Ajutorul nepreţuit nu costă mai mult decât un mic act de voinţă... [Priceless help doesn’t cost more than a little act of will...]

Celor care vor să facă o faptă bună înainte de Sfintele Paşti, celor care vor să se bucure de salutul Hristos a înviat! ştiind că a adus o mică bucurie altora, le recomand din toată inima să intre pe acest website: Milostenie.ro.

Nu (numai) în pagini de cărţi SF, nici pe Discovery Channel, nici în colţuri îndepărtate din Africa ori din Asia se află nebănuite lumi paralele, ci chiar lângă noi – în Bucureşti  şi în atât de multe alte locuri din România.

Lumi în care toate cele pe care le numim probleme, plângându-ne unii altora de ele, capătă proporţia ridicolă a unor mofturi faţă de cei care au adevărate necazuri şi adevărate dureri.

Pe Milostenie.ro  găsiţi diferite poveşti ale unor semeni de-ai noştri care se luptă cu boli chinuitoare, grele lipsuri materiale, excluziune socială, poartă crucea unor dizabilităţi sau chiar suferă de... foame. 

Prea adesea ne comportăm ca-n vorba românească “sătulul nu crede la flămând” sau precum în Pilda bogatului nemilostiv (al cărui nume nu mai are parte de veşnică pomenire!) şi a săracului Lazăr...

Cum ar fi să ne luăm mâinile de pe ochi şi de pe urechi, pricepând că putem face un bine cu prea puţin? Orice prea mică jertfă de bani şi de timp pentru a le trimite câte ceva acestor oameni poate însemna foarte mult pentru ei!

Cine – dintre cei cu acces la net, care citesc aceste rânduri – nu are nici aceşti prea puţini bani sau prea puţin timp la dispoziţie, astfel încât chiar să nu poată face nimic?

Oricine ar putea măcar să-şi noteze câteva nume ale acestor oameni aflaţi în nevoie şi să se roage pentru ei. Ori să dea forward (inclusiv pe narcisistul Facebook!) la povestea lor către cineva care ar putea avea mai multe posibilităţi să acorde un ajutor.

Numai 10 lei trimişi unei familii pot însemna 10 pâini. Sau vreo 3-4 iaurturi. Sau vreo 2 kg de mere. Sau o părticică din cheltuiala cu facturile curente. Sau ar acoperi costul a 1-2 pastile pastile dintr-un tratament vital.

Ca să nu mai zic că lucruri care nouă ne sunt inutile, dar care sunt în bună stare (să nu jignim pe nimeni trimiţând vechituri infecte!) se află în fiecare casă. Să încercăm să ajutăm cumva!

...desigur, aşa cum ne îndeamnă Mântuitorul, “fără să ştie stânga ce face dreapta ta”.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Every 99 years… / [RO] La fiecare 99 de ani…

[EN] Almost every 99 (+/- a few) years, something significant has been setting the world on fire over the centuries. [RO] Aproape la fiecare 99 (+/- câţiva) ani, ceva semnificativ a aruncat lumea în flăcări de-a lungul secolelor.

.

[EN] Many suspect me of being a conspirationist and may wonder where did I get this wacky ideas from. [RO] Mulţi mă suspectează că sunt un conspiraţionist şi s-ar putea întreba de unde am aceste idei năstruşnice.

.

[EN] I just noticed this… curiosity, made some subractions and searched for historical data. [RO] Eu doar am observat această... curiozitate, am făcut nişte scăderi şi am căutat date istorice.

.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

.2013 - 99 = 1914

[EN] The beginning of the First World War (1914-1918) that would bring the end of three empires and the rise of the USSR. [RO] Începutul Primului Război Mondial (1914-1918) care va aduce sfârşitul a trei imperii şi ridicarea URSS.

1914 - 99 = 1815

[EN] The End of Napoleon Bonaparte’s adventure and the beginning of the Perfidious Albion’s supremacy known as Pax Britannica. [RO] Sfârşitul aventurii lui Napoleon Bonaparte şi începutul supremaţiei Perfidului Albion cunoscută drept Pax Britannica.

1815 - 99 = 1716

[EN] The battle of Petrovaradin, one of the first nails in Ottoman Turkey’s coffin. [RO] Bătălia de la Petrovaradin, unul dintre primele cuie în coşciugul Turciei Otomane.

