Chestii d-astea, numai la britanici (36) [Things like these, only at the Brits]

La orice se gândeşte Statul dădacă (sau doar British Airways?)... inclusiv la a-i avertiza pe angajaţii din aeroporturi în legătură cu greutatea bagajelor pe care trebuie să le manipuleze.

De parcă nu si-ar putea da seama, ochiometric, cât de grele sunt unele geamantane, cei care le ridică pot citi o etichetă cu mesajul “GREU” (HEAVY).

Cei care o lipesc trebuie să aibă în vedere că: “Trebuie folosită [ea, eticheta] pe toate obiectele de peste 23 kg”.

Iar hamalii sunt preveniţi că “S-ar putea să fie nevoie de ridicare asitată”, deşi nu se explică de către cine trebuie făcută asistarea.

Sau, poate, tocmai că se explică, căci se traduce cumva ceea ce ‘ridicare asistată’ (assited lift) ar vrea să fie: “Îndoiţi-vă genunchii”.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (35) [Things like these, only at the Brits]

Cică “hrănirea porumbeilor nu este permisă”, avertiza un sobru panou din Kensington Gardens (Londra), unul dintre cele opt parcuri administrate de Royal Parks.

Ba mai şi avertiza că vandalizarea panoului este un delict...

Dar porumbeii nu arătau deloc flămânzi, iar copii (sau părinţi) sancţionaţi pentru încălcarea interdicţiei nu am văzut.

Nu că n-or fi fost, căci ori este posibil în Statul dădacă.

Royal Parks merită toată lauda pentru îngrijirea parcurilor, dar interacţiunea copil-porumbel parcă este o ultimă fărâmă de firesc în lumea noastră artificială.

Şi sunt tot mai puţini copiii ce lasă jocurile video pentru parcuri...

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (23) [Women in the UK]

Dacă aş spune că nu este decent, mi se poate arunca în faţă un “bigotule”, cu toată furia feministă contra care cuiva care atentează la sacralizatul adevăr secular al vremurilor noastre – “fac-ce-vreau”, în speţă “mă-îmbrac-cum-vreau”.

De aş zice că nu este estetic, mi s-ar putea reproşa că-s un “pervers neruşinat”, care vrea să sugereze că ar putea exista şi o variantă estetică a ipostazelor surprinse de cele două imagini.

Adaug însă şi precizarea că era într-un 4 aprilie, respectiv 7 martie, aşadar cât de caldă putea să fie vremea în UK, aşa încât să simţi nevoia de răcorire?

Aş mai putea zice şi că nu este sănătos (pentru muşchii spatelui, rinichi, vezica urinară, ovare etc), caz în care prevăd că aş fi înfruntat cu replica “da’ ce te roade grija?” sau cu acuzaţia că nu pricep eu cum stă treaba cu moda, că doar “aşa se poartă”.

Poate fi o consolare faptul că doar din întâmplare am făcut pozele în UK, dar putea fi oriunde altundeva în lumea noastră aşa-zis ‘civilizată’?

E drept, n-o fi ceva demn de interdicţii severe, precum fumatul, dar nu-i o supidă modă care să îngrijoreze orice Stat dădacă?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (31) [Things like these, only at the Brits]

Poate că, în afara unor copii iscusiţi de prin Estul Europei (să zicem… :-), nimeni nu s-ar putea căţăra în aceste containere în care se aruncă textilele de reciclat din Scoţia.

Totuşi, aşa cum arată această imagine oferită de prietenul meu scoţian Gregor – al cărui site cu imagini l-am recomandat, dar mai are unul, tot demn de răsfoire – avertismentul Statului Dădacă este nelipsit:

“PERICOL Căţărarea în acest container poate avea drept rezultat moartea sau o rănire gravă”, se zice, ca nu cumva vreun cerşetor să încerce a-şi face bârlog acolo.

Dar oare să fie grija de vagabonzi la mijloc sau temerea că, odată urcată acolo şi căzută (moartă sau rănită), o ‘victimă’ (sau rude ale sale) îi poate da în judecată pe cei ce n-ar fi pus avertismentul?!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (22) [Women in the UK]

Mânat de impulsuri fotoholice, adesea nu ajung în cele mai interesante (sau mai bine cotate) obiective turistice dintr-un oraş.

