioane de voturi DA, pentru evitarea unui război civil. De nu, tot numai către El putem avea nădejde şi să-I cerem să ne ocrotească de ‘turcii cei dintre noi’.

*** NOTĂ: Pentru asocierea făcută, îmi cer iertare politicianului turc Murat Başesgioglu care, probabil, nu are nicio legătură cu Băsescu şi viaţa politică din România, dar mi s-a părut frapantă similaritatea dintre numelui lui şi cel al preşedintelui suspendat.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (10)

[EN] Exactly two centuries ago (on May 16, 1812), Russia snatched Bessarabia (which had not existed as distinct territory before) from Moldova. [RO] Exact acum două secole (pe 16 mai, 1812), Rusia a înşfăcat Basarabia (care nu existase ca teritoriu distinct înainte) de la Moldova.

[EN] Ottoman Turkey renounced this fringe of land between the Prut and the Dniester rivers, chopping Moldova for a second time. [RO] Turcia otomană a renunţat la această făşie de pământ dintre râurile Prut şi Nistru, ciopârţind Moldova pentru a doua oară.

[EN] Not very long before (1775), the Ottomans had ceded the north-western part of the country (Bukovina) to Austria. [RO] Nu cu foarte mult înainte (1775), otomanii cedaseră partea de nord-vest a ţării (Bucovina) Austriei.

[EN] The Russian-Ottoman Treaty was signed at Manuc’s Inn, Bucharest. Today, people have beer and Lebanese (?!) food there. [RO] Tratatul ruso-otoman a fost semnat la Hanul lui Manuc, Bucureşti. Azi, oamenii iau bere şi mâncare libaneză (?!) acolo.

[EN] A similar deal (1878) between Istanbul and London would forever change the destiny of Cyprus. [RO] O înţelegere similară (1878) între Istanbul şi Londra avea să schimbe pentru totdeauna destinul Ciprului.

[EN] Greece and Cyprus never united, though they are both EU members. A similar scenario is unlikely for Romania and Moldova. [RO] Grecia şi Cipru nu s-au unit niciodată, deşi sunt ambele membre ale UE. Un scenariu similar este improbabil pentru România şi Moldova.

[EN] What is likely is for Greece to exit (or be kicked out) of the Eurozone (+ EU), and for Moldova to be left out of the EU and Romania. [RO] Ceea ce este probabil este ca Grecia să iasă (sau să fie dată afară) din Eurozonă (+ UE), iar Moldova să fie lăsată în afara UE şi a României.

[EN] Russia is ready to benefit from that, and – after 70 years of peace taken for granted by many – Europe could be on the brink of war again… [RO] Rusia este gata să beneficieze de acesta şi – după 70 de ani de pace luaţi de-a gata de mulţi – Europa s-ar putea afla în pragul războiului din nou…

[EN] The proposed readings: / [RO] Lecturile propuse:

[EN] 1) How was Moldova chopped – here, here, here, here.

[RO] 2) Cum a fost ciopârţită Moldova – aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[EN] 3) Republic of Moldova’s indentity problem – here, here.

[RO] 4) Despre capcana încrederii în Vladimir Putin – aici.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (19) – Christ’s blackened icon that cleans itself / Icoana înnegrită a lui Hristos care se curăţă singură

[EN] On St. Andrew’s day, I am sharing with the world some of the most amazing pictures that I have ever taken. [RO] De ziua Sf. Andrei, împărtăşesc cu lumea unele dintre cele mai uimitoare poze pe care le-am făcut vreodată.

[EN] This is a rare icon of our Lord Jesus Christ with His eyes closed, from the Celic Dere Monastery, Tulcea county (TL). [RO] Aceasta este o icoană a Domnului nostru Iisus Hristos cu ochii închişi, de la Mănăstirea Celic Dere, judeţul Tulcea (TL).

[EN] This monastery lies in the northernmost part of Dobruja – where St. Andrew spread the Gospel among the ancestors of Romanians. [RO] Această mânăstire se află în partea cea mai nordică a Dobrogei – unde Sf. Andrei a răspândit Evanghelia strămoşilor românilor.

[EN] What’s even stranger than Christ’s appearance is the fact that the darkened icon has been cleaning itself (+ here, here, here) over the centuries. [RO] Ceea ce este şi mai ciudat decât înfăţişarea lui Hristos este faptul că icoana înnegrită s-a curăţat singură (+ aici, aici, aici) de-a lungul secolelor.

[EN] Brought to Dobruja during the Russo-Turkish war of 1806-1812 by a soldier, it is expected that a great miracle will be made through this icon one day. [RO] Adusă în Dobrogea în timpul Războiului ruso-turc de la 1806-1812 de către un soldat, se aşteaptă ca prin această icoană să facă un mare miracol într-o zi.

[EN] Apart from the miraculous cleaning (as it was once all black), when all the dirt will be wiped off, Christ would open His eyes. [RO] Dincolo de de curăţarea miraculoasă (căci a fost cândva cu totul neagră), când toată mizeria va fi ştearsă, Hristos Îşi va deschide ochii.

[EN] It is believed that when the painted Christ could see again, His Second Coming may be drawing near. [RO] Se crede că atunci când Hristos cel pictat va putea vedea din nou, A Doua Sa Venire va fi aproape.

