Ce face Fundaţia ‘Sf. Sava de la Buzău’ [What ‘St. Sava from Buzău’ Foundation does]

Cu ce anume se ocupă Fundaţia pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf.Sava de la Buzău’ (sigla – poza 1)? Mă tot întreabă lumea de când am un onorant, dar prea puţin meritat... rol de reprezentare a ei.

Începând din această vară, un răspuns bine documentat oferă acest raport sintetizat de către Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC).

De la pagina 215 încolo sunt descrise activităţile desfăşurate sub ocrotirea Sf. Mucenic Sava de la Buzău. Multe ar fi de povestit, dar voi încerca şi eu să enumăr doar nişte activităţi-cheie.

Cel mai adecvat îmi pare a răspunde la întrebare prin cât mai puţine rânduri însoţite de imagini – sperând că acestea din urmă ar putea vorbi mai limpede decât cuvintele.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Iată câte ceva din ceea face Fundaţia (aici: un rezumat a peste două decenii de activitate), de fapt Dumnezeu, prin mâinile şi inimile deschise şi gândurile bune ale voluntarilor:

* ajută zeci de copii din familii defavorizate (printr-o masă caldă, rechizite şi sprijin la efectuarea temelor) să poată merge în continuare la şcoală prin centrele sale de tip after school din municipiul Buzău şi din Bisoca (jud. BZ).

* oferă adăpost, hrăneşte şi consiliază (psihologic, religios, juridic) victime ale violenţei în familie, având un centru de urgenţă (poza 3) la sediul din Buzău (pozele 2 şi 4).

* îngrijeşte persoane vârstnice în trei aşezăminte din localităţi rurale aflate pe cuprinsul judeţului Buzău (BZ): Năieni, Câmpeni (poza 7) şi Ulmeni.

* dă prilejul unor copii fără posibilităţi să petreacă o săptămână de vacanţă la munte, în taberele de la Bisoca (pozele 5 şi 6), respectiv în Delta Dunării, la Maliuc (TL).

* construieşte un sat (Savaliada) unde persoane dezavantajate de toate vârstele să poată trăi o viaţă demnă, să aibă un adăpost, să desfăşoare o activitate (precum la Năieni – poza 9 sau la Ulmeni – poza 13) şi să socializeze.

* îşi asigură o bună parte din alimentele necesare aşezămintelor prin grădini de legume şi ferme zootehnice (Câmpeni şi Ulmeni) şi o stână (în apropiere de Năieni); acelaşi lucru se va întâmpla şi la Savaliadă, unde a fost deja amenajată o seră (poza 10).

* cinsteşte memoria sfinţilor români (inclusiv cei trecuţi prin închisorile comuniste – poza 11) şi a altor sfinţi foarte iubiţi între români (mai ales din Grecia şi Rusia) pictaţi în paraclisele şi sălile de masă din toate aşezămintele.

* primeşte tineri la o tabără de sculptură şi pictură la Câmpeni (poza 12 – paraclisul este în curs de pictare).

* găzduieşte (şi susţine prin donaţii de carte şi activităţi comune) o Bibliotecă de Carte Religioasă (care poartă numele Episcopului cărturar Dionisie Romano), filială a Bibliotecii Judeţene Buzău.

* organizează seri de discuţii, la ceainăria de la sediul din Buzău (poza 14) care propun publicului de toate vârstele alte teme despre cele ce contează cu adevărat (exemple: aici, aici, aici sau aici), nu trivialităţile la care suntem expuşi prin mass media.

* asigură posibilitatea dobândirii de către orfani sau tineri din familii sărace unei calificări profesionale: tâmplărie, croitorie (poza 15 – la sediul din Buzău), legumicultură şi creşterea animalelor.