Ceea ce caut eu este cel mai înalt loc posibil, la cel mai bun preţ posibil (sau gratuit :-), de unde să fac fotografii. Unora le place în vârf de munte şi, nu că nu mi-ar placea şi acolo, dar mai des m-am văzut în vârf de... metropolă.

O astfel de căutare avea să mă ducă în The Lighthouse, centru de arhitectură din Glasgow şi un soi de muzeu/expoziţie de design, în care incultul de mine desigur că nu am avut ce mare lucru să văd. Obiectivul meu era să ajung sus pe clădire.

Adică să urc pe strâmta scară spiralată către o platformă de unde era promis (pe net, în broşuri pentru turişti, la centrele de informare turistică etc) accesul la o “panoramă uimitoare a oraşului”.

Eram cu un alt Chevening Fellow, am intrat, am plătit biletul de intrare (doar câteva, sub 3-4 GBP) şi am trecut rapid pe la fiecare etaj, complet neimpresionat (poza 2) de chestiile de design (nu ştiu cum să le zic) expuse.

Toate mi-au părut nedemne de Charles Rennie Makintosh, un celebru arhitect din Glasgow a cărui amprentă creativă se regăseşte în tot ceea ce are mai ‘cool’ cel mai mare oraş al Scoţiei.

De fapt, obiectivul la care voiam să ajung chiar este denumit în cinstea arhitectului şi se cheamă Makintosh Tower, fiind situat undeva aproape de mereu aglomerata arteră comercială Buchanan Street.

Urcuşul meu către vârful clădirii a fost oprit de către ultimul custode dinaintea mult-lăudatului turn – o simpatică scoţiană prin adopţie, fiind la origine pe jumătate englezoaică, pe jumătate poloneză (poza 1).

“Starea vremii nu permite deschiderea platformei”, mi-a spus. Deşi de pe stradă n-aş fi zis deloc că este un vânt teribil (precum constatasem la Edinburgh), cică rafalele erau prea puternice pentru a permite accesul turiştilor în turn.

Aşa era avertismentul meteo, într-o ţară unde Statul Dădacă ştie întotdeauna mai bine, aşa că nu aveam ce face. 

Aparent tristă – nu am cum să ştiu cât era un sentiment sincer sau unul adesea exersat ca obligaţie profesională – că un vizitator trebuie să plece atât de dezamăgit din The Lighthouse, custodele a cedat doar la insistenţele mele de a o chema pe ‘şefa’ ei.

Care a venit rapid să vadă care este problema. A ascultat răbdătoare mica doleanţă, dar a rămas la fel de intransigentă: nu poate fi încălcat avertismentul meteorologic, care interzice urcarea în Makintosh Tower, dacă vântul depăşeşte o anumită intensitate. Cum se măsoară ‘pericolul’ acesta nu mi s-a explicat.

“Dacă sunteţi nemulţumiţi de experienţa avută la The Lighthouse, dacă nu aţi găsit ceea ce căutaţi, vă putem returna preţul biletelor de intrare”, ne-a spus ‘şefa’.

Am spus că m-aş mulţumi doar să putem face poze personalului :-), dar şi această cerere a fost îndeplinită parţial (poza 6), pentru că foarte prezentabila ‘şefă’ a refuzat să se lase fotografiată.

Cât despre “panorama uimitoare” promisă, nu am rămas decât cu câteva imagini (pozele 3, 4, 5), de la ultimul etaj înainte de Makintosh Tower.

Făcute prin geamuri nicidecum perfect curate şi cam de la acelaşi nivel cu acoperişurile din jur, imaginile nu prea surprind :-( cât de interesant este oraşul Glasgow.

Poate ca postarea mea o surpinde cât de amabile pot fi măcar unele britanice şi, ca bun exemplu britanic, faza cu returnarea banilor clientului nemulţumit de o ‘experienţă culturală’, pe care n-am mai întâlnit-o nicăieri în lume.

Totuşi, nici cele mai simpatice angajate nu par dispuse, de dragul amabilităţii, să facă excepţii de la strictele reguli impuse de Statul Dădacă.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (9)

[EN] I didn’t think such ‘old fashioned’ (?!) icrecream vans still exist in the UK.  [RO] Nu credeam că astfel de dubiţe de îngheţată ‘demodate’ (?!) există încă UK.

