A crossroads of the Orthodox World (6) [O răscruce a Lumii Ortodoxe]

Giving thanks for these lovely pictures (of the monastery and Essex countryside) to my reader Mihai Gociu, I am sharing an amazing writing of St. Silouan the Athonite, that I first heard (not read) while I was dining at the Stavropegic Monastery of St. John the Baptist.

St. John the Baptist’s message – “Repent, for the Kingdom of Heaven is at hand!” – is as valid today as it was some 2,000 years ago. It’s so sad that fewer and fewer people have their ears ‘tuned’ to listen to it.

Sadder still, even among the so few that hear the Forerunner’s words, few are those who can find the strength to break away from their sinful lives…

It was there, in this oasis of serene beauty and meaningfulness – sprung within a wasteland of hedonism and moral relativism as the UK is very often described by Britons themselves – that I found out why people remain so tragically unable to reach out for their Maker.

Like in other Orthodox monasteries around the world, all people (monastics and visitors) gathered in the dining hall are supposed to dine silently; only rare whispered chats break the rule.  

In the meanwhile, someone is entrusted with reading aloud from books written by Saints or Orthodox scholars, so that not only the stomach, but also the heart, be nourished.

During such a dinner like no other in my life, I heard St. Silouan’s words about humility as being the key to a meaningful life. Unless we earn true humbleness, most of our experiences in life (be them of apparent ‘spiritual’ nature) remain altogether useless.

No bit of the ‘fun’ we had in life matters in the afterlife, neither our ‘achievements’ mean anything. The only thing that counts is a genuine change of heart (repentance/metanoia)… And how few of us get at least remotely close to it, to this true way to happiness and fulfillment!

Fewer and fewer Britons believe in God, as well as countless millions of other people in the ‘civilised world’, whose emergence couldn’t be understood without Christianity.

Even among the (theoretically) 300 million Orthodox believers in the world, very few know what humbleness is and what exactly (their own pride and egoistic outlook on life) keeps them away from a happy life.

It is not the presumed lack of something that unbelievers have or yearn for (comfort, wealth, prosperity, delights, influence, glory, influence over others etc); it’s the exact opposite of what the contemporary ‘civilised world’ deems valuable.

To those very few who may still want to know why the Lord does not reveal Himself to them, St. Silouan gives a wonderful explanation, as one who has truly known his (and everyone’s) Maker. May the Lord help these ‘proud souls’ know Him!

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

“We suffer because we lack humility”

 (various sources indexed) – St. Silouan the Athonite

It is a great sign of grace to learn Christian humility: it becomes easier to live, and everything becomes dearer to the heart. Only to the humble does the Lord show himself through the Holy Spirit, and if we are not humble, then we cannot see God.

Humility is that light, by means of which we can see the Light of God, just as we sing “In Your light we see the light.”

There is a great difference between the simplest person who has felt the Lord through the Holy Spirit and the person, though he may be prominent, who has not felt the grace of the Holy Spirit.

There is a great difference between believing only that God exists, experiencing Him only through nature or the Scriptures, and experiencing Him through the Holy Spirit.

If one has experienced God through the Holy Spirit, his soul burns with love for God day and night, and it can no longer be tied to anything earthly.

The soul which has not felt the sweetness of the Holy Spirit, feels joy in the vanity of earthly fame or wealth, but the soul that has experienced God through the Holy Spirit, desires only the Lord, and places no value on wealth or earthly glory.

If we were humble, the Lord in His kindness would show us everything, reveal all secrets, but we are not humble, we are proud and vain over all details, and in this we suffer ourselves and torment others.

The Lord does not reveal Himself to proud souls. The proud soul, even if it has read all the books, will never understand the Lord, for in its pride it does not allow any room for the grace of the Holy Spirit, and God is only experienced through the Holy Spirit.

Pride does not allow the soul to enter on the path of faith. I give this advice to the unbeliever: let him say, “Lord, if You exist, then enlighten me, and I will serve You with all my heart and soul.”