1716 - 99 = 1617

[EN] The fervent counter-reformist Ferdinand II is elected King of Bohemia and The Thirty Years War begins the following year. [RO] Ferventul contra-reformist Ferdinand al II-lea este ales Rege al Boemiei şi Războiul de Treizeci de Ani începe anul următor.

1617 - 99 = 1518

[EN] The Treaty of London marks the first attempt of European Integration and building a lasting peace of the continent. [RO] Tratatul de la Londra marchează prima încercare de Integrare Europeană şi edificare a unei păci durabile pe continent.

1518 - 99 = 1419

[EN] Western Europe was caught in the Hundred Years War, and the Hussite Wars would break after Jan Hus’ execution in 1415. [RO] Europa de Vest era prinsă în Războiul de O Sută de Ani, iar Războialele husite vor izbucni după execuţia lui Jan Hus în 1415.

1419 - 99 = 1320
[EN] France is confronted with the so-called Shepherds’ Crussade, a chaotic anti-nobility and antisemitic movement. [RO] Franţa se confruntă cu aşa-zisa Cruciadă a Ciobanilor, o haotică mişcare anti-nobiliară şi antisemită.

1320 - 99 = 1221

[EN] The Mongols begin their conquest of Central Asia, killing one million people in Merv (ancient Persian city) that year. [RO] Mongolii încep cucerirea Asiei Centrale, ucigând un milion de oameni la Merv (străvechi oraş persan) în acel an.

1221 - 99 = 1122

[EN] Byzantine forces under Emperor John II Komnenos defeat the Pechenegs which would disappear from history. [RO] Forţele bizantine de sub comanda Împăratului Ioan al II-lea Comnen îi înving pe pecenegi care vor dispărea din istorie.

1122 - 99 = 1023 - 99 = 924 - 99 = 825 - 99 = 726

[EN] Byzantine Emperor Leon III Isaurus bans the worship of icons, thus the iconoclastic rage begins. [RO] Împăratul bizantin Leon al III-lea Isauricul interzice cinstirea icoanelor şi astfel începe furia iconoclastă.

726 - 99 = 627

[EN] The founder of Islam, Muhammad, creates a confederation of tribes in today’s Saudi Arabia and his beliefs spread in the area. [RO] Fondatorul islamului, Mahomed, creează o confedereaţie de triburi în Arabia Saudită de azi şi credinţele sale se răspândesc în zonă.

528 - 99 = 429 - 99 = 330

[EN] Emperor Constantin the Great moves the capital of the Roman Empire to Constantinople. [RO] Împăratul Constantin cel Mare mută capitala Imperiului Roman la Constantinopol.

330 - 99 = 132 - 99 = 33

[EN] Some scholars consider the year 33 AD as the year the Crucifixion, while all agree to place it sometime in the years 30-36. [RO] Unii cercetători consideră anul 33 AD drept anul Crucificării, în timp ce toţi sunt de acord să o plaseze cândva între anii 30-36.

[EN] As long as, since then, we know that Christ is Risen!, there are reasons for hope, no matter what world cataclysm awaits us. [RO] Câtă vreme, de atunci încoace, ştim că Hristos a înviat!, sunt motive de speranţă, indiferent ce cataclism mondial ne aşteaptă.

[EN] As for something bad happening that year – a grave financial crisis erupted in Rome, leaving many aristocrats bankrupt. [RO] Cât despre ceva rău petrecut în acel an – o gravă criză financiară a izbucnit la Roma, lăsând faliţi mulţi aristocraţi.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

1914 + 99 (+1) = 2013/2014

[EN] What next? [RO] Ce urmează?

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (37) – A quote on happiness / Un citat despre fericire

[EN] The meaning of life lies not in hedonism, going shopping, political utopias, nor in intellectual or material wealth – irrespective of how many think otherwise. [RO] Sensul vieţii nu stă în hedonism, mersul la cumpărături, utopii politice, nici în bogăţie intelectuală sau materială – indiferent câţi ori gândi contrar.

[EN] Even the child John Lennon seemed to share such healthy outlook on life – he knew what truly matters. [RO] Până şi copilul John Lennon părea să împărtăşească o astfel de perspectivă sănătoasă asupra vieţii – ştia ce contează cu adevărat.

[EN] I may not be a fan of The Beatles, nor find Lennon to be a model, but I admire any words of wit of his: [RO] N-oi fi fan eu al The Beatles, nici nu l-oi găsi pe Lennon a fi un model, dar admir orice vorbe de duh ale sale:

[EN] “When I was 5 years old, my mother always told me that happiness was the key to life. [RO] “Când aveam 5 ani, mama îmi spunea mereu că fericirea este cheia vieţii.

