Din viaţa studenţească (4) – În apărarea refugiaţilor [Student life – Defending refugees]

Între motivele pentru care studenţii britanici pot alege să piardă o noapte nu se număra numai chefurile în oraş sau orgiile din cămine...

...ci şi ca să atragă atenţia asupra unor diferite teme – tocmai dintre acelea pentru care grăbita societate consumeristă din jur şi mass media tradiţionale (Mainstream Mass Media) nu prea găsesc loc în agenda lor.

Aşa a fost această noapte dormită afară (Sleep-Out-Tonight) la iniţiativa Student Action for Refugees (STAR), menită să sensibilizeze locuitorii UK despre condiţiile precare în care trăiesc refugiaţii.

Şi văd că este destul de extinsă această STAR, poate şi pentru că în ţara aceasta, chiar şi atât de deschisă spre lume şi de tolerantă, subiectele legate de imigraţie, refugiaţi, azilanţi etc sunt mereu la mare căutare.

Din păcate, mult mai des contează în ochii presei şi ai publicului problemele reale sau închipuite pe care le cauzează străinii, decât probleme reale ale unora dintre aceştia.

Afişe şi voie bună, chitări şi saci de dormit, câte o sticlă de ceva (că fară alcool nu se poate nimic în UK :-) – toate sunt bune pentru a atrage atenţia trecătorilor, care să întrebe “ce se petrece?” şi care, poate, să fie puşi pe gânduri.

De faptul că în UK se află între 155,000 şi 283,500 de oameni ai nimănui, cu dreptul de azil refuzat, în imposibilitatea şi de a munci legal aici, şi de a se întoarce acasă, şi de apleca în altă ţară… sau că 40 la sută dintre cererile de azil respinse iniţial sunt aprobate în urma apelului… sau că UK nu este chiar inundată de solicitanţi, care au depus numai 27,850 de cereri în 2006...

Şi aici vorbim de refugiaţi pe bune, nu de cei care ar cuteza să se pretindă refugiaţi din România chiar şi după aderare şi care ţin paginile ziarelor din UK (vezi aici sau aici), veniţi din ţări unde cu adevărat sunt persecutaţi, nu doar ignoraţi şi dispreţuiţi.

Tare mă îndoiesc eu că gestul studenţesc a avut vreun mare ecou. Nu că UK ar fi vreo ţară mai indiferentă decât alta (ba dimpotrivă, uite câteva ONG-uri serioase care se ocupă de refugiaţi aici, aici, aici sau aici), ci pentru că în general lumea de azi (globalizată, post-postmodernă, excesiv de individualistă – ziceţi-i cum vreţi!) este tot mai indiferentă faţă de problemele reale din jur.

Ceea ce nu mă împiedică să admir năzuinţa celor care cred că lumea se mai poate schimba în bine. Numai Dumnezeu ştie câţi dintre sutele de studenţi care au ieşit să doarmă afară chiar vor să facă o lume mai bună (nu doar să se distreze puţintel altfel) şi câţi vor şi reuşi într-o anumită măsură.

Acţiunea de la începutul lui martie s-a desfăşurat simultan în circa 30 de campusuri universitare (iată doar câteva: Birmingham, Brighton, Bristol, Cambridge, Edinburgh, Glasgow, Leeds, London, Northumbria, Nottingham, Oxford, Warwick etc).

Dar şi de nu va fi reuşit mare lucru, mai mare admiraţie am pentru gesturile oarecumva mai ascunse de ochii publicului larg: unii studenţi sunt voluntari în Centrul de Detenţie de la Aeroportul Gatwick sau strâng bani, haine, aşternuturi de pat şi alimente pentru refugiaţi.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]