[EN] I hadn’t see any. I only knew that the Brits really have no problem with eating icecream in winter. [RO] Nu văzusem niciuna. Ştiam doar că britanicii nu au o problemă în a mânca îngheţată iarna.
.
[EN] The image was taken in Feb 2011, in Liverpool – another piece of evidence that rainy days are not taken too seriously in the UK. [RO] Imaginea a fost făcută în Feb 2011, în Liverpool – altă dovadă că zilele ploaioase nu sunt luate prea în serios în UK.

[EN] I would have said that selling icecream like this today is something almost exclusively Italian; well, it isn’t. [RO] Aş fi zis că a vinde astfel îngheţata azi este ceva aproape exclusiv italian; ei bine, nu este.
.
[EN] But that was before my reader Mihai Gociu sent me the first pic, to which I add one from Rome. [RO] Dar asta era până ce cititorul meu Mihai Gociu mi-a trimis poza de mai sus, la care adaug una de la Roma.

[EN] Too bad the Nanny State seems determined to uproot the habit. [RO] Păcat că Statul Dădacă pare hotărât să dezrădăcineze obiceiul.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (4) – Lessons of civility / Lecţii de politeţe

[EN] Some things that I deemed ‘typical British’ in 2008 have recently become pretty common in Romanian cities as well… [RO] Unele lucruri pe care le credeam ‘tipic britanice’ în 2008 au devenit acum destul de comune şi în oraşe din România…

.

[EN] …such as these posters in buses (London) or tramways (Bucharest) teaching passangers how to behave in a ‘civilised’ manner. [RO] …precum aceste postere în autobuze (Londra) şi tramvaie (Bucureşti) care învaţă pasagerii cum să se comporte într-o manieră ‘civilizată’.

.

[EN] I wonder if the Nanny State is a model worth importing into Romania, and whether these ‘illustated lessons’ have any result. [RO] Mă întreb dacă modelul Statului Dădacă merită importat în România şi dacă aceste ‘lecţii ilustrate’ au vreun rezultat.

.

[EN] Has anyone noticed, in the UK and/or in Romania, any improvements in the behaviour of people? [RO] A observat cineva, în UK şi/sau în România, vreo îmbunătăţire a comportamentului oamenilor?

.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

God’s place in a humanist society (14) [Locul lui Dumnezeu într-o societate umanistă]

The less aware of Who really keeps the world alive people are, the easier it is to scare them into believing that there are ‘threats’ everywhere around them.

So it happens in today’s Britain, where people are advised by the Nanny State to keep an watchful eye on everything around them, including on… suspicious bags.

In the case of pieces of luggage, the supreme humanist value of “innocent until proven guilty” is reversed, becoming “guilty until proven innocent.”

It’s so much safer to be cautious, isn’t it? Be it peaceful UK or crazy Iraq or Afghanistan (turned into unsafe places thanks to British contribution), I don’t find this attitude exaggerate.

What I wonder is when (not if – it’s just a question of time) this presumption of innocence gets scrapped for human beings as well. Christians are already prime targets.

They are more likely to be suspected and accused of being politically incorrect and prejudicing others than Muslims and secular Britons.

Terrorism is a pretty serious thing, and maybe no precautions are ever too many, yet I can’t help noticing that IRA’s bombing campaign (1969-1997) had a higher death toll compared to that of rather scarce al-Qaeda attacks in the past decade.

Anti-terrorism specialists could claim that such a lack of lethality of al-Qaeda, compared to that of the IRA, could be the result of Britons being more ‘alert’.

I seriously doubt that. Not that I would immediately embrace so-called conspiracy theories – claiming that the ‘terrorist threat of al-Qaeda is invented’ (examples here, here or here) – but it’s surely worth reflecting on their claims.

Unaware of what the name of the ‘disease’ should be, I noticed that the farther away from God one society is, the more it needs ‘enemies’ to redefine itself.

In societies with no fear of God fear of everything and everyone else reigns. So happened to Revolutionary France, to Nazi Germany, to Soviet Russia…

Is this about to happen to Britain? Is this country, supposedly one of longest-continuing-democracies in the world, on the path to becoming George Orwell’s Oceania?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

God’s place in a humanist society (8) [Locul lui Dumnezeu într-o societate umanistă]

What I had in mind when I started this series was to try my best to describe how an ordered (for how long though?!) and rather amoral society (like Britain – but other countries could fit the description as well) functions.

