Saturday, 29 March 2008

Femeile în UK (7) [Women in the UK]

Extraordinar mi se pare contrastul dintre această statuie, situată la nivelul solului, între călătorii care forfotesc în Autogara Buchanan din Glasgow, şi imaginea de mai jos, surprinsă de mine în Kensington Gardens din Londra.

S-ar zice că într-un fel erau drăgăstoase femeile britanice odinioară, şi altfel în zilele noastre.

Poate aşa o fi, dar şi dacă trebuie să admitem că moravurile s-au schimbat (nu doar în UK, ci în toată lumea, care nu mai înţelege dragostea aşa cum a fost lăsată de Dumnezeu), tot periplul meu prin UK m-a convins că în niciun caz nu sunt aşa toate.

Fete care să fie şi frumoase, şi deştepte, şi cuminţi poţi găsi până şi într-o ţară atât de secularizată ca UK, aşadar poate există aceea unica (Domnul ştie unde în lume, că eu chiar nu am habar :-) şi pentru mine.

Admit că eu unul nu am găsit-o, dar sigur nevredniciei mele i se datorează asta. Nu sunt de acord cu lamentaţiile auzite adesea că “nu prea mai sunt băieţi credincioşi” sau că “s-a teminat cu fetele cuminţi”.

Profund lipsită de smerenie mi se pare o atare atitudine, mai ales din partea unora care vedem că suntem cu totul altfel faţă de lumea din jur, dar ne mândrim cu puţinătatea faptelor noastre bune, în loc să-I mulţumim Domnului pentru ele, fără de Care n-am fi făcut nimic.

Prea mult ne gândim că n-am găsit pe nimeni care să ne merite, uitând că avem atâtea cusururi care nu ne fac deloc aşa de buni cum ne credem adesea.

Cât despre miturile că britanicele ar fi de evitat (nişte naşpete, bagaboante şi alte idei d-astea) adesea popularizate de cei care caută un anume tip de femei-obiect, acestea mi se par complet false.

Zicea un părinte (nu dau un citat exact) că “pe om, cum îl iei aşa-l găseşti. Îl iei bun, aşa îl găseşti, îl iei de rău, rău îl găseşti”. Cine caută astfel de fete (cărora li s-ar potrivi descrierea de pe acest blog), ori să se folosească de ele, ori numai să le judece – dintr-acelea şi găseşte.

Prin urmare, sunt în parte de acord cu opinia confratelui într-ale blogging-ului. Cu amendamentul că viziunea asta oarecum pesimistă nici nu se aplică tuturor fetelor (de altfel, sunt sigur că nici n-ar fi pretins aşa ceva autorul – vezi ideea lui de final) şi că eu nu trăiesc în lumea despre care scrie el:

Trăim în lumea operaţiilor estetice, a cosmeticelor fără număr, a cremelor anti-rid, a religiei ‘trupului perfect’ (...) În lumea acesta nu mai e timp pentru biserică, pentru post, iar pentru rugăciune nici atât”.

Eu refuz să trăiesc în lumea asta, trăiesc mai degrabă în lumea romantică despre care cântă Gabriel Dorobanţu (vai ce nu-mi plăcea “behăitul ăsta” odinioară, pe când acum am în iPod vreo 7-8 MP3-uri de-ale lui!).

Şi cum nu obişnuiesc să iau de rele fetele, parcă pur şi simplu nici nu găsesc dintr-acelea naşpa. Nu că n-or fi deloc, dar probabil că omul găseşte taman ce caută, iar lumea toată este mai bună sau mai rea după cum o privesc ochii noştri (mai ales cei sufleteşti).

Astfel, aproape că nu este zi petrecută în UK să nu mă minunez de ce fete superbe întâlnesc (şi frumuseţea lor n-are nimic de-a face cu prototipurile din reviste), dar şi cât de inteligente (nicidecum gâsculiţele de la pagina trei sau cele care cad bete pe străzi) şi cât de amabile pot fi. Şi nu mă refer la tipul de amabilitate pe care o caută destui bărbaţi de toate vârstele...

Alături de aceste fotografii, nu îmi vine să pun altceva decât nişte citate (întreg textul în format audio) dintr-o conferinţă de-a Maicii Siluana Vlad care explică de ce anume mă tot minunez eu:

Dumnezeu i-a dat omului, lui Adam, un ajutor care era darul Lui. Pe cine? Pe Eva. Aşa că, surioarelor, bucuraţi-vă, suntem darul lui Dumnezeu către bărbat! Aşa este, chiar dacă nu suntem căsătorite sau suntem măicuţe, tot darul lui Dumnezeu suntem. Că, ia uitaţi-vă cum îmi zâmbesc mie băieţii şi cum i-ar zâmbi unui moşneguţ! Altfel, nu? Niciodată nu se şterge diferenţa, dacă e darul lui Dumnezeu”.

