Femeile în UK (23) [Women in the UK]

Dacă aş spune că nu este decent, mi se poate arunca în faţă un “bigotule”, cu toată furia feministă contra care cuiva care atentează la sacralizatul adevăr secular al vremurilor noastre – “fac-ce-vreau”, în speţă “mă-îmbrac-cum-vreau”.

De aş zice că nu este estetic, mi s-ar putea reproşa că-s un “pervers neruşinat”, care vrea să sugereze că ar putea exista şi o variantă estetică a ipostazelor surprinse de cele două imagini.

Adaug însă şi precizarea că era într-un 4 aprilie, respectiv 7 martie, aşadar cât de caldă putea să fie vremea în UK, aşa încât să simţi nevoia de răcorire?

Aş mai putea zice şi că nu este sănătos (pentru muşchii spatelui, rinichi, vezica urinară, ovare etc), caz în care prevăd că aş fi înfruntat cu replica “da’ ce te roade grija?” sau cu acuzaţia că nu pricep eu cum stă treaba cu moda, că doar “aşa se poartă”.

Poate fi o consolare faptul că doar din întâmplare am făcut pozele în UK, dar putea fi oriunde altundeva în lumea noastră aşa-zis ‘civilizată’?

E drept, n-o fi ceva demn de interdicţii severe, precum fumatul, dar nu-i o supidă modă care să îngrijoreze orice Stat dădacă?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (9)

[EN] I didn’t think such ‘old fashioned’ (?!) icrecream vans still exist in the UK.  [RO] Nu credeam că astfel de dubiţe de îngheţată ‘demodate’ (?!) există încă UK.

[EN] I hadn’t see any. I only knew that the Brits really have no problem with eating icecream in winter. [RO] Nu văzusem niciuna. Ştiam doar că britanicii nu au o problemă în a mânca îngheţată iarna.
.
[EN] The image was taken in Feb 2011, in Liverpool – another piece of evidence that rainy days are not taken too seriously in the UK. [RO] Imaginea a fost făcută în Feb 2011, în Liverpool – altă dovadă că zilele ploaioase nu sunt luate prea în serios în UK.

[EN] I would have said that selling icecream like this today is something almost exclusively Italian; well, it isn’t. [RO] Aş fi zis că a vinde astfel îngheţata azi este ceva aproape exclusiv italian; ei bine, nu este.
.
[EN] But that was before my reader Mihai Gociu sent me the first pic, to which I add one from Rome. [RO] Dar asta era până ce cititorul meu Mihai Gociu mi-a trimis poza de mai sus, la care adaug una de la Roma.

[EN] Too bad the Nanny State seems determined to uproot the habit. [RO] Păcat că Statul Dădacă pare hotărât să dezrădăcineze obiceiul.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

About public transport in the UK (17) [Despre transportul în comun în UK]

All companies everywhere in the world promise a lot of things (most of their offers being no more that ‘PR crap’), and so was doing this Brighton & Hove Bus and Coach Company, while I used their services almost daily.

I must say that they kept their word. I don’t know about other parts of the UK, nor whether the overall quality of service matches the subsidies (mainly for fuel) that British public transport firms are being given even after the economic crisis.

On the upper deck of its double decker buses one could read promises of “day trips” (for what they called “very reasonable prices”), of “no need to wait” (due to reliable departure times), and of “no such thing as last bus” (in the case of two lines at least).

But never count on witnessing these promised fulfilled when it snows! It’s not even necessary to have huge snowfalls and bitting frost, like in the past days, so that such a ‘good Brit example’ wouldn’t be available anymore.

The whole of Britain – including everyone form the Govermnent, to private firms, local councils, and probably most ordinary citizens – is gravely unprepared for tough winters, as even the current PM, David Cameron, proves it.

Partly, it’s because of the milder climate. It would make sense to invest in snow ploughs or stocking up too much salt & grit. But it could also be that few other countries, apart from the UK have been so hysterical about global warming, not the ‘Big Freeze’ for the past years.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (7)

[EN] Even if this weren’t the harshest winter in the last 100 years (there have been worse ones) snow (pictured here by my reader C.L.) is wreaking havoc all over the UK – see here, here or here – and winter has struck the country for over two weeks.

[RO] Chiar dacă aceasta n-ar fi cea mai aspră iarnă din ultimii 100 de ani (au fost mai rele) zăpada (pozată aici de cititoarea mea C.L.) creează haos peste tot în UK – vezi aici, aici sau aici – şi iarna a lovit ţara de peste două săptămâni.
.

[EN] Last winter (2009/2010) and two winters ago (2008/2009), blizzards were ridiculously explained as effects of global warming (see here, here or here). Would the brainwashed ideologues of global warming dare telling the same lies for the third time?
.

[RO] Iarna trecută (2009/2010) şi acum două ierni (2008/2009), viscolele erau ridicol explicate drept efecte ale încălzirii globale (vezi aici, aici sau aici). Vor îndrăzni ideologii încălzirii globale să spună aceleaşi minciuni pentru a treia oară?

.

