About public transport in the UK (20) [Despre transportul în comun în UK]

Although there surely are ‘rivals’ all over Europe – especially in Germany (in Frankfurt etc) – the unofficial title ‘catherdal of train stations’ is probably well deserved by London’s St. Pancras International.

My pics don’t even catch the beautiful Victorian architecture of the main frontage… only the inside of this magnificent building, which has been the British terminus of the Eurostar since 2007.

The former ‘home’ of the Eurostar was Waterloo Station, an equally beautiful building, however, bearing a name deemed ‘offensive’ to the French ego. Today, the French Border Police can legally operate within St Pancras Int’l :-)

In multicultural London – where the French community is sizeable, while there are posters in Polish in bus stations – it’s natural that St. Pancras Int’l is a bit bilingual (pics 6 + 8).

Well connected to the big London Underground (1) and to all London’s airports, St. Pancras Int’l won’t spare people of hearing/seeing constant ‘terrorist warnings’ (2).

Apparently, the huge open space (7) makes it rather difficult for terrorists to hide, and the security checks are somewhat similar to those carried out in airports.

It’s hard to say whether the post-July 2005 bombings panic was considered when switching from Waterloo Station. Nevertheless, St. Pancras Int’l is not too big.

It can barely fit some of the people queuing because of chronic the delays of that are plaguing the Eurostar all year round, irrespective whether a ‘Big Freeze’ is taking a heavy toll on airports or not.

Travellers can at least enjoy a breathable air in summer or take cover from the rain and snow under the spectacular trainshed which truly resembles the dome of a cathedral.

Instead of an altar or iconostasis, corporate people from all over Europe (rushing to do business in the City of London) can’t miss the big clock (9 + 10) reminding them the religious precept ‘time is money’.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Urme româneşti pe cuprinsul UK (3) [Romanian traces throughout the UK]

Venind din România, pe oriunde ai intra în UK – deşi poate prea generalizez, că eu n-am intrat decât prin aeroporturile Heathrow, Luton şi prin ‘catedrala gărilor’ St Pancras International – te cam ‘izbeşte’ curăţenia faţă de ce ai lăsat în urmă.

Cum de poate să nu existe omniprezentul praf din Bucureşti, cum de nu sunt lăsate orice gunoaie pe jos şi cum de îţi rămân pantofii curaţi mai multe zile, chiar dacă plouă?!

Evident, vine şi un moment în care să te lămureşti că nu există în UK chiar o curăţenie absolută – de nivelul celei din oraşele care ajung în topurile mondiale. Totuşi, nu-mi pot da seama pe baza căror criterii ar putea ajunge turiştii să voteze Londra cel mai murdar oraş din Europa...

Nu găsesc decât o singură explicaţie pentru acest clasament, aceea că, poate, oraşul Bucureşti nici n-a fost luat în calcul, pentru că n-ar face parte din Europa. Există nenumărate motive pentru care aş putea zice că Europa asta o nu este o mare valoare în sine, demnă de imitat, dar, în privinţa curăţeniei, prea adesea te simţi pe alt continent când revii în Bucureşti.

Orice urme de mizerie (mai degrabă accidentale, fără să-ţi lase impresia că sunt obişnuite, precum cele din Bucureşti) aş fi întâlnit în UK, o singură dată (în martie 2009) m-am oprit să fotografiez o mizerie care să-mi aducă aminte de România, după cum se vede în cele două fotografii de faţă.

Chiar m-am simţit ca în România, în sensul cel mai rău al expresiei :-(... unde orice teren viran devine automat o groapă de gunoi şi unde, din pricina aceasta, adesea nu mă pot simţi acasă.

Aşa pare acest loc cam la un minut distanţă de gara din Brighton. Ar trebui să mă simt mai bine că, până la urmă, – cu tot Big Brother-ul acesta care te supraveghează să nu arunci, să nu strici, să nu murdăreşti, să nu deranjezi etc – indiferenţa faţă de păstrarea curăţeniei publice nu este ceva tipic românesc, ci oarecumva universal?!

Ciudat cum, în UK, foarte rar am simţit că trec pe lângă mizerie (precum cea fotografiată), pe când, în România, nici n-aş fi băgat-o de seamă. Nu m-ar fi deranjat, nici nu mi-ar fi sărit în ochi. După tristele standarde cu care eu(noi, locuitorii capitalei României) sunt(em) obişnuit(ţi), în Bucureşti aş fi zis că locul pozat e chiar curăţel...

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]