Foarte clar explică Maica Siluana (o găsiţi online aici) cum de se întâmplă ca numai câteva vorbe schimbate cu o fată drăguţă să îţi schimbe o zi proastă într-una mult mai bună:

Într-un autobuz de băieţi care vorbesc urât şi aşa, dacă se suie o fată frumoasă, toţi devin mai frumoşi, mai drăguţi, mai politicoşi. De ce? Pentru că simt prezenţa lui Dumnezeu, chiar dacă darul nu o mai simte. ‘Darul’ zice ‘e, sunt fată frumoasă’, dar Dumnezeu ştie că El se face cumva prezent prin darul frumuseţii şi gingăşiei”.

Cum zicea părintele Cleopa [la care venise cineva – nota mea – spunându-i]: ia uitaţi-vă la fetele astea ce picioare lungi au, şi ce dezbrăcate sunt, şi cad în ispită, mă tulbură! Ce să fac, să umblu cu ochii închişi? Nu taică, o să cazi în canal. Uită-te acolo şi zi aşa: Doamne, dacă picioarele ei care sunt aşa de frumoase, dar Tu Care le-ai făcut? (...) şi atunci vine bucuria şi recunoştinţa mea către Dumnezeu şi simţurile mele participă la această bucurie. Acesta e scopul meu, să transform această plăcere în bucurie, altfel mă devorează ea pe mine”.

Minunate cuvinte, pe care nu le-ar fi putut pricepe nici puritanii, născuţi pe tărâmuri britanice, şi care dispreţuiau frumuseţea feminină, lăsată de Dumnezeu şi crezând că, dispreţuind-o, se sfinţeau. Ce imensă rătăcire! Şi nu le înţeleg nici hedoniştii nesătuli de aici şi de aiurea, nici inversioniştii...

Nimeni nu înţelege frumuseţea femeii aşa cum trebuie înţeleasă, dacă nu o caută efectiv ca dar al lui Dumnezeu. Multe sunt frumoase, dar prin mila Lui (vai celor care se încred în propriile tehnici de seducţie, căci nu o dată vânătorul ajunge vânat!), poţi să o găseşti şi pe cea mai frumoasă, care este numai una şi doar a ta, alături de care să trăieşti cum scrie pe blogul acesta.

Cum zice înţeleptul rege Solomon (Pilde – 18, 22): “Cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de mare preţ şi dobândeşte dar de la Dumnezeu” – sigur aşa este...

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

7 comments:

heraasku said...

corect.

Mihaela Pana said...

Devin din ce in ce mai interesante postarile despre fetele din Uk...si din lume:-)Eu de-abia acum rasfoiesc ce ai scris lunile trecute.

Intr-adevar, ce cauti, aceea gasesti (asta in toate relatiile interumane), desi, totodata, raul exista si in sine, nu doar in perceptia noastra. Dar Sf Efrem Sirul spunea ca acela a ajuns sfant, cand ii vede pe toti sfinti...

Multumesc pentru melodia lui Gabriel Dorobantu! Mi-a adus un zambet pe buze.

Mi-au placut gandurile tale de respect la adresa fetelor/femeilor! Totodata, intuiesc in tonul tau o unda de resemnare combinata cu usoara autoironie fata de asteptarea "aceleia unice". Nicio grija, ti-ai facut reclama buna:-)

Roaga-te pentru ea, chiar daca inca n-o cunosti!
Doamne, ajuta!

MunteanUK said...

ce interesanta exprimarea ta, "devin din ce in ce mai interesante postarile...", cand, de fapt, tu doar 'sapi' in episoade trecute, nu 'devin' episoadele mele nimic!

apoi, mereu am in minte ca episoadele 'cele mai bune', inca nici nu le-am scris inca si ar urma candva (Domnul stie dc si cand anume) sa le scriu de acum incolo, mai ales ca, din miile de poze din UK, parca cele mai frumoase inca sunt 'puse deoparte' si nu au aparut online (inclusiv cateva din cele mai dragute britanice care s-au lasat pozate de mine :)

iar recitindu-ma (ca sa-ti raspund tie), parca ma minunez eu insumi de ce lucruri intime am varsat din sufletul meu online, ba chiar mai-mai ca as cadea in slava desarta uimandu-ma de 'ce bine le-am mai scris'... insa imi vin repede in fire, constient fiind ca, dc nu era de la Dumnezeu orice ar fi bun in mine, eu insumi nu puteam fauri nimic bun.