And things work as long as the Nanny State manages to provide rules (laws, instructions, regulations, prescriptions) for most spheres of human life, so that people could be told what is good and bad, and be spared from the effort of judging by themselves.

“If it’s not expressly illegal/forbidden, it means it’s not bad/immoral” – this is the mindset of most Brits, the same as that shared by millions of people from the contemporary supposedly civilised world.

This is why one can see in the UK little announcemens or large billboards where you are given advice, interdictions and recommendations. Nowhere else is this visible than in the means of public transport.

Messages like these are being poked into your eyes because godless people are more and more less able to understand why something is (more or less strictly) forbidden, and something else is, on the contrary – recommendend.

As long as God’s voice in ourselves (our consciousness) has been suppressed ever since early childhood, a human being becomes a sort of Pavlov’s dog, conditioned to behave ethically only by interdictions and/or sanctions, plus immediate rewards, accessible like those on a supermarket shelves.

This is precisely why these poor civilised Brits, who have thown the Lord away from their hearts, now need a Big Brother, to constantly tell them what to do and what not to do, what is permitted and what is forbidden...

Or just to assure them that they are being watched. And that being watched is by no means an intrusion, an infringement of their rights, but some kind of a blessing. They are watched for their own good – so they are told.

These people believe that God’s presence in their consciousness is a hard thing to bear, yet inherently they need assurances – they fear for their lousy animalic lives, for the safety of their petty ambitions, for the comfort of satisfying their hedonistic aspirations...

Obviously, one doesn’t need God for these, thus Big Brother eventually becomes a necessity for any godless society. Something (anything but God!) must keep the society working.

The absolute madness of mass abortions, sexual education, gay rights (privileges, in fact), binge drinking, the global warming hysteria, consumerism – all these need to take place under watchful eyes.

These mad people rejected the eyes of the Supreme Being (The Holy Trinity), and replaced them with the look of an amorphous entity, this politically correct Big Brother.

All these atheists who want ‘to seize the day’ for their vain delights are foolishly gambling it all on ‘here and now’, on this absurd assumption that there is no God, there is no afterlife, no Heaven or Hell, no absolute Truth, thus no responsibility.

I am sure that they just say I’m just another madman, but I dare saying to them: “Beware! This gentle and apparently benevolent Big Brother is just a forerunner of the Antichrist!”

I don’t fear any of their labels, as we were warned centuries ago, by the Holy Fathers of the Lords’s only One Church, that such times will come, when the world will be so full of mad people, who will call madman enyone who refuses to join them in their insanity.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (22) [Things like these, only at the Brits]

O altă ciudăţenie care te loveşte (uneori la propriu!) în mai toate clădirile publice din UK sunt uşile automate împotriva incendiilor. Ceva mai grele decât uşile obişnuite, ele se închid singure în urma ta şi, chipurile, ar opri extinderea unui incendiu.

Poate că, odată închise, nu se face o închidere 100% etanşă, dar măcar reduc în bună măsură trecerea fumului dintr-o cameră în alta sau de pe o porţiune în alta a coridorului, pe acelaşi principiu folosit la închiderea diverselor compartimente ale unei nave.

Oriunde sunt coritoare lungi (instituţii guvernamentale, sedii de firme şi fundaţii, şcoli, spitale, hoteluri etc) am văzut aşa ceva, cam la fiecare 20 de metri, poate şi mai puţin. Lor li se adaugă extinctoare, hidranţi şi stropitori în tavan.

Mult mi-aş fi dorit să văd vreun fumător stropit de acestea din urmă, dar pesemne că în UK se respectă cu mult mai mare stricteţe interdicţia de a fuma, astfel că n-am avut ocazia. Şi nici nu reacţionează senzorii la simplul miros de fumător.

Nu ştiu cât de eficiente sunt uşile acestea, însă categoric rişti să încasezi una în faţă ori să pocneşti pe cineva, dacă tu însuţi sau nefecicita-ţi victimă uită că aceste uşi sunt construite să revină la poziţia iniţială.

Grija Statului-dădacă (Big Sister să-i zicem?!) nu se opreşte aici. Înainte de a începe orice discuţie cu invitaţii săi, gazda din astfel de clădiri publice este obligată prin lege să le spună încotro să o ia în caz de incendiu, unde sunt scările de urgenţă şi orice alte proceduri de urmat într-o astfel de situaţie.