For this humble thought and preparedness to serve God, the Lord will certainly enlighten him.

The Lord, though He is merciful, tests the soul with hunger and does not bestow grace until it learns humility. The proud person fears reproach while the humble does not.

Whoever has acquired the meekness of Christ is always prepared to reproach himself and welcomes abuse, and sorrows when he is complimented.

But this is only the first step in humility; when the soul experiences the Lord through the Holy Spirit in His humility and meekness, then it sees itself as worse than all.

The Lord has taught me to hold my mind in hell, and not to despair. And this is how my soul becomes humble, but this is not yet real humility, which is indescribable.

As the soul moves toward the Lord, it becomes fearful, but when it sees the Lord, then it becomes immensely joyous from the beauty of His glory, and it forgets everything earthly in the face of the love of God and the sweetness of the Holy Spirit. This is the Lord’s Heaven.

Love will surround everyone, and from the humility of Christ they will be glad to see others above them. The humility of Christ exists in the lowly: they are happy in their lowliness. This was given to me to understand by the Lord.

The Lord said, “Learn from Me to be meek and humble of heart.”  There are many types of humility. You can be obedient and reproach yourself in everything — this is a form of humility.

Another can repent his sins and count himself the lowest before Christ — this is also a form of humility. But when a soul sees the Lord through the Holy Spirit in all His meekness and humility, then it also becomes humbled to its limits.

This is a special sort of humility which cannot be described, it can only be experienced through the Holy Spirit.

And if people could experience the Lord through the Holy Spirit, they would all change — the wealthy would despise their wealth, the learned their studies, the powerful their glory and authority, and all would be humbled and would live in great peace and love, and the earth would be filled with great joy.

He who has experienced God through the Holy Spirit has a different understanding and taste.

The Lord loves people, but sends them sorrows, so that they can understand their weakness and be humbled, and for their humility they can accept the Holy Spirit. With the Holy Spirit all is good, all is joyous, all is wonderful.

One might suffer greatly from poverty and ill-health, yet not be humbled: and so suffer in vain. But whoever is humbled is happy with any fate because the Lord is his wealth and joy, and all people will be amazed at the beauty of his soul.

You say, “I have great sorrow.” But I say, or rather, the Lord Himself says, “Have humility,” and you will see your sorrows dissolve into peace, so that you yourself will be amazed and say, “Why did I suffer and torment myself so?”

Now you are joyful because you have become humble and the grace of God has descended upon you. And should you even remain alone in poverty, joy will not leave you because there is the peace in your soul of which the Lord said, “I give you My peace.”

Thus does the Lord give His peace to all humble souls. The soul of the humble person is like the sea: cast a stone into the sea, and for a moment it will disturb its serenity, and then sink to the depths. Sorrows sink in the heart of the humble because the power of the Lord is with them.

Previously I thought that the Lord performed miracles only in response to the prayers of saints. But now I know that the Lord will perform a miracle even for a sinner as soon as his soul is humbled, for when a person learns humility, then the Lord shall hear his prayers.

In their inexperience, many believe that one or another saint performed a miracle, but I have learned that it is the Holy Spirit residing in a person who performs the miracle.

The Lord hopes that we will all be saved and be with Him eternally, and for that reason He listens to the prayers of a sinner for the good of others and for the one who prays.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (15)

[EN] For interesting views about the UK and shared experiences, I recommend these blogs of some Romanian students. [RO] Pentru opinii interesante despre UK şi experienţe împărtăşite, recomand aceste bloguri ale unor studente românce.

[EN] Coming from Dâmboviţa county, one is now in Birmingham, where she studies Human Resource Management. [RO] Venind din judeţul Dâmboviţa, una este acum în Birmingham, unde studiază Managementul Resurselor Umane.

[EN] She seems to be Agnostic or Deist – “God is pure energy,” she believes. [RO] Pare să fie agnostică sau deistă – “Dumnezeu e pură energie”, crede ea.