prea sunt, de fapt, o coaja goala... si nu stiu cati oameni or avea vreodata rabdare sa sape mai adanc de coaja, catre acolo unde putinul meu miez bun (evident ca tot numai lucrarea Creatorului, ca nu singur m-am facut cum m-am facut, prin mine insumi doar 'm-am inrait')... dar miezul acela, plus tot amarul ce 'vine la pachet' si trebuie gustat si acela pana sa ajungi la miez nu se cuvine decat 'acelei una'! asa ca, indiferent de 'reclama' (prin vorbe) si 'antireclama' (prin cusururile mele reale), exista in tot omul - deci si in pacatosul de mine - o 'esenta' la care doar cateva fiinte pot avea acces: Fiinta Suprema (Cel ce m-a facut si ma tine in viata), un Pr duhovnicesc si 'aceea una'...

oricat si orice as scrie pe blog, in orice masura as fi sincer (si chiar sunt, banuiesc ca se vede), nu ma tem deloc ca m-as deconspira cumva - fiinta mea (si a oricui de fapt, a nu se crede ca ma mandresc eu cumva cu ce 'special' as fi eu!) ramane infinit mai complexa decat strafulgerarile revarsate din ea online. n-are decat cineva sa adune puzderia de bytes si pixeli de aici, ca tot nu va reusi sa-si construiasca o imagine-puzzle despre mine!

de pilda, ceea ce blogul nu va surprinde niciodata regretul meu ca, dc am pus aici 'picaturi' de lucruri care pot bucura pe cineva, mult mai multe am irosit eu la viata mea. in loc sa ma fac scriitor, facutu-m-am blogger, in loc sa ma rog mai mult pt niste oameni dragi, am preferat sa scriu aici... asadar, avand acest har de la Domnul, de 'a scrie frumos' mereu as putea da impresii false: ba ca sunt mai bun decat ce pacatos sunt in realitate, ba ca sunt mai slab si mai sensibil decat ce puternic am fost (prin taria data de Domnul, nu 'antrenata' de mine insumi!) in diferite imprejurari niciodata de pus online...

apoi, nu are rost sa mint, dc tot mi-am propus ca acest MunteanUK sa ramana un blog, un exercitiu de sinceritate: cu siguranta ca, la un moment dat, eram convins ca, gratie bloggingului, o sa o gasesc pe 'aceea una' pt mine :)... nu am pornit la drum cu intentia asumata de 'a-mi face reclama' dpvd romantic (cum sugerezi ca deja am reusit sa imi fac :), insa nici nu am exclus aceasta posibilitate, ba chiar aveam fantezii romantice in acest sens...

totusi, 'viata mereu bate filmul' si niciodata nu a iesit cum as fi putut intui potrivit vreunui 'scenariu'... multi oameni se apuca, din nefericire pt ei, de blogging, tocmai pt ca au niste existente searbede, insa mie blogul mi-a fost doar un varf de aisberg care sa complice (inclusiv dpvd romantic :) si mai mult complicata mea viata... dar 'complicat' nu inseamna lipsit de sens, caci in Hristos toate au rost, iar numai fara El viata e un nonsens!

ce de oameni am cunoscut si in realitate, si online, iar asta numai in ultimele 10-11 luni - o carte s-ar cuveni sa scriu sau cel putin 'noi episoade', dar toate la vremea lor, cu voia Domnului!

si ascultandu-l pe Dorobantu :), mai spun doar ca e superba ideea ta, cu a ne ruga pt aceea/acel una/unul pt fiecare chiar dc nu-o/l cunoastem! intr-un fel, eu chiar asa am facut, pana ce a ma ruga pt cineva necunoscut a devenit o rugaciune personalizata pt fiecare dintre 'cele care n-au fost sa fie'...

...well, that's a long story, of which I don't know if it's appropriate (at least for now) to write on my blog.

Mihaela Pana said...

Yes, you're right, I don't think it's appropriate or USEFUL to write about such intimate and private experiences.

E riscant si "exercitiul asta de sinceritate"... stii, diavolul nu ne stie gandurile, dar ne poate vedea faptele (deci si scrisul) si vorbele... Nu neg importanta pentru ceilalti a gandurilor si sentimentelelor dezvaluite de cineva, dar simteam nevoia sa spun ca trebuie grija mare! (banuiesc ca stii asta, dar nu face rau daca mai auzi si din alta parte!)

