Showing posts with label Whisky. Show all posts
Showing posts with label Whisky. Show all posts

Thursday, 27 September 2012

Cum se face whisky-ul [How is whisky made]

În afară de o prescurtată istorie a acestei băuturi, de pe un site cu atât de numeroase referiri la Scoţia precum este MunteanUK, parcă n-ar trebui să lipsească un răspuns la întrebarea: cum se face whisky-ul?

Ocazie cu care, punând între paranteze cuvintele, fac încă o (foarte dragă mie :-) lecţie de lexic al limbii engleze. Poate că or fi de folos aceşti termeni, cândva, cine-ştie-cui…
Producerea nobilei licori, cu o mare însemnătate în istoria Scoţiei din ultimele veacuri, dar şi în economia scoţiană de astăzi, începe de la lanurile de orz – ingredientul principal.
Plantă uşor adaptabilă unui climat sucit (nu excesiv de friguros, dar adesea lipsit de razele soarelui), orzul (barley) este cultivat în imediata apropiere a distileriilor sau cumpărat de producătorii de whisky de la fermieri locali.
În afara culturilor de orz (poza 2) asemănătoare celor din East Lothian (3), un whisky de calitate mai are nevoie şi de o apă bună (4) de care aceste meleaguri nu duc lipsă.
Se preferă orzul de primăvară (cultivat în martie-aprilie şi recoltat în iulie-august), iar odată strâns de pe câmp, este adus în distilerii, precum cea de la Glenkinchie (5), situată în East Lothian, la vreo 25 km SE faţă de Edinburgh.
Amestecat cu apă vreo 2-3 zile, orzul îmbibat este apoi întins pe o suprafaţă plană (de piatră), pentru a germina circa o săptămână. În urma acestui proces (malting), se obţine malţul (malt).
Deşi orzul ud a fost vânturat permanent, uscarea lui propriu-zisă urmează a se face într-un cuptor (kiln), cel mai adesea încălzit cu turbă (peat), ceea ce îi dă un iz specific – de pământ şi de fum.
Într-o moară, malţul este măcinat până se face făină (grist), iar aceasta va fi amestecată cu apă fierbinte (la 63-68 grade Celsius), devenind un soi de terci (mash).
În această etapă, terciul din cazane (imaginile 7, 8) mi-a părut că miroase foarte îmbietor, ca o fiertură delicioasă, în care ai fi tentat să te înfigi imediat. Din amestecul fierbinte va rezulta un lichid plin de zaharuri (wort).
Pasul următor este punerea la fermentare, prin adăugarea drojdiei de bere (yeast) şi răcirea la 20-25 de grade Celsius a compoziţiei, care începe să duhnească (9, 10).
Fermentarea transformă zaharurile în alcool, care va fi captat prin distilare (11, 12, 13) sub formă de aburi condensaţi (low wine). Ce rămâne (pot ale) pe fundul cazanului de cupru este folosit ca furaj sau, în viitor, drept combustibil ecologic.
După o distilare dublă (sau triplă la Glenkinchie), whisky-ul (total incolor, dar care îşi capătă culoarea specifică ulterior) este gata de pus la învechit (maturation sau aging) în butoaie, de regulă de stejar, adesea aduse din SUA.



Dacă butoaiele au ţinut anterior alte băuturi (sherry, vin), ele vor îmbogăţi aroma whisky-ului, din care 0.5-2% (angels’ share) se evaporă anual. Legea scoţiană prevede ca Scotch să nu fie numit whisky decât cel maturat minimum 3 ani. 

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]



Friday, 11 May 2012

[EN] Worth trying in the UK / [RO] Merită încercat în UK (24)

[EN] It’s not the first delicious ‘British stuff’ that I recommend, but this one really makes it to my top of ‘3-5 best of the best’! [RO] Nu este prima ‘chestie britanică’ delicioasă pe care o recomand, dar aceasta chiar intră în topul meu ‘3-5 cele mai bune’!

[EN] Cranachan – an amazing, mouthwatering, traditional Scottish dessert. [RO] Cranachan  – un desert tradiţional scoţian uimitor, care îţi lasă gura apă.

[EN] Very simple ingredients (oatmeal, whipped cream, whisky, honey + a few raspberries or mint leaves), but great taste! [RO] Ingrediente foarte simple (fulgi de ovăz, frişcă, whisky, miere + câteva boabe de zmeură sau frunze de mentă), dar gust minunat!