[EN] On her bilingual blog, she’s generally happy about most things: her professors, her interactions with locals, British trains, student life… [RO] Pe blogul ei bilingv, pare în general fericită în legătură cu cele mai multe lucruri: profesorii ei, interacţiunile cu localnicii, trenurile britanice, viaţa studenţească…

[EN] The other comes from Bucovina, now studying Art History in Manchester, and she’s an Orthodox believer. [RO] Cealaltă vine din Bucovina, studiind acum Istoria Artei în Manchester şi este o credincioasă ortodoxă.

[EN] She appears to be more than a ‘theoretical Christian’, attending services and exploring Orthodox life in UK, just as I did.  [RO] Pare să fie mai mult decât un ‘creştin teoretic’, participând la slujbe şi explorând viaţa ortodoxă în UK, cum am făcut şi eu.

[EN] On her Romanian blog, she has a less flattering image of life in Great Britain. At times, she even beats my bluntest views :-) [RO] Pe blogul ei în română, are o imagine mai puţin flatantă despre viaţa în Marea Britanie. Uneori, depăşeşte opiniile mele cele mai făţişe :-)

[EN] She’s not delighted with her professors, British banks, her interactions with locals, nor with the spiritual void in this humanist society. [RO] Nu este încântată de profesorii ei, băncile britanice, interacţiunile ei cu localnici, nici de vidul spiritual din această societate umanistă.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ortodoxia în Scoţia (9) [Orthodoxy in Scotland]

Văd că a devenit un obicei, căci, pentru a treia oară în ultimii trei ani, de ziua Sfântului Apostol Andrei – ajunul Zilei Naţionale a statului secular şi, practic, Ziua Naţională după calendarul Bisericii Ortodoxe Române – mă duce gândul şi la Scoţia.

Probabil că, de data aceasta, mă găsesc sub influenţa unei ştiri de la Glasgow (de unde sunt imaginile de faţă), unde nu doar că se încheagă pe zi ce trece parohia care are o biserică din ianuarie 2009, dar acum are şi o… bibliotecă românească.

Socot că unii cititori or zâmbi deja ironic, referitor la o “ştire de sfârşit de secol 19, publicată pe un blog de secol 21” – cam din vremile apuse de când, eroi populari ca Badea Cârţan vedeau într-o carte şi hrană pentru suflet, şi armă politică.

În zilele noastre şi în multiculturalul Glasgow, cele 4,000 de volume din Biblioteca “Ioan Alexandru” nu mai pot avea statutul de armă de afirmare naţională. Românii pleacă înspre UK şi se întorc cum binevoiesc, fie şi cu unele restricţii pe piaţa muncii.

Trăim în alte vremuri, când nimeni nu este deznaţionalizat cu forţa. În zilele noastre, există alt risc, acela al dezumanizării într-o lume goală de rost, secularizată, narcisistă, în care nu contează decât un hedonist ‘aici şi acum’. Riscul nu este mai mic în România decât în UK.

Însă, poate că o bună parte a cărţilor va fi o hrană duhovnicească celor care, de-abia pe tărâm britanic, au aflat ce nonsens este românitatea fără credinţa ortodoxă. Sper că or fi fiind cât mai mulţi din aceştia şi la biserica românească din Glasgow.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la /For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (16)

[EN] Another fascinating spot of Scotland where I would have liked to get to is the Isle of Iona, the little island from where Sf. Columba spread Christianity to the Northern parts of Great Britain, in the latter half of the 500s.

[RO] Alt punct fascinant din Scoţia unde mi-ar fi plăcut să ajung este mica insulă Iona, de unde St. Columba a împrăştiat Creştinismul în părţile de nord ale Marii Britanii, în a doua jumătate a anilor 500.

[EN] Thanks to these photos offered by a sister in Christ – Natalia Chechina, a PhD student dealing with some very difficult sciences (for me at least :-) in Scotland – all my readers can take a virtual trip to this island.

[RO] Mulţumită acestor imaginil oferite de o soră în Hristos – Natalia Chechina, doctorandă care se ocupă cu nişte ştiinţe foarte dificile (cel puţin pentru mine :-) în Scoţia – toţi cititorii mei pot să facă o călătorie virtuală către această insulă.