[EN] When I went to school, they asked me what I wanted to be when I grew up. [RO] Când m-am dus la şcoală, m-au întrebat ce voiam să mă fac când cresc mare.

[EN] I wrote down ‘happy’. They told me that I didn’t understand the assignment, and I told them they didn’t understand life.” [RO] Am scris ‘fericit’. Ei mi-au spus că nu am înţeles cerinţa, iar eu le-am spus că ei nu înţeleg viaţa”.

[EN] It’s so sad that people like Lennon and countless others haven’t ever found out what happiness is and where it can be found… [RO] Este atât de trist că oameni precum Lennon şi nenumăraţi alţii nu au aflat vreodată ce este fericirea şi nici unde poate fi găsită...

[EN] Sadder still, very few are even those baptised in the name of the Holy Trinity who find the answer before death. [RO] Mai trist, foarte puţini sunt chiar cei botezaţi în numele Sfintei Treimi care găsesc răspunsul înainte de moarte.

[EN] When people realize it, it’s too late to do anything about attaining genuine happiness, in Risen Christ. [RO] Când oamenii îşi dau seama de aceasta, este prea târziu să mai facă ceva pentru atinge fericirea veritabilă, în Hristos Cel Înviat.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ziua eroilor [Heroes’ Day]

O fi altfel pe alte meleaguri unde secularizarea are sute de ani de istorie – nu doar vreo 164 de ani, de pe la 1848 – dar în România pare lipsit de sens a te gândi la eroi şi fapte de eroism fără să-ţi vină în minte jertfa Mântuitorului Iisus Hristos.

Şi la noi s-a încercat o secularizare a eroilor, o rupere a lor de Semnul Crucii sub care au luptat şi au murit. Şi care apare încă cele mai multe monumente dedicate lor.

Încercarea de a-i separa pe eroi de înţelesul duhovnicesc al jertfei lor se făcea în vremea comunismului şi, din păcate, se mai face şi în vremurile de libertate (inclusiv pentru apostazie) de care încă ne bucurăm.

Desigur, şi în afara rostului adus de Hristos în lume, există acte eroice în faţa cărora ne plecăm. În toate vremurile, în toate locurile şi în toate civilizaţiile, sunt oameni care pun mai presus de ei înşişi şi de viaţa lor câte un ideal a cărui împlinire este aşteptată să servească semenilor.

Au murit sperând la ceva, fie că moartea lor avea să se soldeze cu un palpabil succes din perspectivă istorică pentru statul sau naţiunea sub ale căror flamuri au luptat.

Dar există, evident, şi milioane de fapte eroice inutile. Care nu au avut consecinţe pozitive în viaţa semenilor. Ba dimpotrivă. Să ne gândim doar la milioanele de ostaşi germani şi japonezi căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial.

Tot aşa, de sub lupa mioapă a cercetătorului secular, moartea a sutelor de mii de români de prin stepele şi lagărele din Rusia nu poate fi privită decât ca o tragică inutilitate.

Cu totul altfel vede moartea lor, adesea în condiţii groaznice – deloc spectaculoasă, precum a eroilor sovietici din filme – Biserica ai cărei fii au fost majoritatea covâşitoare a acelor ostaşi.

Pomeniţi la fiecare Sfântă Liturghie, eroii au şi o zi a lor – Înălţarea Domnului. Indiferent de sensurile omeneşti pe care le putem da morţii lor, adevăratul rost al sacrificiului lor numai în Hristos poate fi descrifrat.

De aceea, pentru cei care izbesc cu piciorul în ţepuşă, rostul milioanelor de morţi – în urma cărora România nu este mai mare, mai bogată, mai civilizată, ci tot necorelată la trendurile progresului, săracă, înapoiată etc – rămâne indescifrabil.

Dar pentru Biserică, nici un erou nu este mort degeaba, căci destinul în veşnicie al unei neam nu se calculează în tone de carne de tun eficient folosite sau irosite în jocuri geopolitice.

Mai mult contează numărul celor care, ducându-se dincolo cu nădejdea în Învierea lui Hristos, pot cântări mai mult în balanţă decât nenumăratele păcate ale generaţiei actuale.

Luaţi de pe ogoare, de pe băncile şcolilor, din uzine, din braţele mamelor şi ale iubitelor, din biserici sau, poate, chiar de prin crâşme – şi aruncaţi în văpaia războiului, pentru a fi sfârtecaţi de obuze sau ucişi prin înfometare în lagăre.