[EN] The secret lies in soaking (in whisky!) and roasting the oatmeal. [RO] Secretul constă în înmuierea (în whisky!) a fulgilor de ovăz şi prăjirea lor.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Friday, 24 February 2012

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (19) [This alcohol, a Brit's best friend?]

Născocită în Mesopotamia, distilarea băuturilor a pătruns în actuala Marea Britanie pe la sfârşitul primului mileniu creştin. Este doar o supoziţie, nimeni nu poate şti exact.

Se cunoaşte doar că acest meşteşug a venit dinspre Irlanda – de unde a venit şi creştinismul, cumva a doua oară şi cu o vigoare mai mare decât când Britania era provincie romană.

Cum obiceiurile rele au mai mare vitalitate de propagare decât virtuţiile, prepararea acestor băuturi tari s-a extins în întreaga Scoţie, apoi (poate chiar concomintent!) în Anglia.

Nici când, nici cum s-a născut băutura spirtuasă atât de cunoscută – whisky (în engleza scoţiană), respectiv whiskey în engleza irlandeză şi americană – nu se ştie exact.

Totuşi, probabil că trecuseră sute de ani de când începuse să fie fermentată, distilată şi băută până la prima atestare documentară (Irlanda, 1405).

S-ar putea scrie tratate întregi despre cauzele pentru care s-a inventat whisky-ul şi motivele care au dus la râspândirea sa. Remarc câteva – două mai evidente, altul mai bizar.

În primul rând, lipsa vinului. Clima insulelor britanice nu prea favoriza creşterea viţei de vie, iar nici comerţul de masă cu o astfel de delicatesă timp îndelungat.

Secole întregi, vinul nu se afla decât în biserici şi pe mesele nobililor lorzi, dar nicidecum nu era atât de accesibil precum în societatea de consum de azi.

Un alt motiv al răspândirii meşteşugului a fost desfiinţarea monahismului în Anglia, în timpul Reformei lui Henric al VIII-lea.

Daţi afară din mănăstiri, călugării au răspândit în lume tehnologia de preparare a acestei licori obţinute din fementarea cerealelor, asupra căreia avuseseră monopolul.

Să ne mirăm că Reforma şi Protestantismul au prins atât de repede pe meleaguri britanice, dacă monahii aveau astfel de preocupări neduhovniceşti?!

În fine, cred că cel mai important motiv de răspândire a whisky-ului a fost inventarea alambicului (1826).

De atunci, industria scoţiană a whisky-ului a continuat să crească, lăudându-se cu miliarde de £ (GDP) aduse la bugetul UK, ba chiar şi cu angajaţi mai productivi decât cei ai băncilor.

Greu de zis dacă de la whisky se trag cele 4% din cazurile de cancer cauzat de alcool în UK, dar alcoolul pare încă o afacere de succes în Scoţia, deşi contestată de unii.

Profitabilă, dar pe cale să devină o victimă a independenţei Scoţiei, căci avertismenul de la Londra este limpede – prin FCO nu s-ar mai promova pe gratis băutura!

Oare or mai rămâne la fel de productivi lucrătorii scoţieni care scot produse (sticle de 750-1,000 ml) cu o valoare medie de £ 20-160?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Saturday, 25 June 2011

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (11) – Italy and UK / Italia şi UK


[EN] One year ago I was in Rome – here are some (more or less bizzare) similarities between Italy and the UK. [RO] Acum un an eram la Roma – iată câteva asemănări (mai mult sau mai puţin bizare) între Italia şi UK. 

[EN] I will illustrate here these Italian realities, linking to other pages of MunteanUK describing similar things discovered in Great Britain. [RO] Voi ilustra aici aceste realităţi italiene, oferind linkuri către alte pagini ale MunteanUK ce descriu lucruri similare în Marea Britanie. 

[EN] As I’ve already promised, I hope to make a relevant illustrated comparison, worthy of comments in spite of the ‘No comments’ title :-) [RO] Cum am promis deja, sper să fac o relevantă comparaţie ilustrată, demnă de comentarii, în ciuda titlului  ‘Fără comentarii’ :-)

[EN] I’ve already mentioned the sightseeing buses (+ here) that Bucharest lacks. [RO] Am menţionat deja autobuzele turistice (+ aici) care lipsesc în Bucureşti.