Şi nici nu ai putea crede – ca român călcător de legi mult mai stricte decât moftul acesta – câţi britanici respectă cu stricteţe norma legală şi încep orice discuţie, pe orice temă va fi ea, cu… regulile de urmat în caz de incendiu.

În zeci de întâlniri ca Chevening Fellow, am avut de-a face cu nenumăraţi astfel de cetăţeni conştincioşi. Numai chelnerii n-am văzut să-ţi dea asemenea instrucţiuni când îţi luau comanda şi nici nu cred că legea este aplicabilă şi în casele oamenilor.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (5)

[EN] Seventy years ago this day, the Britons (like most of the allegedly ‘civilised’ and ‘informed’ world as well) couldn’t have foreseen that Hitler’s invasion of Poland would turn into the greatest slaughters in history. [RO] În această zi acum şaptezeci de ani, britanicii (precum cea mai mare parte a lumii ‘civilizate’ şi ‘informate’ de asemenea) nu puteau să fi prevăzut că invadarea Poloniei de către Hitler va deveni cel mai mare măcel din istorie.

[EN] It always happens that the most informed make the worst mistakes, don’ t they? There was no authority better informed about the Messiah like the Jewish Sanhedrin, yet they killed the Son of God, Jesus Christ. [RO] Se întâmplă mereu că cei mai informaţi fac să cele mai mari greşeli, nu-i aşa? N-a fost autoritate mai bine informată despre Mesia decât Sinedriul evreiesc, totuşi l-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

[EN] The most informed, the brightest minds, the gods of our times (scientists, researchers, experts) of today couldn’t see (or they did not want to) that… the financial crisis would strike… [RO] Cei mai informaţi, cele mai strălucite minţi de astăzi, zeii vremurilor noastre (oameni de ştiinţă, cercetători, experţi) n-au putut să vadă (sau nu au vrut) că… criza finaciară va lovi…

[EN] Certainly, these wise people are in the same gang with those refusing to see (against their own scientific evidence, apart from the ethical imperatives which they dismiss as unscientific!) that abortion is murder, and not a question of political preference… [RO] Cu siguranţă, aceşti oameni înţelepţi sunt în aceeaşi gaşcă cu cei care refuză să vadă (împotriva propriilor dovezi ştiinţifice, pe lângă imperativele etice pe care le resping ca neştiinţifice!) că avortul este ucidere, nu o problemă de preferinţă politică…

[EN] All over the so-called free world, the same gang tries to impose the same nihilistic ideology of peace and prosperity, built upon tolerance, democracy, pluralism, freedom of choice and of expression etc. [RO] De-a lungul întregii lumi aşa-zis libere, aceeaşi gaşcă încearcă să impună aceeaşi ideologie nihilistă a păcii şi prosperităţii, construite pe toleranţă, democraţie, pluralism, libertate de alegere şi de expresie etc.

[EN] But, in order for them to create the earthly paradise which they promise, they need to threat mankind into submission. And so appears… terrorism… global warming… religious fanatism… overpopulation… and, recently – a flu pandemic. [RO] Dar, pentru ca ei să poată crea paradisul pământesc pe care îl promit, trebuie să supună omenirea prin ameninţare. Şi astfel apar… terorismul… încălzirea globală… fanatismul religios… suprapopularea… şi, recent, o pandemie de gripă.

[EN] And if anyone still has doubts about SARS or bird-flu having been man-made, this swine flu is 100% man-made, not like the supposingly anthropogenic global warming! [RO] Şi dacă cineva mai are dubii despre SARS şi gripa aviară că au fost create de om, această gripă porcină este 100% făcută de om, nu precum presupusa încălzire globală antropogenă!

[EN] The image that I’m using to illustrate this post with is not an example of the famous foggy London skyline… It’s just a dirty window, as foggy as the mass media of today, which serve mankind as its mirror. [RO] Imaginea pe care o folosesc pentru a ilustra această postare nu este un exemplu al faimosului cer ceţos londonez… E doar o fereastră murdară, la fel de ceţoasă ca mass media de astăzi, care servesc omenirii drept oglindă.

