Saturday 19 January 2008

Din viaţa studenţească (1) – Un flirt la bibliotecă [Student life – A flirt in the library]

La bibliotecă ar trebui să te duci anume cu cineva şi, poate, chiar să te întâlneşti cu cineva. Totuşi, din umila mea experienţă, parcă nicăieri ca într-o bibliotecă n-am văzut mai mulţi oameni singuri.

Ba încă aflaţi într-o stare de inabordabilitate cvasiabsolută, ascunşi sub o carapace care nu are nicio legătură cu deschiderea sufletească pe care ar trebui să ţi-o dea lectura.

Poate acesta este un efect nefast al faptului că, de prea multe ori, tinerii citesc ceva categoric naşpa la bibliotecă (excepţie - am văzut aici o fată cu o carte ce părea chick lit după coperta roz :-). Sau poate aşa sunt eu, un ratat absolut în a atrage atenţia vreunei fete într-o sală de lectură.

Unde altundeva, dacă nu într-o bibliotecă, ar trebui să fie privit mai cu îngăduinţă un flirt între studenţi? Că doar, altfel, e plină lumea de locuri unde "nu se cade aşa ceva" şi de oameni care te spintecă printr-o privire de parcă ei n-au fost niciodată tineri.

Mare scârbă mi-e de mine însumi când simt în mintea mea vreun asemenea gând de judecare a tinerilor, deşi poate nu am mai mult de 5-7 ani faţă de ei. Dar mă şi bucur nespus cât nu-mi dau târcoale asemenea gânduri, ca atunci când am făcut poza de mai sus.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

9 comments:

Anonymous said...

am vazut/cunoscut oameni care au inceput prietenii frumoase (terminate ...frumos sau nu) la...biblioteca, in pauzele dintre cititul lecturilor naspa si obligatorii...
:-)
C.L.

Onutzza said...

Intr-adevar, in general in biblioteci, in special in salile de lectura, lumea merge cu treaba de genul o lucrare de cercetat, de studiat, de conceput, avand multiple surse bibliografice, fara a fi necesar sa le achizitioneze. Cine vrea sa citeasca literatura, fictiune, imprumuta cartea pentru acasa si o citeste in varful patului cu o cana de ceai cald alaturi. Asa ca daca vrei sa agati pe cineva in biblioteca s-ar putea sa fie un pic mai greu, din moment ce celalalt s-ar putea chiar sa aiba treaba si sa vrea sa isi termine mai repede ce are de facut si sa plece. Plus ca orice sunet scos in linistea salii e amplificat, deci daca zici un "hello" chiar si soptit sigur se aude pana in ultimul rand si vecinii de la celelalte mese s-ar putea sa fie deranjati daca vor sa se concentreze. Ramane doar momentul pauzei, cand oamenii ies sa se aeriseasca.

MunteanUK said...

@ C.L & Onutzza

Mă bucur ca, la peste patru ani de cât am publicat această postare, să găsesc două comentarii...

Unul care vorbeşte de "prietenii frumoase" născute la bibliotecă, iar altul care argumentează de ce 'idilele la bibliotecă' au şanse mai mici să ia naştere.

Sunt de acord că există tot soiul de constrângeri, că oamenii sunt grăbiţi şi preocupaţi, plus că "orice sunet scos in linistea salii e amplificat".

Totuşi, poate condiţiile 'extreme' sunt mai 'provocatoare' decât cele 'banale'.

A atrage atenţia cuiva într-o bibliotecă - în aşa fel încât să fii luat în serios şi să nu-i deranjezi pe alţii - este chiar o 'provocare' :-)

Anonymous said...

:-)
C.L.

Lidia Dinu said...

Mai nou, datorită serviciilor noi pe care le oferă biblioteca, ea este văzută ca un interesant spațiu de socializare. Cine vine pentru a folosi calculatoarele racordate la internet nu numai că are voie să vorbească (discret, evident), ci vine și cu un prieten/o prietenă și împreună comentează sau schimbă păreri sau se sfătuiesc - de ex, când doi liceeni au de făcut un referat.
Tot în biblioteci sunt și ateliere de creație, în care chiar este încurajat vorbitul între participanți. Inevitabil se leagă relații, poate chiar prietenii, mersul la bibliotecă fiind un pretext de a ne simți bine, de a cunoaște diferite persoane și de a crea ceva frumos: o felicitare, un mărțișor etc.

Lidia Dinu said...

În ultimul timp bibliotecile se străduiesc să faciliteze comunicarea între oameni; ele sunt puse în slujba comunității locale și încet-încet membrii comunității încep să perceapă biblioteca nu ca pe un muzeu prăfuit, în care găsești cărți antice și personal pe măsură, ci ca pe un mediu dinamic, atrăgător, în care vii cu plăcere, afli informații utile dacă ești în căutarea unui loc de muncă sau vrei să pleci într-un pelerinaj.
Dacă prin intermediul bibliotecii doi oameni s-au cunoscut și s-au împrietenit, constatând probabil că au pasiuni și centre de interes comune, înseamnă că biblioteca este un factor puternic de coeziune și și-a împlinit menirea.

MunteanUK said...

@ Lidia Dinu

Îmi pare rău că frumoasa ta pledoarie în favoarea bibliotecilor - pare-se că mult schimbate în bine faţă de cele din amintirea mea, de acum 10 ani - nu are vizibilitate mai mare decât poate oferi prea neînsemnatul meu blog.

Este frumoasă imaginea unei 'case a cărţilor' (biblioteci) care să nu mai semene a "muzeu prăfuit", ci a unui mediu deschis către relaţii vii între oameni.

Probabil - sper eu, n-am de unde să ştiu sigur - că relaţile care se stabilesc în jurul cărţilor au mai multă autenticitate decât aşa-zisele relaţii după care tânjesc mulţi dintre contemporanii noştri şi care se nasc în discoteci, baruri şi alte astfel de localuri.

Parcă în lumea ideilor s-ar putea naşte ceva mai trainic între oameni decât într-o lume înecată de fum de ţigări, aburi ai alcoolului, senzaţii felurite provocate de etnobotanice, muzică de calitate îndoielnică, sărăcie şi vulgaritate a limbajului, prost gust vestimentar, promiscuitate etc...

Lidia Dinu said...

Ce am scris despre biblioteci am scris parte din experienţa proprie, parte din ce văd că se întâmplă în alte biblioteci de la noi.
Cât despre acest blog, nu e nicidecum neînsemnat, judecând după numărul vizitelor şi după faptul că multe din articole sunt în engleză.
Relaţiile mediate de cărţi sunt frumoase, dar mai frumoase, cred eu, sunt cele adumbrite de Biserică.

MunteanUK said...

@ Lidia Dinu

Aşa să fie cum zici!

Şi eu mi-aş dori ca oamenii să descopere bucuria lecturii şi a împrietenirii facilitate de cărţi.

*

Platforma Blogger îmi arată că această postare are un număr de 225 de accesări în acest moment.

Mai mult decât altele, dar infim faţă de ce înseamnă 'popularitate' pe net, de care se bucură subiecte mult mai triviale (indecente chiar) de pe alte bloguri decât un topic prăfuit precum 'bibliotecă' :-(

*

Nici nu încape îndoială că ar putea exista premise pentru relaţii între oameni mai curate, mai oneste şi mai trainice decât au cei care se împărtăşesc din acelaşi Sf. Potir.

Totuşi, nu toţi cei care ne ducem la biserică suntem într-adevăr oameni mai buni, în care să se odihnească Hristos, iar prin El să îi atragem pe cei din jur...