[EN] An Italian (actually… Nepalese) version of fish and chips (+ here). [RO] O versiune italienească (de fapt… nepaleză) de fish and chips (+ aici).

[EN] CCTV warnings (+ here) – although not so many in Italy… [RO] Avertizări privind supravegherea video (+ aici) – deşi nu atât de multe în Italia...

[EN] Weird water sinks (+ here) – foot operated in Italy, far better than British ones. [RO] Chiuvete ciudate (+ aici) – operate cu piciorul în Italia, mult mai bune decât cele britanice.

[EN] National symbols still running – pictured here, a 40 years old Fiat 500. [RO] Simboluri naţionale încă în funcţiune – fotografiat aici, un Fiat 500 de 40 de ani.

[EN] Omnipresent street cleaning vehicles in Rome – however, UK streets were undountedly cleaner in the UK. [RO] Omniprezente vehicule de curăţat strada la Roma – totuşi, străzile erau fără îndoială mai curate în UK.

[EN] Keys opening doors with their teeth upwards may not be so typically British… [RO] Chei care deschid uşile cu dinţii în sus s-ar putea să nu fie chiar atât de tipic britanice…

[EN] Equally beautiful and comfortable trains around Rome, alike those going to London. [RO] La fel de frumoase şi confortabile trenuri în jurul Romei, precum cele care merg la Londra.


[EN] Many, many photoholic Chinese tourists in both countries and capitals. [RO] Mulţi, mulţi turişti chinezi fotoholici în ambele ţări şi capitale.

[EN] Homeless people and beggars, more in Rome than in all places I’ve been to in the UK combined – maybe not so many as in Brussels. [RO] Oameni fără locuinţă şi cerşetori, mai mulţi la Roma decât în toate locurile din UK combinate pe unde am fost – poate nu atâţia precum la Bruxelles. 

[EN] I’d surely choose whisky (Scottish, American, whatever…) over amaro – an awful Italian herbal liquer. [RO] Sigur aş alege whisky-ul (scoţian, american, oricare...) faţă de amaro, un groaznic lichior de ierburi italian. 

[EN] There are many beautiful parks in the UK, however, I guess that none matches the splendor of the completely natural Caffarella Park in Rome. [RO] Sunt multe parcuri frumoase în UK, totuşi, niciunul nu egalează splendoarea complet naturalului Caffarella din Roma. 

[EN] Instead of relying on excessive street signs, Italians do seem more willing to pay police officers to direct traffic. [RO] În loc să se bazeze pe indicatoare excesive, italienii par mai doritori să plătească ofiţeri de poliţie pentru dirijarea traficului. 

[EN] Communism hasn’t completely lost its lure neither in the UK (+ here, here), nor in Italy. [RO] Comunismul nu şi-a pierdut complet atractivitatea nici în UK (+ aici, aici), nici în Italia. 

[EN] Romanians traces (+ here) are few on British soil. In Italy, they are – like those of Poles in the UK –  everywhere. [RO] Urmele româneşti (+ aici) sunt mai degrabă puţine pe pământ britanic. În Italia, ele sunt – ca ale polonezilor în UK – peste tot.

[EN] Unlike in the UK, I saw no young native drunkards, though ‘drinking leftovers’ are equally visible in Rome – are immigrants or tourists to blame?! [RO] Spre deosebire de UK, n-am văzut tineri beţivi nativi, deşi, ‘rămăşiţe de beţie’ sunt vizibile la Roma – sunt imigranţii sau turiştii de vină?!

[EN] Why are Italians less eager to take the bus? On a single street in Rome I saw 10 times more the total of scooters noticed in 3 months in the UK. [RO] De ce sunt italienii mai puţin dornici să ia autobuzul? Pe o singură stradă din Roma am văzut de 10 ori mai multe decât totalul scuterelor observate în UK în 3 luni

[EN] Sunsets can be equally beautiful in sunny Italy and in rainy UK. [RO] Apusurile pot fi la fel de frumoase în însorita Italie şi în ploioasa UK.
[EN] Are Italian women are prettier than British ones (+ here, here, here, here) or vice versa? I won’t comment – beauty is in the eye of the beholder… [RO] Sunt italiencele mai drăguţe decât britanicele (+ aici, aici, aici, aici) sau viceversa? Nu voi comenta – frumos este ceea ce îi place fiecăruia... 