[EN] As well as in the autumn of 2009, and the spring of 2010, Orthodox believers from all over the UK are due to gather on the island at the end of this month, to spend a ‘week of tranquility’.

[RO] La fel precum în toamna lui 2009 şi primăvara lui 2010, credincioşi ortodocşi din întreaga UK trebuie să se adune pe insulă la sfârşitul acestei luni, pentru a petrece ‘o săptămână de linişte’.

[EN] Iona lies 1.6 km from the Isle of Mull, the 4th largest island near Great Britain. Almost barren, the island has only some 120 permanent residents, yet it keeps attracting pilgrims, as it is on of the cradles of Scottish Christianity (there’s also another).

[RO] Iona se află la 1.6 km de Isle of Mull, a 4-a cea mai mare insulă lângă Marea Britanie. Aproape pleşuvă, insula are doar vreo 120 de rezidenţi permanenţi, dar continuă să atragă pelerini, căci este unul dintre leagănele Creştinătăţii scoţiene (mai e şi altul).

[EN] For the purpose of reviving interest in Iona and its abbey, an ecumenical community was established in 1938 by a Church of Scotland minister. I don’t know anything about it; I just hope it’s nothing like the Taizé community’s “spring of ecumenism” supported by the Vatican.

[RO] Cu scopul de a reînvia interesul faţă de Iona şi mănăstirea ei, o cominitate ecumenică a fost stabilită în 1938 de către un pastor al Church of Scotland. Nu ştiu nimic despre ea; doar sper că nu este nimic precum “primăvara ecumenismului” a comunităţii Taizé, susţinute de Vatican.

[EN] This blog makes no secret of the fact that I believe in One Church, and I don’t support ideas of ‘reconcilation’ between several ‘churches’. As long as there is only One Truth, not several ‘bits of truths’, it’s a matter of accepting it.

[RO] Acest blog nu face un secret din faptul că eu cred într-O Biserică şi că nu susţin idei de ‘reconciliere’ între mai multe ‘biserici’. Câtă vreme este doar Un adevăr, nu mai multe ‘bucăţele de adevăruri’, este o chestiune de a-l accepta.

[EN] However, Orthodox Christians shouldn’t live reclusively, cutting ties to other Christians, and pointing accusing fingers at them. They are not ‘guilty’ for having been born within a heretical tradition, nor are we ‘virtuous’ just because the Orthodox Church dogma is flawless.

[RO] Totuşi, creştinii ortodocşi nu ar trebui să trăiască în izolare, tăind legăturile cu alţi creştini şi îndreptând către ei degete acuzatoare. Ei nu sunt ‘vinovaţi’ de a se fi născut în interiorul unei tradiţii eretice, nici noi nu suntem ‘virtuoşi’ doar pentru că dogmele Bisericii Ortodoxe sunt fără cusur.

[EN] The Church is holy (perfect), while most of us are not. On the contrary, assuming that the true Church could automatically shield us from sins, we going from bad to worse, often missing the essence of Orthodoxy.

[RO] Biserica este sfântă (perfectă), pe când cei mai mulţi dintre noi nu suntem. Dimpotrivă, presupunând că Biserica adevărată ne-ar putea adăposti în mod automat de păcate, ajungem din mai rău în mai rău, adesea ratând esenţa Ortodoxiei.

[EN] How many Orthodox people aren’t either ignorant of their faith, easily willing to mix it with heretical beliefs, either irrationally intrasigent? If only we all had the love of St. Columba (or other saints) for the pagans to whom he was bringing the Word 15 centuries ago!

[RO] Cât de mulţi ortodocşi nu sunt, fie ignoranţi faţă de credinţa lor, cu uşurinţă doritori să o amestece cu credinţe eretice, fie iraţional de intransigenţi? De-am avea cu toţii dragostea Sf. Columba (sau a altor sfinţi) pentru păgânii cărora le aducea Cuvântul acum 15 secole!

