...poate ar găsi inspiraţie pe acest site – Milostenie.ro – unde sunt postate strigăte de ajutor dintr-o lume
paralelă: a suferinţei, a
bolilor, a traiului de pe o zi pe alta, a lipsurilor de tot felul, a
excluderii sociale, a lipsei de perspectivă.
Ştiu
că în vremurile noastre se obişnuieşte ca, din spatele monitoarelor sau în
discuţii la o bere şi o ţigară, să se decreteze că prea sunt mulţi asistaţi
social în ţara aceasta, prea mulţi leneşi, prea mulţi cu mâna întinsă...
Ştiu
că în goana după diferite obiective personale, targeturi, ambiţii, idealuri sau desfătări,
a te opri asupra celor nefericiţi şi suferinzi nu este o prioritate...
%2B-%2BP1420034.JPG)
De
fapt, nici nu ţine neapărat de vremurile noastre, ci de metehne milenare ale
oamenilor care nu-şi dau seama cât de fericiţi sunt până ce nu se apleacă asupra nefericirii altora şi nici nu îşi preţuiesc sănătatea până ce nu văd prin ce chinuri trec semeni de-ai lor.
Ba încă nici atunci. De-abia când trec ei înşişi prin necazuri, cât de cât se mai înmoaie oamenii şi îşi vin în fire, pricepând câte ceva din rostul lor pe lume. Altfel... “Bogatul nu crede la sărac” sau “Sătulul nu crede la flămând”.
Cine are o străfulgerare în inimă citind cele ce urmează poate că se va apleca asupra unuia dintre apelurile de ajutor şi
va trimite câte ceva. Sau măcar va da mai departe postarea către alţii.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
Un tânăr desfigurat de un accident de maşină, care supravieţuieşte datorită unor
plăcuţe de titan care i-au reconstituit craniul, are nevoie de bani pentru alte
operaţii.
Mama a două fete, bolnavă de cancer are nevoie de orice ajutor material (hrană,
alimente) sau o sumă cât de mică.
Poate aveţi haine de iarnă care ar putea ţine de cald unei familii.
O mamă cu şapte copii locuind într-o singură cameră... are nevoie de foarte multe lucruri.
Mamă
singură şi un bebeluş, părăsiţi de tată înainte de naştere.
Tatăl a trei copii este grav bolnav şi are nevoie de tratament pentru insuficienţă respiratorie.
O fetiţă de 8 ani şi frăţiorul de 2 ani necăjiţi, căci nu mai au haine şi încălţăminte:
La 8 ani are tumoră cerebrală, dar speră la vindecare.
Trei băieţi părăsiţi de tată şi mama lor înfruntă mari-mari lipsuri.
Două fetiţe cu handicap au nevoie de bani pentru tratamente.
Un tânăr inimos vrea să înfiinţeze un azil de bătrâni.
O fetiţă cu handicap, fratele ei şi mama lor au mari greutăţi şi cer sprijin.
Trista poveste a unui tânăr cu epilepsie, crescut în orfelinat.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
Poate
vreuna dintre aceste poveşti (mai sunt şi altele) vor atrage atenţia oricui ar mai nimeri pe acest muribund (dar încă viu!) MunteanUK, poate aveţi lucruri bune pe care nu le mai folosiţi şi care
se pot dărui, poate aveţi 10-15-20-25-30-oricâţi lei care se pot trimite
într-un cont sau prin mandat poştal...
Poate
aveţi ceva de oferit ca ajutor,
poate doriţi să angajaţi pe cineva care este în căutarea unui loc de muncă...
Poate
vă gândiţi să ajutaţi proiecte umanitare din mijlocul unor comunităţi sărace...
Poate
sunteţi mai atraşi de proiecte mai ample, ale unor ONG-uri cu mai multă
experienţă,
între care inclusiv cele ale Fundaţiei pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf. Sava de la Buzău’ al cărei Ambasador sunt...
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
%2B-%2BP1480137.JPG)
Nu
cred că majoritatea celor care au acces la internet şi ajung pe această pagină nu au 10-15
lei de care să se poată lipsi. O prea mică sumă care poate însemna mare lucru. Ar putea fi banii de mâncare pe o zi sau chiar o săptămână pentru anumite familii.
De asemenea, mi-e greu să
cred ca în casa oricui să nu fie vreun oarece obiect vestimentar în stare bună pe care
să poată fi dăruit.
Pe
de altă parte, îmi dau bine seama că a contacta un destinatar dintre cei enumeraţi
mai sus de mai sus (care să nu-şi fi dat datele de contact complete), a-i scrie câteva rânduri, a face un
pachet, a te duce la poştă etc presupune un efort.
%2B-%2BP1430722.JPG)
Până şi a trimite o mică sumă prin internet banking tot înseamnă un mic deranj. Totuşi,
cine vrea să facă o faptă bună, nu o poate face
absolut fără bătaie de cap.
Prea ne-am învăţat cu amăgirea că salvăm planeta cu un simplu click, că donaţiile se fac doar prin SMS, că sensibilizăm pe cineva doar mărşăluind pe străzi şi ocupând pieţe, că îmbunătăţim viaţa copiilor din Africa semnând petiţii online, că binele se face cu Like-uri pe Facebook…
Binele autentic şi durabil se face cu trudă, cu jertfă chiar. Dar până într-acolo, fie şi aceste fărâme de bine picurate celor aflaţi în nevoie (cum propun prin această postare) tot cer ieşirea din inerţie şi confort, prin deschiderea ochilor şi a inimii.
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi
la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|