* a început fiecare proiect cu un lăcaş de cult (biserică sau paraclis: Ulmeni – poza 16; Savaliada – poza 8), apoi a construit edificiul cu destinaţie socială din jurul său, căci totul se pune pe temelia credinţei ortodoxe în Mântuitorul Iisus Hristos.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Pe cei cărora le dă Domnul gândul bun de a ne ajuta cu ceva (orice sugestie, reclamă între prieteni, vreo mică sumă sau altceva de donat, câteva ore/zile de activitate ca voluntar etc) îi invităm să ne contacteze:

Fundaţia pentru Copii şi Vârstnici 

“Sfântul Sava de la Buzău”

Buzău, Str. Bistriţei nr. 19

http://www.sfsavabz.ro/

sfsavabz@yahoo.com

dlbogdanmunteanu@yahoo.com

Tel/Fax: 0238 710 349;

Cod fiscal 5681027

Conturi la B.R.D. Sucursala Buzău (Adresa SWIFT: BRDEROBU)

RON – RO10 BRDE 100S V439 5201 1000

EUR – RO45 BRDE 100S V439 5228 1000

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

A glance into the depths of Romania: The Sunday of Romanian Saints [O privire către străfundurile României: Duminica Sfinţilor români]

Right after typing on Google ‘Romanians are…’, the first word suggested by the search engine’s (most often politically incorrect) autocomplete automated system was (to my pleasant surprise!) ‘Dacians’. 

There was no surprise though about the other suggestions… criminals, racist, thieves etc. As if that’s all there is to say about Romanians :-(

Use the Romanian language and type ‘Românii sunt…’ and you’ll find even much worse epithets, as before being looked down upon by foreigners, it is us that fiercely hate ourselves!

Nevertheless, irrespective of real or imaginary shortcomings, Romanians have been and most likely still are a nation who gives birth to Saints.

This isn’t the merit of those who happen to be called Romanians today, but a result of the successful spiritual warfare to preserve the right faith that our ancestors waged throughout the centuries.

On the Sunday of Romanian Saints, I dare suggesting to all Orthodox believers in the world a few of those to whom I pray, though not as often and as intensely as I should. 

They are some of the greatest Romanian Saints, yet surely not the only ones. Hierachies among Saints (as friends of our Lord Jesus Christ) are probably impossible to establish.

St. Stephen the Great (pic 2) is the one thanks to whom our contemporary (rather Antichristic) Europe exists. Had he, by the grace of the Lord, not stopped the advance of the Ottoman Turks in the late 1400s, Europe would have not been as we know it today.

He wasn’t just a brilliant statesman and military commander, but a most devout Orthodox Christian, who lived in humbleness and repentance, and who built some of the most beautiful churches and monasteries in the world.

St. Sava from Buzău (pic 3), also known as Sava the Goth, is a martyr from the late fourth century A.D., who was tortured and drowned for not renouncing his faith in Christ. He protects all the country, especially Buzău (BZ) county where he lived.

St. Calinic from Cernica (pic 4) was a providential Holy Hierach whose ascetic life and divine wisdom stood against the poisonous wave of secularism which could have all but obliterated the substance of Romanian Orthodoxy in the second half of the 19th century.

The Holy Martyrs Brâncoveni, Voivode Constantin with four sons (pic 5) and advisor Ianache (missing in the pic) were beheaded in Istanbul on August 15, 1714, because none of them were willing to relinquish their faith.

Voivode Constantin’s words “I have been born in it and I have lived in it, it is in my faith that I shall die. I have filled the land of my country with Christian churches and now, you would have me worship in your Turkish djamies?” keep rippling over the centuries.

Similar confessions of faith were made in Communist prisons, by thousands of people (pic 1), some of whom are undoubtely Saints, long before any earthly authority ever acknowledges their sainthood.

Sadly, not all Romanians are aware of how powerful these Saints are. If only other Orthodox believers from around the world would discover them and pray to them, as they are no less holy and able to work wonders than famous Greek and Russian Saints!

