[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (18) – War and peace / Război şi pace

[EN] The so-called ‘war to end all wars’ finished 93 years ago – at the 11th hour, of the 11th day, of the 11th month of 1918.  [RO] Aşa-zisul ‘război pentru a sfârşi toate războaiele’ s-a încheiat acum 93 de ani – la a 11-a oră, a celei de-a 11-a zi, a celei de-a 11 luni a lui 1918.

[EN] The whole world would change a lot, yet wars didn’t come to an end. [RO] Lumea întreagă avea să se schimbe mult, dar războialele nu s-au sfârşit.

[EN] Is the illusion that made soldiers charging senselessly towards certain death, over and over again, still present today ? [EN] Este această iluzie care i-a făcut pe soldaţi să şarjeze fără sens către moarte sigură, iarăşi şi iarăşi, încă prezentă azi?

[EN] I guess so; there are even more blood thirsty pacifists in our times as in 1914… [RO] Cred că da; sunt chiar mai mulţi pacifişti însetaţi de sânge în zilele noastre decât în 1914…

[EN] Aren’t peace activists very agggressive in our times? Can peace be preached with clenched fists and riots? [RO] Nu sunt activiştii pentru pace foarte de agresivi în vremurile noastre? Poate fi pacea predicată cu pumnii încleştaţi şi răzmeriţe?

[EN] Today – armed with iPods, smartphones, skilled with information technology. [RO] Azi – înarmaţi cu iPod-uri, smartphones, iscusiţi într-ale tehnologiei informaţiei.

[EN] Tomorrow – cannon fodder, ‘knowing’ death from horror movies, unaware of and unprepared for eternity. [RO] Mâine – carne de tun, ‘ştiind’ moartea din filme de groază, neştiutori şi nepregătiţi de eternitate.

[EN] Many of those dying in 1914-1918 (pic 1) had a warm sense of afterlife… [RO] Mulţi dintre cei care mureau în 1914-1918 (poza 1) aveau un cald simţ al vieţii veşnice…

[EN] Those who will die tomorrow – in wars ending the world, not all wars – are cold as statues (pic 2). [RO] Cei care vor muri mâine – în războaie ce-or sfârşi lumea, nu războaiele – sunt reci ca statuile (poza 2)…

[EN] Will death change anything for those who are already spiritually dead? [RO] Va mai schimba ceva moartea pentru cei care sunt deja morţi spiritual?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ochelari de soare contra unei lumi strălucitoare [Sunglasses against a glittering world]

Sunt ochelarist, dar nu din acela ‘de soare’, ci de… miopie. Iar în miopia mea sunt multe lucruri pe care nu le prea văd eu limpede pe lume. De pildă, port în gând o curiorizate care mă macină de mai multă vreme.

Oare cum arăta lumea înaintea folosirii  în masă – din a doua jumătate a secolului trecut, dar excesiv doar de vreo 20-30 de ani încoace, aş zice – a ochelarilor de soare?

Aud tot mai mult în jur oameni zicând că ‘au nevoie’ de ochelari de soare, de preferinţă nu din aceia ‘made in China’, ci cât mai de calitate (de pildă ‘made in Italy’). Această nevoie este reclamată chiar de unii care prea puţin stau în aer liber.

Oare cum suportau strămoşii noştri nu prea îndepărtaţi (bunicii şi străbunicii) lumina soarelui, în bătaia căreia petreceau mult mai mult timp decât noi?

Şi nu scurtă vreme, pentru câte o plimbărică până la un loc cu umbră, şi nici pentru o simplă relaxare, ci ca să facă munci grele: la sapă, la coasă, la fân, la secerat, la cărat una-alta, la spălat şi întins rufele, la câte şi mai câte.

Un răspuns parţial aş găsi: pe vremea aceea (nu mai în urmă de 50-60 de ani), nimeni nu ieşea din casă cu tărtăcuţa descoperită.

O năframă, borurile pălăriei sau cozorocul şepcii mai îndepărtau măcar o parte din lumină din calea spre ochi, deşi văd că, în zilele noastre, specialiştii (cine alţii? :-) pretind că până şi rama ochelarilor de soare ar trebui să fie groasă, pentru o protecţie sporită.

Însă şi astăzi, bombardaţi fiind cu mesaje care ne cer ‘să ne protejăm’, nu prea mai ieşim din cu capul descoperit, ci poate doar gol (de gânduri). Totuşi, indiferent ce om avea pe cap, de ce nevoia de ochelari de soare este tot mai mare?

Nu îmi explic. Petrecem noi mai mult în arşiţa zilei decât o făceau înaintaşii noştri, muncind din greu? Oare arde soarele mai tare, cum or zice unii ideologi ai încălzirii globale?

O fi ajuns lumea mai insuportabil de privit cu ochiul liber? Sau, poate, nu mai vrem să ni se vadă cearcănele, gândurile, confuzia, tristeţea, neliniştea? Ori să ne ascundem mai uşor zâmbetele false?

Să fie cumva ochelarii de soare un element obligatoriu pentru a a accede la ‘balul mascat’ ce a devenit lumea contemporană?

Mai întâi ochelarii de soare, apoi walkman-ul, iPod-ul, Smartphone-ul şi tot aşa… Accesorii indispensabile (?!) în trista lume reală din jur, fără de care mulţi nu pot apărea nici în (ne)fericita lume virtuală a Facebook.

Cum sunt destui care nu ies în lume, nici după lăsarea serii, fără ochelari cumpăraţi cu 102[a], 136[b], 140[c] sau 187[d] GBP – preţuri din Edinburgh (poza 3) de dinainte de creşterea TVA în UK şi, chipurile, unii la reducere cu până la 50%.

Nu cred ca protecţia sporită să explice preţurile afişate, ci mai degrabă fandoseala… Fendi[a], Prada[b], Gucci[c], Christian Dior[d].

Oricât de scumpi, ochelarii nu pot nici să ne ascundă preagolul (de bune) sau preaplinul (de rele) care ni se văd în ochi. Nici să ne facă mai suportabilă lumea din jur, care nu poate arăta mai bine decât arată nevăzutele inimi ale miliardelor de pâmânteni.

                                                                                                                                       

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Witty bits from what I learned in the UK (1) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]

I guess it's high time I started a series of blog posts exclusively in English about what I am learning here, hoping that both my colleagues, and our lovely SEI hosts would enjoy reading them. Obviously, it would be pointless to reproduce here lecture notes.

Moreover (to be completely honest to everyone :-), even if I learned by heart all the theories that we're being familiarized with these days, I'll probably forget them sooner or later. But I'll definitely not forget quite a few memorable phrases or ideas.

For the beginning, here's why (put in a nutshell) Communism and planned economy were doomed to fail. As they applied 20th century technologies to a 19th century economy (whose main assets were the hordes of cheap, unskilled labourers), those governments increased productivity up to a point, and even launched the first satellite (1957).

Only that in 20 years from then, much of the technology used to take Yuri Gagarin into space would be available in toy stores, and the Communist regimes simply couldn't make that essential swift from the age of electro-mechanics to the age of electronics.

Basically, many industrial secrets that Soviet spies were stealing from the West remained locked in archives. Information was useless in the absence of people trained to know what to do with it!

An infinity of other (political, economical, social, moral, and so forth) reasons would explain the collapse of Communism, but to put it simply - even to those born after 1989-1991 - here is a brilliant (and unacademic :-) explanation from our Course Director.

His words seem to be as carefully distilled as Scotch whisky: "You find it hard to believe that a Soviet planner could come up with the idea of an iPod." It really is as simple as that...

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]