Cu tot ce au avut, cu bune şi rele, au fost rupţi de rosturile lumeşti şi duşi la război, fiind jertfiţi “pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român”.

Numai Dumnezeu poate şti dacă şi cât cântăreşte jerfta lor inclusiv pentru mântuirea noastră, a urmaşilor lor de azi, adesea sinucigaş de indiferenţi faţă de patrie, credinţă strămoşească, aspiraţia de întregire a neamului, libertate şi demnitate.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

The Holy Fire [Sfânta Lumină]

The orthodox around the world have just celebrated Pascha again, offering to millions of fellow irreligious citizens (either baptised or not) a longer weekend, suitable for binge drinking, partying and senseless amusement.

What spiritual significance?! To most people, Pascha means no more than a suplimentary day off, thus an opportunity to ‘feel good’ like any other. Or, maybe, not to feel so good at all…

The happy few took off to various exotic holiday destinations, while many had to endure depressive family reunions, as fewer and fewer families these days are ‘little churches’ – as they should be, according to Orthodox teachings.

Instead of experiencing the joy and meaningfulness of life brought by Christ within their families, children only learn that life is all about drinking, eating and having fun.

The ‘Easter Bunny’ part may have been enjoyable, for the few children whose parents afford presents. The rest must have been a relatively unpleasant experience consisting in watching how adults ‘have fun’ – chatting senselessly between meal courses, ‘relaxing’ between a glass of drink and a cigarette…

Forced by tradition and by a rainy weekend, families stayed together, but rare where those were a genuine togetherness existed. Without being together in Christ, the reunion of empty hearts around tables full of delicacies can be but burdensome.

Instead of the Lord, most families shared their intimacy with ‘lord-television-set’, cursing the rain, although it was a real bliss for the thirsty soil that bears us all and of which we expect food.

Among the insipid ‘Happy Easter’ messages, televisions may have inserted pale references to a politically correct Christ, air some tear-jerking reportages, whilst most of the time they probably offered the usual tasteless entertainment.

That was Easter for many… While in churches was the real Pascha, and especially in Jerusalem, where God’s Holy Light appeared again on Holy Saturday.

Every now and then – and especially during each Great Lent – ‘wise’ people thirsty of Andy Warhol kind of ‘fame’ attempt to bury Christianity with their ‘scientific’ discoveries.

Over and over again, their wisdom is humbled by the fact that Christ is Risen, and one piece of evidence in support of this ‘mad claim’ that couldn’t be disapproved for two millennia is the fact that the Lord’s Holy Fire descends from heavens every year, only for the Orthodox Pascha.

Unlike doubtful ‘apparitions’ at various papist shrines and in spite of being subjected to criticism, this miracle has been attested, year after year, for the last 900 years – read more about it: here, here, here, here, and here.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Halloween – o periculoasă trivializare a morţii [Halloween – a dangerous trivialisation of death]

Pare-mi-se că, şi cu mai mult elan decât în alţi ani, anul acesta tot mai mulţi români au sărbătorit – ori au marcat cumva, căci a sărbători o fi fiind prea mult spus) acest lipsit de sens Halloween.

Nu că pentru distracţie ar trebui să existe un rost, vreun motiv, temei... Cu sau fără vreun pretext, consumismul şi hedonismul zilelor noastre rămân tot forme de demonizare.

Mă îndoiesc că aceste satanice celebrări (cu petreceri încă de la grădiniţă!) ale vrăjitorilor, strigoilor şi altor arătări ale demonilor contribuie masiv la sălbăticirea copiilor.

Neîndoielnic, au şi ele rolul lor. Totuşi, ar fi prea simplu să punem pe Halloween o vinovăţie mai mare decât cea a întregii societăţi, care îi aruncă pe copii în ghearele demonilor.

Fie că vin nedoriţi, fie doriţi pe lume, copiilor nu le este pus înainte orizontul vieţii veşnice, adevărate, ci primesc doar lanţurile lumii materiale, înrobirea în ‘aici şi acum’.

Despre lumea de dincolo nu li se arată decât poveştile acestea cu monştri, de parcă nimeni nu s-ar mai fi întors vreodată de acolo, să le poată confirma sau infirma. Pe Cine S-a întors de dincolo, nu vor să-L creadă. 

Căci, mai sigură decât arătările demonilor – înfricoşătoare (dar nici pe departe cât de urâte or fi în realitate) sau mai prietenoase (de show-biz) – este certitudinea că Hristos a înviat!