[EN] God willing, I hope that the Orthodox believers soon travelling to Iona will know how to hold on to the integrity of their faith, while sharing the truthfulness of it through genuine peace and joy, as skilfully crafted speeches, nor diatribes ever won anyone’s heart.

[RO] Cu voia Domnului, sper ca credincioşii ortodocşi care vor călători curând spre Iona vor şti cum să se ţină de integritatea credinţei lor, în timp ce vor împărtăşi deplinătatea adecărului ei prin adevărată pace şi bucurie, căci discursurile iscusite şi diatribele nu au câştigat vreodată inima cuiva.

[EN] The pictures in this 16th episode were taken on the… Isle of Iona, off the West coast of Scotland. [RO] Fotografiile din acest al 16-lea episod au fost făcute pe… Insula Iona, în largul coastei vestice a Scoţiei.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ortodoxia în East Sussex (8) [Orthodoxy in East Sussex]

În vremea când mergeam eu în biserica lor (ianuarie – martie 2008), grecii (mulţi ciprioţi) din Brighton strângeau bani pentru un iconostas nou. Aproape după fiecare Sfântă Liturghie era reînnoit acest apel către donatori.

Probabil, mai-marii comunităţii ajunseseră la concluzia că, în locul iconostasului de provizorat (de după preluarea fostului lăcaş anglican, în 1985 – imaginile 2-3 ) s-ar cuveni unul permanent, care să reflecte tradiţia ortodoxă.

Până la urmă, în noiembrie 2008, iconostasul cel nou era gata. Eu n-am mai apucat să-l văd împodobit, dar mărturia fotografică (imaginile 4-6) despre cum arăta o am de la o româncă ce mi-a mai oferit nişte imagini superbe pentru blog.

Nu l-am văzut, nici că o să-l mai văd cândva. Era Ziua Americii – zi cu ghinion ar zice grecii, o naţiune destul de antiamericană?! – a anului 2010, că cineva a pus foc bisericii (prima imagine).

Pe la 14:45 au sosit pompierii şi au stins incendiul, cu nu mai puţin de şase autospeciale. Nimeni nu a fost rănit, dar interiorul bisericii, cu statut de monument istoric potrivit normelor în vigoare în UK, s-a făcut scrum.

Focul nu a cruţat iconostasul mult-visat de comunitate (o imagine grăitoare pe un blog al unei parohii catolice din Brighton şi încă una mai mică), nici o sală care era folosită drept şcoală de limba greacă pentru copii.

Relatările găsite online (aici, aici, aici, aici şi aici) vorbesc de “pagube de mii de lire”, însă sunt şi pierderi nemăsurabile, căci nu ştiu de şi-or mai putea face grecii un iconostas precum cel ars.

Nu ştiu ce s-o mai fi ales de indiciul primit de Sussex Police că, între 14:20 şi 14:35, un Renault Scenic albastru a fost zărit în apropierea bisercii. Or fi prins pe cineva?

.

Poate că am mai aruncat aluzii de-a lungul acestui serial sau prin comentarii, însă nu am scris şi nu voi scrie vreodată în detaliu despre dezbinările şi intrigile întâlnite în parohia greacă din Brighton. Nu se cuvine unui bineprimit oaspete.

Ar fi cam acelaşi tip de rele obiceiuri – părute drept grijulii faţă de cele sfinte, dar neduhovniceşti – care macină Biserica Ortodoxă peste tot în lume. Aş zice doar “să stăm cu frică, să luăm aminte!”

.

Nu o dată, Preasfânta Treime ne dă semne să nu ne îngrijim prea mult de cele exterioare – poate frumoase şi bune, dar nu esenţiale pentru mântuire; cele care se pot face cenuşă într-o clipită, de parcă n-au fost vreodată.