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Savaliada – de la o unitate militară anti-aeriană la o oază anti-sărăcie [Savaliada – from an anti-aircraft military unit to an anti-poverty oasis]

O unitate militară de 100,000 metri pătraţi este pe cale să devină un sat sustenabil pentru oameni dezavantajaţi de toate vârstele, graţiei unui ambiţios proiect al Fundaţiei pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf. Sava de la Buzău’.

Aceasta este ştirea bună (în răspăr cu ştirile rele care ne asaltează de pretutindeni) faţă de care am încercat să sensibilizez cel puţin 800 de persoane (cei mai mulţi dintre ei destinatari necunoscuţi sau vag cunoscuţi de pe net), prin e-mailuri şi telefoane.

Numai până acum, în vreo două săptămâni. Aş zice că sunt de-abia la început, inclusiv cu referirile la acest subiect (cam întârziate) pe blog :-) În sfârşit, pare-se că a dat Domnul să fac şi eu ceva cu adevărat util prin MunteanUK :-)

Nu este o simplă ştire care să mă fi impresionat, aşadar să scriu despre ea, ci este ştirea din care chiar am ajuns să fac parte, ca voluntar în slujba Fundaţiei.

La întrebarea cum am ajuns în acest rol n-aş putea răspunde altfel decât exclamând: Mare este Dumnezeu! Este un dar de Sus, necăutat, venind pe neaşteptate şi umplându-mă de bucurie şi însufleţire, ca tot ce vine în mod autentic de la El.

De două decenii, prin dedicarea voluntarilor, dărnicia sponsorilor şi îngăduinţa celor care ar fi putut pune beţe în roate – şi, peste toate, unindu-le tainic, prin lucrarea lui Dumnezeu – Fundaţia a adus la viaţă multe proiecte în slujba celor dezavantajaţi.

A venit vremea ca experienţa acestor succese (de mai mică anvergură în comparaţie cu ce se vrea acum) să fie valorificată într-un mare proiect unic în România – Savaliada.

Un centru social pentru toate vârstele, denumit după ocrotitorul organizaţiei, Sf. Mucenic Sava de la Buzău, şi inspirat de vasiliadele fondate de Sf.Vasile cel Mare. Pentru cititori fideli şi oricine ar poposi pe aici, iată povestea proiectului...

A fost cândva, pe când România mai avea avea un sistem coerent de apărare antiaeriană,  o unitate de rachete, lângă comuna Baba Ana (jud. PH, la graniţa cu jud. BZ). Până în 2002, rachetele de acolo protejau instalaţiile petroliere de la Ploieşti.

Dar, din moment ce petrolul nu mai este al nostru, ci al Austriei, iar de apărat, chipurile, ne apără NATO – o fi incorect politic să le zic fazani celor care mai cred vrăjeala?! – s-a hotărât că nu mai avem nevoie de bătrânele rachete de provenienţă sovietică.

Militarii au fost răsfiraţi pe la alte unităţi sau disponibilizaţi, iar UM 02331 – cotropită de arbori, arbuşti şi buruieni... Vreme de zece ani, aici nu s-a mai întâmplat nimic, până ce Fundaţia a primit în concesiune terenul.

Peste zece clădiri (unele în stare bunicică, altele aproape surpate), plus livadă, păşune, pădure – toate la dispoziţia Fundaţiei timp de 25 de ani, cu drept de prelungire pe termen nelimitat dacă se păstrează destinaţia de aşezământ social.

Un loc în care mai marii lumii ar face lagăre pentru nedoriţii societăţii, dar unde Fundaţia face taman altceva – nu un adăpost de asistaţi, ci un sat plin de viaţă, care să se susţină prin mici activităţi economice, şi unde oamenii defavorizaţi să îşi recapete demnitatea, să simtă că, într-adevăr, contează unii pentru alţii.