[EN] We are all in self-delusion: we believe we know, we appear to be sure of what we see, we imagine that we hear. Actually, we’re no better than those to whom Christ was saying: “Having eyes, see ye not? and having ears, hear ye not? and do ye not remember?” [RO] Toţi suntem în autoînşelare: credem că ştim, părem siguri de ceea ce vedem, ne imaginăm că auzim. De fapt, nu suntem mai buni decât aceia cărora Hristos le spunea: “Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte”

[EN] Out of the blue, a war as bloody as the one started in 1939 could start next year; until next month, an earthquake could swallow some of us; until tomorrow, any of those lying our eyes on this post could die. [RO] Din senin, un război la fel de sângeros precum cel început în 1939 ar putea începe anul viitor; până luna viitoare, un cutremur ne-ar putea înghiţi pe unii dintre noi; până mâine, oricare dintre cei care citim această postare ar putea muri.

[EN] Nevertheless, we are too busy with the little nothings filling up our lives. Would the next readings awake us? Oh, Lord, I wish they would… please have mercy on us! [RO] Cu toate acestea, suntem prea ocupaţi cu micile nimicuri care ne umplu vieţile. Ne vor trezi lecturile următoare? O, Doamne, aş vrea să o facă… Te rog ai milă de noi!

[EN] The proposed readings / [RO] Lecturile propuse:

1) [EN] This blog – of a journalist who has filed criminal charges with the FBI against the World Health Organization + the United Nations concerning alleged bioterrorism and attempts to commit mass murder – is surely one of the best sources of ‘alternative views’ about what a huge hoax this flu pandemic is.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

2) [RO] Despre cum seamănă a ‘boală creată în laborator’ pandemia aceasta, cât de periculos este aşa-zisul vaccin salvator care se pregăteşte, plus liste întregi de articole pe această temă aici, aici şi aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

3) [EN] About the mega-graveyards prepared for the victims of the pandemic in the UK.

4) [RO] Despre mega-cimitirele pregătite pentru victimelor pandemiei din UK.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

5) [EN] How a Brit mum-to-be had an abortion because she was told she had caught pig flu.
6) [RO] A se vedea cât este pericol şi câtă este isterie (mai ales în UK!) în toată povestea aceasta, dar şi cum panica nu ocoleşte nici România.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

7) [EN] A pertinent comment about the swine flu hysteria, which is taking hold precisely (there simply can’t be a mere coincidence!) of such a Nanny State which today’s Britain has become. Other similar views that the panic has been spreading faster than the virus itself, can be found: here, here, here, or here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

8) [RO] Companiile farmaceutice, care fac profituri din avorturi şi folosesc organele victimelor avorturilor pentru cercetare, fac acum şi mai mulţi bani din această pandemie de gripă!

9) [EN] The pharmaceutical companies, which make profits from abortions, and using abortion victims’ body parts for research, are now making even bigger money from this flu pandemic!

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

10) [RO] În câteva săptămâni, toată România ar putea fi băgată în carantină, iar românii vaccinaţi cu forţa, pe când americanilor li s-ar putea impune legea marţială, căci cum altfel ai putea să-i vaccinezi pe cei care au atâtea arme la dispoziţie, încât să riposteze abuzurilor unui stat poliţienesc?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (19) [Things like these, only at the Brits]

Evident, poate că nici imaginea de mai sus nu surprinde vreo grijă pentru natură exclusiv britanică, ci s-o mai găsi aşa ceva şi pe altundeva prin lumea largă.

Însă eu mărturisesc că, din toate ţările pe care a îngăduit Dumnezeu să el vizitez, doar în UK am întâlnit o asemenea preocupare pentru ondularea gărduleţelor stradale, încât să lase copacii să trăiască.

Nu i-o păsa lui Big Brother de milioanele de copii avortaţi în UK, de falimentul politicii Statului dădacă – care nu a reuşit să-i facă pe britanici mai fericiţi, ci doar mai animalizaţi, iar animalele desigur că au nevoie de ţarcuri :-( – nici de alte lucruri care nu merg deloc înspre mai bine în UK, dar văd că se preocupă de viaţa fiecărui copăcel.

Mai ales în Brighton, atât de înţesat de mijloace de supraveghere, îngrădire şi dirijare a pietonilor (a se vedea aici alt episod), grija aceasta pare foarte vizibilă. Suficient spaţiu lăsat copacului, încât să respire, să se dezvolte, dar şi să fie apărat de golani, nu-i aşa?