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Tuesday, 10 May 2011

The Scottish National Party may no longer be a mere curiosity [Partidul Naţional Scoţian s-ar putea să nu mai fie doar o curiozitate]


Scottish whisky, Scottish kilts, Scottish wool, Scottish golf courses, Scottish salmon and the magnificent Scottish Highlands, the delicious Scottish shortbread biscuits, and the awful Scottish bagpipes…

These were the commonest ‘iconic brands’ of Scotland, known all over the world, until May 5th 2011 – the day when the Scottish National Party (SNP) thrashed its rivals (Labour, Lib Dem, Tory) in the 2011 Scottish elections.

From this date onwards, maybe the SNP will have established itself as another ‘trademark’ of Scotland – a political force to be reckoned with, and no longer a mere curiosity.

I bet that the current ruling coalition in Britain, nor the Labour Party, were underestimating the SNP (actually, maybe they feared it!), yet to people from all over the world this Scottish Party may have not be anything serious at all.

There are smiliar pro-independence parties in other parts of the EU (Catalonia or Flanders for instance) but it seems that there is more to this SNP than just ‘rethoric’ – its minority government actually held on to power in times of economic crisis.

With 23 new seats in Holyrood (and a total of 69 in a devolved parliament made up of 129 legislators), the SNP is due to rule Scotland for another five years. The party is free to pursue further reforms that could make his country look even more ‘distinctive’ than the rest of the UK.

Moreover, the First Minister (Alex Salmond) will be able to call a referedum on Scotland’s independence, after he had to gave up a previous ambition.

There’s little doubt that the tide of dissatisfaction with Cameron & Clegg helped the SNP in Scotland, however, there must be more than that simplistic explanation.

In spite of his ‘fishy’ name, it seems that Salmond’s his politics is not as ‘fishy’ as those of other parties. Many Scottish voters – among whom my friend from the Highlands – think highly of him.

Whether this is but an illusion, it’s only for the Lord to know. I can only be a bit envious of the Scots who still hope that a man (+ party behind him) could change things for the better, while most of Europe is freezing under a thick layer of bitter disillusionment with politics.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Thursday, 3 February 2011

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (17) [This alcohol, a Brit's best friend?]

De departe, din stereotipuri care au făcut înconjurul lumii, Anglia reiese a fi ţara berii şi (poate şi) a cidrului. Fanaticii suporteri ai fotbalului mereu apar cu bere în faţă.

Iar Scoţia – ţara whisky-ului, băutură a cărei producţie asigură 30,000 locuri de muncă. Plus venituri de ordinul miliardelor de GBP an de an.

Se produce şi ceva vin în Marea Britanie, încă de pe vremea romanilor, dar în mod clar se bea mult mai mult. Viile din Anglia şi Ţara Galilor de-abia acoperă 1% din cât vin beau britanicii.

Acasă, în restaurante, sau în aşa-numite ‘wine bars’ (localuri cărora văd că le zice la fel în România), precum cel înfăţişat în prima imagine din Brighton).

Despre cum este vinul englezesc sau galez – cică vin britanic (British wine) ar însemna licoarea fermentată din suc de struguri de import – nu am ce experienţe să împărtăşesc.

N-am gustat, dar poate că (1) voi avea ocazia cândva sau (2) s-o găsi vreun cititor care să ne povestească aici cum este vinul făcut pe teritoriul UK, din struguri băştinaşi.

Tot ceea ce pot eu povesti este o altă scurtă discuţie (chat) cu o britanică într-un supermarket, unde mă plimbam uimit de rafturile cu vin din Franţa, Chile, Africa de Sud, Australia...

...Spania, SUA (mai ales din California) şi alte ţări, între care nu se număra şi România :-(, în ciuda pălăvrăgelii la care am tras cu urechea în Edinburgh.

La întrebările mele „unde găsesc vin produs în UK?” şi „cât de bun este vinul britanic?” aveam să primesc următorul răspuns.

O grimasă, cu precizarea: „Mai bine nu ai încerca.” Să fi fost doar fiţele interlocutoarei? Nu ştiu, căci prin ce magazine am intrat, eu n-au zărit vin ‘made in UK’.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]