Doamne, ajuta!

MunteanUK said...

despre ceea ce e adecvat si folositor a varsa din sufletelul meu catre lume, ma las in mila lui Dumnezeu. stie El de ce scriu, ca eu unul nu stiu prea bine. desi greseli am facut puzderie (caci cine nu greseste?), in general, nu dezvalui decat ce nu ma mustra constinta ca o fac, adica doar 'varful aisbergului' din filmul de actiune care e viata mea...

...in speranta ca, undeva online sau, de voi scrie candva o carte, undeva in vreo librarie, se va gasi cineva care sa traga un folos din cele ce am scris eu. si asta nu se 'cuantifica' in termeni lumesti: X cititori, Y venituri, Z faima... nu nicidecum!

si eu, asemenea lui Caragiale (cu care in veci n-as cuteza sa ma compar, caci acela a fost un artist urias, eu - aici si acum - sunt doar un oarecare blogger!) 'vad enorm si simt monstruos', asa ca imi vine nevoia asa de a si impartasi lumii ce vad + simt. insa nu trebuie sa fie multi (cum ma indeamna demonul slavei desarte, 'sa vreau sa am cititori'), nici neaparat credinciosi, nici neaparat din Romania...

nu stiu nici cine imi sunt macar cititori, doar am unele 'indicii' - ma citesti acum din Arad sau din Ploiesti? iar dc as sti mai multe, la ce m-ar ajuta?!

eu doar scriu si Dumnezeu stie daca, ce, cum anume, in ce grad, poate fi de folos cuiva... din nefericire, a rapi atentia cuiva de la examene si a o indrepta catre balivernele mele, chiar nu e 'cu folos' :)

Mihaela Pana said...

Atat mai spun:
1. E responsabilitatea ta, totusi, sa fii atent la ce scrii, nu arunca raspunderea asupra lui Dumnezeu! Ah, ca te ajuta El (pentru ca i-o ceri tu), asta e altceva. Dar si tu ai gandire sa poti anticipa un pic efectele faptelor tale. Iar ce iese bun in afara acestor anticipari sunt minuni ale Domnului:-)

2. E responsabilitatea mea de a alege, ca cititor, sa citesc sau nu. Mai departe va depinde si de cel care scrie-ca si continut, dar decizia este a mea. Daca aleg gresit (sa zicem, in privinta examenului), nu mi se pare corect sa te trag de maneca pentru ca "mi-ai rapit atentia".

3. Nu cred ca e cazul sa lungim mai mult discutia asta... cred ca esti de aceeasi parere:-)

Doamne, ajuta si spor la scris lucruri de folos pentru tine si pentru ceilalti!

MunteanUK said...

ce 'precisa', adica 'punctuala' te-ai facut :) sa vedem dc oi putea fi si eu la fel...

1. stiu ca e responsabilitatea mea; practic este meseria mea 'sa scriu responsabil' si aproape nu exista zi in care sa nu-mi dau seama ce mult poate face un singur cuvant, fie in rau (a denatura, minimaliza ceva, exagera altceva, devia atentia etc), fie in bine (a incuraja, a tempera, a aplana etc).

insa, aici pe blog, imi place sa merg mult mai 'la risc' cu sinceritatea... pt ca sinceritatea n-a ucis pe nimeni. a nu se intelege ca resping ideea ca am nevoie de autocontrol, iar in acest sens, poate mi-ar fi de folos (in corespondenta privata, desigur) sa stiu dc sfatul tau "sa fii atent la ce scrii, nu arunca raspunderea asupra lui Dumnezeu" trebuie luat ca un 'indemn' general ori imi atragi atentia la aspecte concrete demne de avut in vedere.

2. evident ca viata ta e in mainile tale si esti prezenta pe blogul meu exclusiv din vointa ta. oricum, glumeam si eu, nu ca mi-as fi inchipuit vreo clipa ca esti genul de persoana care da vina pe altii chiar si in situatile in care vina-i apartine in modul cel mai limpede.

3. da, discutia s-a terminat, pt ca postarea aceasta este despre femei, frumusete, dragoste absoluta, chestii romantice, asadar ma astept la comentarii 'relevante' fata de tema propusa.

Domnul sa te aiba in grija si, dc vrei, revino oricand pe blogul meu... in 24 de ore, dupa examene, mai curand, mai tarziu, niciodata... cand si cum vrei tu, caci fiinte libere, stapani pe alegeri libere, ne-a creat Dumnezeu!