Un adevăr despre care mai nimeni dintre cei care petrec de Halloween nu au auzit… Căci, din păcate, mai populare decât lumânările de Înviere ajung rânjetele luminate ale dovlecilor.

Şi, măcar de-ar fi ca moartea – supremul nonsens şi opusul de nereconciliat cu sensul adus de Hristos –  ar fi arătată în adevărata ei lumină, în toată hidoşenia ei.

Adică, în aşa fel încât oamenii să se teamă de moarte şi să înceapă a-şi pune întrebări precum: de unde vin?... spre ce mă duc?...  de ce trăiesc?... ce rost are totul?

În loc de aşa ceva, moartea este banalizată, trivializată (la fel şi Semnul Crucii, pus alături de demoni), devenind asemenea unui joc video în care jucătorii se distrează.

Fără o sănătoasă frică de moarte şi fără a-şi chinui sufletul cu întrebări fundamentale, căci oricând, prin iscusinţa la joc, ei îşi pot câştiga mai multe vieţi.

Or, indiferent cât am fi amăgiţi, robiţi în paradisuri-temniţe cu orizonturi seculare, viaţa fiecăruia nu este decât una, cu un singur şi irevocabil game over.

Zice-se că cine râde la urmă râde mai bine, iar mulţi dintre demonii luaţi în râs de Halloween or râde cu poftă de cei care au râs de ei şi au luat în râs moartea.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Crucea lui Hristos, semnul Adevărului [Christ’s Cross, the sign of the Truth]

De ar fi foar o oarecare linie orizontală peste una verticală (sau viceversa), la ce bun atâtea eforturi (de ani buni încoace) pentru a scoate Crucea lui Hristos din spaţiul public?

De nu i-ar ‘arde’ prezenţa ei şi a Celui despre Care aminteşte, de ce atâta înverşunare împotriva ei şi încercări de a demonstra indemonstrabilul...

...că ce stupizi, limitaţi, fricoşi, intoleranţi, nefericiţi, iraţionali şi mai ales nocivi pentru semeniii lor ar fi creştinii, în vreme ce singurii care ‘profită’ din toată ‘întobitocirea’ ar fi clericii.

De nu ar spune unicul adevăr mai presus de ce pot născoci minţile noastre drept aparente adevăruri  – că Hristos a înviat! – de ce ar deranja într-atâta?

Pentru că de la nivel individual până la naţiuni întregi, aproape în orice ocazie când ni se face o mustrare, când ni se spune adevărul, toţi sărim ca arşi.

Or, dacă este adevărat că Hristos a înviat, orice altceva am fi construit noi nu este decât o jalnică amăgire şi totul ar trebui să se rânduiască potrivit acestui Adevăr.

Nimeni nu este deranjat de Cruce numai aşa, din principiu, chipurile de dragul idealurilor democratice, de păstrare a unui spaţiu public*** neutru.

Arşi de prezenţa ei sunt doar cei care refuză Adevărul despre Care mărturiseşte. De aceea, cel mai confortabil lucru este negarea acestui Adevăr.

Iar îndelunga răbdare a Creatorului (ce a lăsat liberul arbitru fiecăruia) este luată drept ‘dovadă’ a inexistenţei ‘imaginarului Dumnezeu’.

Dar libertatea aceasta nu ţine mai departe de cimitire, marcate tot prin prezenţa Crucii, deşi unii ar dori să o scoată chiar şi de lângă morminte.

Prăpastia dintre cine VREA să creadă (sau caută cu adevărat Adevărul şi Îl va găsi) şi cine NU VREA să creadă nu se poate umple cu argumente logice.

Sf. Siluan Athonitul arată că mândria ne împiedică să-L cunoaştem pe Dumnezeu, deşi explicaţia acestei ‘nebunii’ ne-a fost lăsată încă de la Sf. Apostol Pavel:

“Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

Căci scris este: «Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o».

Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?

Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.

Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, [nu tot astfel şi ateii caută ‘dovezi ştiinţifice’?]

Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei – sminteală; pentru neamuri – nebunie.

Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.

Căci, priviţi chemarea voastră, fraţilor, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam;

Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt”.

*** NOTĂ: Cele 22 de imagini au fost făcute în locuri publice din Scoţia şi România, pe unde m-a purtat Dumnezeu în ultimii cinci ani. Pentru o legendă foto detaliată, a se vedea primul comentariu.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]