Vârstnici abandonaţi, mame izgonite de acasă cu copiii, orfani, tineri ieşiţi din sistemele de plasament şi alţi oameni împinşi către periferia societăţii noastre (care aleargă cu limba scoasă după o bunăstare nemilos de iluzorie) vor avea şansa unei vieţi demne.

Ei vor locui împreună, vor socializa şi vor avea parte de asistenţă medicală, programe educaţionale, activităţi sportive şi culturale, consiliere socială şi servicii religioase într-o biserică închinată Sf.Voievod Ştefan cel Mare.

De s-or găsi între beneficiari şi eterodocşi, atei, agnostici şi alţi (îşi zic ei) liber cugetători – n-au decât să stea la umbră ori să-şi facă de lucru. După ce vor fi primiţi în Savaliadă, nici nu vor fi daţi afară din pricini de conştiinţă, nici obligaţi să asiste la slujbe.

Mâna întinsă în numele Sf. Sava de la Buzău, în numele lui Hristos-Dumnezeul nostru nostru nici nu se retrage, odată oferită, nici nu constrânge pe nimeni. Dintotdeauna, Fundaţia Sf. Sava a fost alături de cei nevoiaşi, indiferent de religie sau etnie.

Din altă privinţă, prosperitatea n-ar trebui să pice din cer în Savaliadă. Oricine poate (doar în măsura în care poate) va fi poftit să lucreze – la microferma cu sere de legume, brutărie, bucătăria cantinei cu 90 de locuri pe serie, crescătoria de ciuperci sau făbricuţa de vitralii.

Va mai fi destul de lucru la îngrijirea iazurilor cu peşte, la întreţinerea clădirilor şi a aleilor, la curăţenie sau la asistarea celor în nevoie: vârstnici, copii şi bolnavi.  Se doreşte inclusiv construirea unui centru de îngrijiri paleative. 

Nu vă vine să credeţi că în România, de unde mai toată lumea vrea să sară care-încotro, ca de pe o corabie în derivă, din ţara lui “nu mă priveşte”, a lui “mie să-mi fie bine”, a borfaşilor semizei, a sfertodocţilor lideri de opinie sau a divelor cu piept (şi neuroni?!) de plastic, cineva mai visează să creeze o oază de viaţă demnă, de veritabilă comuniune, pentru cei nebăgaţi în seamă?

Pare cuiva greu de crezut? Tot aşa or fi părut cândva şi cele trei aşezăminte pentru vârstnici de la Câmpeni, Ulmeni şi Năieni (jud. BZ), şi cele două tabere pentru copii defavorizaţi de la Bisoca (BZ) şi Maliuc (în Delta Dunării, TL), unde ajung gratuit peste 2,000 de tineri vizitatori în fiecare an!

Poate par ceva mai plauzibile cele două centre de zi pentru copii (în Buzău şi la Bisoca) sau centrul de urgenţă pentru victimele violenţei domestice, centrul de calificare profesională, ceainăria şi biblioteca de carte religioasă (toate la sediul din Buzău)?

De-a dreptul şocant pentru cei care cred că fără (mulţi) bani nu se poate face nimic în România (sau nicăieri pe lume) ar putea părea următorul detaliu.

Toate cele enumerate există fără vreun mare finanţator, în afara Celui din ceruri, Care a lucrat prin sponsori inimoşi şi discreţi (care puteau să fi susţinut vreo cauză cu mai multă vizibilitate) şi o mare familie de voluntari de toate vârstele!

Încă pare incredibil ce spun? Veniţi şi vedeţi! Despre cum lucruri aparent imposibile devin perfect posibile în cadrul Fundaţiei, sugerez două explicaţii.

Una lumească, prin vorbele lui John Lennon (pe care l-am mai citat eu aici şi aici): “Un vis pe care îl visezi singur este doar un vis. Un vis pe care îl visezi împreună cu cineva este realitate”.

Una dumnezeiască, rostită de nimeni altul decât Însuşi Fiul lui Dumnezeu: “Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]