[EN] I wouldn’t be surprised. Ever since what we now call Ancient History, telling a lie over and over again, endlessly, is a psychological weapon. More recently, Communist regimes skilfully used it, and they didn’t even need Facebook or Twitter.

.

[RO] Nu aş fi surprins. De la ceea ce numim Istorie Antică încoace, a spune o mincină iarăşi şi iarăşi, la nesfârşit, este o armă psihologică. Mai recent, regimurile comuniste au folosit-o cu iscusinţă, şi le nici măcar n-aveau nevoie de Facebook sau Twitter.
.

[EN] The hypocritical defenders of the planet have many Information Technology tools to rely upon, plus a seamless shamelessness. Yet there are also other perspectives than the ‘official’ lies.

.

The proposed readings [I will continue to add relevant links to this list, even after publishing this post]...

.

...filled up with seeds of doubt concerning this mischievous ideology are: here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here, here or here.
.

[RO] Ipocriţii apărători ai planetei au o multe instrumente de Tehnologia Informaţiei pe care să se bazeze, plus o neruşinare fără margini. Dar sunt şi alte perspective decât minciunile ‘oficiale’.

.

Lecturile propuse [voi continua să adaug linkuri relevante la această listă chiar şi după publicarea acestei postări]...

.

... pline cu semninţe de îndoială asupra acestei ideologii malefice sunt: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici sau aici.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

A third consecutive harsh winter in the UK [O a treia iarnă aspră consecutivă în UK]

Although I only saw (and obviously photographed) little ‘patches’ of snow in the UK (here and here), 2010/2011 is the third consecutive harsh winter in Great Britain.

Thanking Natalia Chechina (more pics taken by her) again for these two images, here’s how true British snow looks – laid on the Edinburgh Castle.

The hardly credible Met Office – see here, here, here, here or here why – announces a White Christmas this year.

Anyway, instead of a blessing (for the British children who would rather have video games as presents, thus spend holidays indoors), the snow could be a curse for retailers.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Two years have passed… [Au trecut doi ani…]

…since the great spring we spent together as Chevening Fellows, learning about European Political Economy in one of the most beautiful places where one could be in this time of the year – East Sussex.

And one year has gone since the Alumni Conference of 2009. Are the predictions made then (shown in the fourth picture) still available? Are there many bad news on the way?

Waiting for good news, I’m using this blog post to greet everyone of my ‘fellow Fellows’ + the lovely hosts from the SEI…

…and ask you “how are you coping with the crisis?” – a time of turmoil which appears to be far from a happy ending :-(

Unlike the Fellows of 2009 & 2010, those of us from 2008 (I don’t know about the ones before us) faced no real winter.

I was absolutely amazed with the lovely British weather about which I had heard so many nasty things. I loved it :-)

Sadly, the current global recession threw the entire world into some kind of perpetual winter, and – at least according to British newspapers – many things may not be as pleasant in the UK as we left them.

If anyone has the time, I’d like to know what you are doing, using this opportunity to thank you all for a once-in-a-lifetime experience, hoping we shall meet again someday!

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Din raidul meu prin inima Scoţiei (5) [From my foray into Scotland’s heartland]

Bun găsit cititorilor mei după o lungă absenţă! Dar asigur pe toată lumea că am cules încă vreo 2,000 de noi imagini şi nenumărate lucruri de povestit. Momentan, înainte ca, din episodul următor, să schimb puţin titlul (referindu-mă la “raidurile mele” – căci probabil că am vazut din Scoţia cam tot cât am văzut din România, dacă nu şi mai şi, procentual vorbind), mi se pare obligatoriu să împărtăşesc câteva fotografii dintr-o zi de februarie.

Mie unuia (cel care am surprins imaginile în mai puţin de 15 ore) mi se par o dovadă clară că nu-ţi trebuie nici măcar 24 de ore pentru a trece prin toate anotimpurile în Scoţia. Mai întâi – răsăritul soarelui în Inverness (ora aproximativă 07:10)



Soarele ridicându-se deasupra faimosului Loch Ness (9:30)



Începutul după-amiezei în Fort Augustus (13:30)



Malurile Loch Ness, între Invermoriston şi Inverness (14:15)

Grampian Mountains, între Newtonmore şi Blair Atholl (16:00)

O superbă după-amiază, între Pitlochry şi Perth (16:30)

Apusul, în vecinătatea nordică imediată a Perth-ului (17:30)

`

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Vremea asta nu e chiar imposibilă [This weather is not so impossible]

De minune s-ar potrivi poezia Acuarelă lui Ion Minulescu (versurile şi o traducere în engleză - pe un alt blog) pentru a descrie vremea din UK, dar numai până la un punct.

Căci aici nu plouă numai "de trei ori pe săptămână", ci de cel puţin trei ori într-o zi (luni), toată ziua (marţi) şi iarăşi cel puţin o dată pe zi (miercuri şi azi). Într-adevăr oamenii "par păpuşi automate, date jos din galantare", fiindcă mai toţi se grăbesc de parcă, grăbindu-se, i-ar uda mai puţin.