De la vlădică la opincă, prea des uităm de cele nepieritoare la care ne cheamă Hristos, pe care niciun foc nu ni le-ar lua. Şi ne irosim viaţa istovindu-ne pentru celelalte, trecătoarele.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Ortodoxia în Scoţia (8) [Orthodoxy in Scotland]

Cine vrea şi poate să petreacă o săptămână (26 septembrie – 2 octombrie 2010) pe insula Iona din vestul Scoţiei, alături de nişte oameni minunaţi (spun despre câţiva pe care îi cunosc personal) să răsfoiască paginile acestui site!

Cum sigur v-aţi prins deja, nu este vorba de cine-ştie-ce aventură trăznită pe o insuliţă scoţiană, ci de o săptămână de linişte, pe urmele Sf Columba, despre care am scris şi eu un pic.

De-aş putea, mi-ar plăcea să spun de pe acum un DA răspicat invitaţiei. Practic, oricând mi-ar plăcea să ajung din nou în Scoţia.

Din păcate, nu este cazul, dar poate că alţii – cu o viaţă mai puţin încărcată şi haotică decât se arată a fi a mea de câteva luni încoace – vor putea să-şi planifice această excursie… de odihnă (duhovnicească), dar şi de cunoaştere a Ortodoxiei din Scoţia.

Efectiv, îmi pare că viaţa Bisericii din Scoţia a înflorit de-a dreptul de când am avut eu prima atingere cu ea, mai ales în componenta ei românească.

Câteva imagini şi mărturii despre cum a fost la o întâlnire similară din toamna lui 2009, respectiv din primăvara lui 2010, poate că vor da mai multe lămuriri.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la /For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Urme româneşti pe cuprinsul UK (6) [Romanian traces throughout the UK]

Când vii dintr-o ţară de unde foarte mulţi din aceeaşi generaţie şi mai tineri vor să plece, (iar celor mai în vârstă le pare rău că nu au făcut-o) şi te ciocneşti de nenumărate exemple de British civility, inevitabil de bântuie ispita: “de ce m-aş mai întoarce în România?”

Dacă faci greşeala să te expui excesiv viziunii ziarelor britanice asupra ţării tale, cu greu eviţi astfel de gânduri. Poate că nici eu n-am scăpat, dar nici nu pot să mă plâng că am îndurat vreun un chin excesiv.

Mai multe lucruri m-au ajutat să trec peste dorul de a rămâne departe de ţară, dar poate că a contribuit într-o măsură şi faptul că am văzut aceste ‘urme de România’ în bisericile ortodoxe din Brighton şi Edinburgh unde am fost.

Imaginile sunt doar un simbol al nebişnuitului sentiment de a vedea oameni care te invidează că vii din România – pentru că este o ţară ortodoxă, adică exact pentru comoara nepreţuită pe care cei mai mulţi dintre cei care vor să fugă de aici nu au cunoscut-o niciodată.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Unde găsesc o biserică ortodoxă în UK? [Where do I find an orthodox church in the UK?]

Deja au trecut patru săptămâni din Postul Mare şi bine ar fi fost să fi pus această postare mai devreme (pentru cei care caută un răspuns la întrebarea-titlu) – poate că este binevenită oricând.

Nu o dată, din pricina etichetelor (tags), s-a întâmplat ca vreun internaut să ajungă în micul meu univers virtual (MunteanUK) căutând o biserică ortodoxă pe tărâm britanic.

Doar că ceea ce găsesc sunt mai degrabă impresii personale (povestioare), imagini (mai mult sau mai puţin interesante), însă nu informaţii exacte. Şi poate rămân dezamăgiţi :-(

Să tot fie peste 18 luni de când m-am gândit că o astfel de postare informativă ar suplini un (pe atunci) mare gol de informaţie, însă lucrurile s-au schimbat semnificativ de când şi eu porneam în căutări similare, care m-au dus aici.

Dacă, înainte de a ajunge eu în UK, era o rară şi plăcută surpriză să găseşti date exacte despre românii ortodocşi de pe meleagurile britanice, situaţia s-a schimbat. În bine :-)

Acum există online surse mult mai bune decât umilul meu blog. Ceea ce nu înseamnă că nu-ţi trebuie şi niţică răbdare pentru a găsi ceea ce doreşti..