[EN] However, only the He knows whether the self-cleaning of the other half of the icon would take two more centuries, decades or a few years… [RO] Totuşi, doar El ştie dacă auto-curăţarea celeilalte jumătăţi a icoanei va lua încă două secole, decenii sau câţiva ani…

[EN] When this happens, “will the Son of Man find faith on earth,” in a world so drunk with destructive delusions? [RO] Când se va întâmpla aceasta, “va mai găsi Fiul Omului credinţă pe pământ, într-o lume atât de îmbătată de amăgiri distrugătoare?

[EN] All that could be known is that the times are already as troubled and hopeless as were those in the early 1800s. [RO] Tot ceea ce se poate spune este că vremurile sunt deja la fel de agitate şi lipsite de speranţă precum la începutul anilor 1800.

[EN] It was the time when Napoleon Bonaparte’s forcefully united Europe was about to crack, as exhausted French armies couldn’t hold it together anymore… [RO] Era vremea când Europa unită cu forţa a lui Napoleon Bonaparte era gata să crape, căci epuizatele armate franceze nu mai puteau s-o mai ţină la un loc...

[EN] Could we imagine that any resemblance to current events in the EU and the rest of the world (USA, Syria, Israel, Iran etc) is entirely coincidental? [RO] Ne putem imagina că orice asemănare cu evenimente actuale din UE şi restul lumii (SUA, Siria, Israel, Iran etc) este cu totul o coincidenţă?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (17) – ‘Blogging’ doubts / Îndoieli ‘bloggăreşti’

[EN] I think it’s pretty obvious how MunteanUK has gradually turned into a ‘photoblog’. [RO] Cred că este destul de evident cum MunteanUK s-a transformat, treptat, într-un ‘fotoblog’.

[EN] This is not happening because I wouldn’t have hundreds of things to write about or the time to ‘distill’ articles. [RO] Aceasta nu se întâmplă pentru că n-aş avea sute de lucruri despre care să scriu sau timp să ‘distilez’ articole.

[EN] I can’t help it; it’s just a natural evolution… or regression?! [RO] N-am ce-i face; este o evoluţie naturală… sau un regres?!

[EN] No less than 15 of what-I-thought-to-be important articles of the past year have remained ‘barely noticed’ by my few readers. [RO] Nu mai puţin de 15 din ceea-eu-credeam-a-fi articole importante din ultimul an au rămas ‘de-abia remarcate’ de puţinii mei cititori.

[EN] On the other hand, that’s perfectly explainable: I’m not a ‘commercial blogger’, nor I will ever be. [RO] Pe de altă parte, este perfect explicabil: nu sunt un ‘blogger comercial’, nici nu voi fi vreodată.

[EN] I can’t write about the very popular petty nothings that draw hundreds of comments in the blogosphere.  [RO] Nu pot scrie despre foarte popularele meschine nimicuri care atrag sute de comentarii în blogosferă.

[EN] Nor could I change my outlook on life which is at odds with the humanist values that are so fashionable today. [RO] Nici nu mi-aş putea schimba viziunea de viaţă care este în răspăr cu valorile umaniste atât de la modă azi.

[EN] Tackling ‘hard issues’ can be tiresome and counterproductive in a world that’s permanently mesmerized by vanities.  [RO] Abordarea ‘subiectelor grele’ poate fi obositoare şi contraproductivă într-o lume mereu hipnotizată de deşertăciuni.

[EN] Therefore, I will keep posting (mainly) pictures for a while… then I’ll (very possibly) reduce the number of posts. [RO] Aşadar, voi posta (mai ales) fotografii pentru o vreme.... apoi (foarte posibil) voi reduce numărul postărilor.

[EN] I can only hope that – either through pics or words – this blog actually ‘says something’ and is not just a blister of vain glory. [RO] Pot doar spera că – fie prin vorbe sau imagini – acest blog  chiar ‘spune ceva’ şi nu e doar o băşică de slavă deşartă.

[EN] Maybe – just maybe – I will more often transgress the general ‘life in the UK’ theme, and annoy less with ‘sad truths’. [RO] Şi poate – numai poate – voi încălca mai des tema generală ‘viaţa în UK’ şi voi irita mai puţin cu ‘adevăruri triste’.

[EN] Apart from some 7,000 from the UK, I’ve got pics from the USA, China, Spain, Portugal, Italy, France, Greece, Turkey etc... and Romania. [RO] În afara a vreo 7,000 din UK, am poze din SUA, China, Spania, Portugalia, Italia, Franţa, Grecia, Turcia etc... şi Romania.

[EN] These are the countries where I took most (some 18,000) of the over 28,000 pictures that I have stored so far. [RO] Acestea sunt ţările unde am făcut cele mai multe (vreo 18,000) dintre cele peste 28,000 fotografii pe care le-am stocat până acum.

[EN] For now, apart from a self-portrait, the others are four pics form the Scott Monument in Edinburgh… [RO] Pentru acum, în afară de un autoportret, celelalte sunt patru poze de pe Scott Monument din Edinburgh…

[EN] …taken on the day when I discovered how powerful is the zoom of my by-now-outdated camera (Panasonic Lumix DMC-FZ8). [RO] …făcute în ziua când am descoperit ce puternic este zoom-ul de-acum-învechitului meu aparat (Panasonic Lumix DMC-FZ8).

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]