Dar mie îmi place de britanici pentru aerul lor că sfidează veşnic ploaia. Da, mai cară câte o umbrelă sau haină (raincoat) pentru ceea ce în România numim vreme rea, dar arată un dispreţ visceral faţă de a se îmbrăca gros şi nu-şi înfofolesc nici copiii. Azi l-am văzut pe unul, tipul profului excentric, în pantaloni scurţi şi şlapi, deşi avea o haină de ploaie peste tricou.

La noi, nu o dată auzi câte un "iarăşi plouă", rostit cu un ton tânguitor ca în faţa a cine-ştie-ce nenorocire. Aici, ploaia e mereu luată în râs.

Poate că or fi şi dintre aceia care nu învaţă să o ia în râs, care ajung să-şi bea minţile ori pleacă în Australia, unde pe cât de frumoasă poate fi pielea de lapte a vreunei (n-am zis toate :-) englezoiace aici, în ploaie, pe atât, odată ajunsă sub soarele sudic, se face imediat ca a Babei Cloanţa.

Oricum, să nu mă pripesc în a trage concluzii, că încă n-am trecut prin mai mult de o săptămână de ploaie. Poate şi la vreme s-o fi referit românul care îmi spunea, ieri, că viaţa este prea liniştită aici în UK.

Am mai auzit sintagma asta la imigranţi români în lumea anglo-saxonă ori scandinavă, dar o primesc cu mari rezerve. De parcă ce lucruri mai palpitante fac românii?!

E mai palpitantă crâşma decât pub-ul ori telenovela decât o sală de jocuri (unde sunt şi destule femei - nu ca la noi, unde viciul e exclusiv bărbătesc)?

Este vorba strict de o senzaţie subiectivă, dar probabil că interlocutorul meu chiar aşa se simte, încât i s-ar potrivi şi alte versuri de-ale lui Minulescu: "Numărând/ În gând/ Cadenţa picăturilor de ploaie,/ Ce coboară din umbrele,/ Din burlane/ Şi din cer/Cu puterea unui ser/ Dătător de viaţă lentă,/ Monotonă,/ Inutilă/ Şi absentă..."

Eu nu mă pot plictisi de linişte (poate pentru că nu o am în viaţa mea agitată, să văd cum ar fi, ar zice unii :-), dar să nu-i judec pe cei în a căror piele nu mă pot pune!

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Încălzirea globală? [Global warming?]

"Doar n-o să-l foloseşti drept exemplu al încălzirii globale", mi-a spus un localnic (probabil un îngrijitor din campus) când mă apropiam, fascinat, să fotografiez acest pom înflorit în ianuarie, lângă clădirea în care locuiesc.

Nici el n-a ştiut să-mi spună ce copac este - din câte am înţeles, adus din Singapore în memoria cuiva mort pe aici. Însă e uimitor cum florile lui nu s-au scuturat nici după o zi cu vreo 3-4 ploi torenţiale (showers), urmate de încă cel puţin alte 20 de ore cu ploi mărunte.

Desigur că, tot admirând florile, n-am putut să nu intru în vorbă cu respectivul. I-am zis că sunt convins şi eu de încălzirea globală ca fenomen în desfăşurare, dar că sunt sceptic vizavi de toată isteria legată de ea, cum că omul ar putea să o preîntâmpine prin acţiunile sale. "Nu ştiu alţii ce cred, dar eu cred în Dumnezeu şi că totul este în mâna Lui", i-am spus.

Interlocutorul mi-a replicat, cu un calm britanic fără cusur: "Eu nu cred într-un dumnezeu, eu sunt un umanist şi cred că putem face ceva". Şi eu sunt perfect de acord că putem şi trebuie să facem ceva, dar n-am mai avut vreme să-i explic că nu trebuie să facem din strădaniile noastre dumnezeul nostru, căci a trebuit să plece.

Oricum, scurta noastră conversaţie a fost caldă aşa cum sunt razele astea ivite după ploaie, înviorătoare de parcă nu ai mai fi văzut Soarele de 7-8 zile, lucru foarte posibil la Bucureşti, dar nu cred că şi aici.

Din păcate, aşa cum nici cei care distrug planeta prin egoismul lor nu înţeleg că e creaţia Lui Dumnezeu şi, inevitabil, cândva vor da socoteală pentru asta, la fel - nici cei care vor să o salveze (şi eu nu pun la îndoială sinceritatea nimănui) nu înţeleg că nu o pot salva excluzându-L din ecuaţie pe Însuşi Creatorul ei.

În mod sigur, aceasta e una dintre rănile care îţi atrag atenţia imediat pe chipul acestei superbe ţări - secularismul ei. La ultimul recensământ (2001), 71 la sută dintre britanicii ziceau că sunt creştini, dar, de fapt, 66 la sută nu au nicio relaţie constantă cu vreo biserică sau altă instituţie religioasă.

Totuşi, nimeni nu trebuie judecat pentru necredinţa lui, căci de la orice om pe lume - făcut după asemănarea Celui Căruia Îi întoarce spatele - ai mereu câte ceva de învăţat. Multe naţiuni ar putea lua în foarte multe privinţe din cele bune ale britanicilor, pe care de-abia le descopăr la ei acasă.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]