Ei, dar să nu iau peste picior, tipic româneşte, tot ceea ce văd ca fiiind altfel prin ţara aceasta! E cazul să mai admit încă un bun exemplu de urmat, mai ales în Bucureşti, unde au fost asasinaţi un milion de copaci din 1989!

Din nefericire, nu ştiu câtor români, la fel de pro sau indiferenţi vizavi de avort (din această tristă privinţă suntem la fel de ‘europeni’ precum britanicii :-( le mai pasă de copaci din moment ce nu le pasă nici de oamenii nenăscuţi...

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

God’s place in a humanist society (3) [Locul lui Dumnezeu într-o societate umanistă]

“It is interesting how Brits seem oblivious to how weird our country is, especially the ‘nanny state’ (here a bag of peanuts will contain a warning: ‘this product contains peanuts’)” – this is a keen observation that a friend from Scotland was making in an e-mail to me a few weeks ago.

“A good joke,” some could say… Well, for those who can’t imagine how weird these Brits can be, I must confirm that it’s sheer fact.

Except for the UK, I haven’t ever been to another country where milk chocolate – and not any chocolate, but an ‘iconic brand’ named Dairy Milk!!! – contains a warning that says: ‘This product contains milk.’ Nor do I know don’t know any other more absurd and hypocritical Nanny State than the British one.

There’s an exaggerate care from Big Brother’s part that people in this country wouldn’t get any allergies, that’s why you could find this kind of silly messages on food packages. Every now and then, you could see a similar warning label on an alcohol bottle, but not on an ‘iconic’ whisky bottle or beer can.

Such warnings like the one placed on chocolate bars would be regarded as offensive on other products, as if food allergies were the worst thing that could happen to someone in the UK!

I haven't noticed any cohesive campaign against serious hazards to one’s health in the UK taking into consideration anything else than an evolutionist/atheist perspective upon human life!

How can you possibly promise a better life for people if you only try to make them safe from external dangers, but not from spiritual dangers (sins), which are the roots of all human suffering? What if someone posted little stickers saying ‘Abortion kills living human beings’ on the billboards (seen in the London Underground) advertising access to abortion?!

If this excessive warning labelling were contained to food products, that would be more or less acceptable. However, I saw that even groups of children were ‘marked’ with fluorescent safety vests, as if everyone else, to careless drivers to pedophiles, should be warned ‘Beware, these are children’ (actually, ‘Be seen, be safe’ was written on one of the vests that I saw).

I wonder how many accidents, kidnappings or other unfortunate events involving children these fluorescent vests did prevent...

Big Brother appears to be trying his best to defend children from the outer world, form their own parents, who are sometimes killing their offspring with the unhealthy food they are offering them, but he can’t (or actually doesn’t want to!) protect them from the demons eating their souls from within: invidualism, promiscuity (the most obvious result of sexual education in primary school!), egoism, atheism, hedonism.

Like the links that I posted here show, the UK is some of the worst places to grow as a child, in spite of all the warnings which are meant to make you feel your life is safer than it would be without those very warnings issued by a careful Big Brother – a well-wishing ‘entity’ loving you more than you can love yourself, always knowing more that you could ever learn... a sort of mockery of God’s love and omniscience.

Ultimately, the most important aspect that this Nanny State appears to have done for you is the way it solved all moral dilemmas on your behalf. “There’s no absolute truth, no God,” Big Brother says, so just enjoy your life, worring only about respecting all these warnings meant to give you a comfortable life!

Just wear the safety vest, follow Big Brother’s directions, and everything will be alright! Don’t worry about any afterlife, it’s just this life that matters!

Sticking to regulations and respecting warnings should make all people in a country like the UK feel their lives are safer, but they can rarely fill up the needs of a human soul, as all souls – even those of children brought up in an atheist society – are meant to have a more meaningful existence than one made up of a succession of pleasant experiences.

There’s nothing more meaningful in our existence than meeting the One Who brought You to life, and allowing Him to love you! The abundace of surrogates for true happiness (delights, challenges, experiences, pleasures, ambitions, career paths, knowlege or wealth gathered etc) can’t make up for not having Him in your life!

Unfortunately, many people in the UK live empty lives, never able to fill them with with anything meaningful after having banished the very concept of God from their hearts.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]