.

O singură sursă poate nu ţi-e suficientă. Sau, cel mai bine, îi scrii cuiva, cum am făcut şi eu la sfârşit de 2007, mulţumindu-i acum încă o dată.

În ultimii ani, credincioşii români – care mergeau la biserici-surori (ruseşti, greceşti etc), cu sau fără slujbe în engleză – s-au închegat în parohii, au primit preoţi din România şi au unde să se adune pentru o Sfântă Liturghie.

Desigur, ritmul de formare a acestor comunităţi ortodoxe nu-l poate compensa pe cel în care se închid lăcaşurile protestante. Însă, oricât de puţin relevant statistic ar fi fenomenul, pesemne că este o lucrare a Duhului Sfânt.

Această organizare tot mai bună se vede şi în prezenţa online – după cum arată cele câteva imagini de pe unele siteuri. Aşadar, munca mea nu mai constă decât în a pune alături câteva adrese care sper că vor fi utile celor interesaţi.

Cine vrea să afle o biserică ortodoxă în UK ar trebui să înceapă căutarea cu această listă (politic corect întocmită, amestecând toate confesiunile îmbrăţişate de cetăţenii români :-) de Ambasada României la Londra.

Alt punct de plecare poate fi evidenţa ţinută de Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale sau listele aceasta şi aceasta de pe portaluri ale românilor din UK.

Cel puţin o adresă de e-mail-sau un telefon sunt notate, dar există şi siteuri tot mai complete, precum cel al Bisericii Ortodoxe Române din Scoţia şi al parohiilor din Nottingham şi East Midlands, din Liverpool sau din Birmingham.

Este cu neputinţă să se găsească vreo biserică ortodoxă în toate localităţile locuite de români, dar iată un destul de bun repertoar al tuturor lăcaşurilor ortodoxe de limbă engleză din UK, plus adrese ale unor mănăstri ortodoxe din Marea Britanie.

Credincioşi români, şi poate chiar mici fragmente din slujbe în română, se găsesc în comunitatea ortodoxă din Oxford (Anglia) sau acasa mea virtuală (a se vedea de ce îi spun astfel) – comunitatea credincioşilor ortodocşi din Edinburgh (Scoţia).

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (13)

[EN] On this day two years ago, God took me to the wonderful little place (with less than 650 inhabitants) shown in these pictures.

[RO] În această zi acum doi ani, Dumnezeu m-a dus în locşorul minunat (cu mai puţin de 650 locuitori) arătat în aceste imagini.

[EN] It was St Cumein’s Day (of which I wrote before), and my first chance to see how Orthodox Christianity is kept alive in the Scottish Highlands.

[RO] Era Ziua Sf. Cumein (despre care am scris) şi prima mea şansă de a vedea cum este ţinut în viaţă Creştinismul Ortodox în Scottish Highlands.

[EN] Like other (but not many!) places in the world, this Fort Augustus almost instantly got a special place in my heart.

[RO] La fel ca altele (dar nu multe!) locuri din lume, acest Fort Augustus şi-a căpătat aproape instant un loc special în inima mea.

[EN] And this happened both because of its obvious beauty, and because of the charming people I met there.

[RO] Iar aceasta s-a întâmplat deopotriva datorită frumuseţii evidente, cât şi datorită oamenilor fermecători pe care i-am cunoscut acolo.

[EN] To them, and to all Orthodox believers arriving on my blog, I wish you to have a blessed Great Lent, preparing for Holy Pascha!

[RO] Lor, şi tuturor credincioşilor ortodocşi care ajung pe blogul meu, vă doresc un Mare Post binecuvântat, în pregătirea Sfintelor Paşti!

[EN] The pictures in this 13th episode were taken in… Fort Augustus (Kilchumein), Scottish Highlands, Scotland.

[RO] Fotografiile din acest al 13-lea episod au fost făcute în... Fort Augustus (Kilchumein), Scottish Highlands, Scotland.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]