Unele dintre cele mai râvnite slujbe din UK şi lumea întreagă se află într-un singur punctuleţ (a se vedea aici cât de mic este :-) de numai 2.6 km pătraţi, cunoscut drept The City of London, o entitate independentă de cele 32 de unităţi administrative (boroughs) care compun regiunea Londra Mare (Greater London).
Primul lucru care i-ar face să strâmbe din nas pe mulţi fiţoşi corporatişti de la Bucureşti este faptul că nu poţi ajunge aici decât cu metroul, ba poate după ce ai făcut şi naveta cu trenul. Aceasta se întâmplă pentru că, oricât de bine ai câştiga – între £ 70,000 şi £ 100,000 pe an, ca slujbaş obişnuit în serviciile financiare (nu vorbesc de salariile din top management) – tot nu îţi permiţi să plăteşti £ 8 pe zi pentru a-ţi aduce automobilul în Londra.
Iată cum arată înăuntru un asemenea loc de muncă, expus privirilor trecătorilor şi aparatelor de fotografiat. Desigur că nu aduce cu austerele clădiri de birouri descrise de Dickens, Caragiale sau Kafka, însă unuia mai poet de felul său cum sunt eu, tot mi se pare un mediu de muncă alienant.
Pare a fi altfel sub neon decât sub lampa cu gaz, la laptop decât lângă călimară şi sugativă, dar oare este cu mult mai bine?! Mai că-ţi vine să te urci pe pereţi, ceea ce este imposibil – fie că nu există pereţi, fie că sunt de rigips şi rişti să te prăvăleşti peste şefu' şi amanta lui. N-o fi tocmai clasic Dickensian peisajul, (măcar aparent) o fi mai bine aici decât în vremea lui Oliver Twist, însă dezumanizarea prin muncă tot la fel îmi pare.
Poate nici nu este de mirare că mulţi dintre aceşti corporate people tot aşa beau de sting precum studenţii, iar pub-ul este biserica lor. Nu-s eu în stare să ţin cuiva prelegeri despre cum să-şi trăiască viaţa!
Constat însă că omul secular al secolului al 21-lea, deşi spune că Dumnezeu nu există sau îşi recunoaşte făţiş autoidolatria (“eu sunt dumnezeu”), oricât se luptă împotriva propriei religiozităţi, nu poate să şi-o stârpească. Doar că L-a înlocuit pe Dumnezeul Cel Viu cu tot felul de surogate: banii, succesul, faima, sexul, alcoolul, ambiţiile profesionale, distracţia, ştiinţa, propria gândire etc…
Probabil că iarăşi se vor scandaliza vreunii de tonul meu moralizator, dar să lucrezi toată ziua cu cifre, să înmulţeşti banii altora, în timp ce pe ai tăi îi vei cheltui la fel de repede cum vin (Londra este un oraş scump, iar obrazul subţire cu cheltuială se ţine, nu?) nu mi se pare deloc o perspectivă fericită.
De pe urma a tot ceea ce muncesc aceşti 700,000 de sclavi fericiţi corporatişti din Londra, probabil că un număr de cel puţin o mie de ori mai mic (lorzi, şeici, moguli, magnaţi, nababi, oligarhi – a se lua termenii la propriu sau la figurat, nu contează!) îşi permit să stea cu burta la soare şi să cheltuiască într-un weekend chiar şi salariul pe un an al unui bun specialist în probleme financiare.
Ei bine, n-are decât să se scandalizeze cine şi cât va pofti de viziunea mea asupra acestor invidiaţi corporate people, cel puţin până la un episod următor. Căci neapărat trebuie să povestesc puţin şi despre ce importanţă are acest City în economia UK şi a UE şi despre părerea mea fundamental favorabilă unei economii libere*** şi cât mai liberalizate.
Mai ales că nu găsesc nimic intrinsec acestui sistem economic care să fie incompatibil cu cine chiar ar dori să trăiască potrivit voii lui Dumnezeu. În niciun caz nu pune piedici mai mari ca dictatura comunistă ori ca Imperiul Roman din primele veacuri creştine. Ar fi o palidă scuză pentru nevrednicia noastră să credem aşa ceva.
Relele fundamentale nu aparţin sistemului economic, ci mândriei omeneşti, care s-a manifestat ea şi în Rai (care era în sine un sistem perfect), darămite în paradisurile terestre pe care le promit şi comuniştii, şi capitaliştii!
*** NOTĂ: La care subscriu încă, inclusiv după ivirea crizei financiare (nicidecum din senin!), căci abuzarea de liberalism îmi pare a fi fost premeditată, încât băncile, apoi întreaga economie, să intre în mâinile viitorului guvern global antihristic de mâine-poimâine.
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
8 comments:
Stai asa, cu accesul auto, cred ca mai degraba tine de zgarcenia britanica, decat de faptul ca nu-si permit sa plateasca. Am facut un mic calcul si a reiesit ca pentru 5 ile pe saptamana se ajunge la vreo 2100 Pounds anual. La salariul minim dat de tine de 70.000 inseamna fix 3%. Nu mi se pare ingrozitor de mult.
nu prea cred ca poate fi vorba de zgarcenie asa "in masa", mai ales ca asa ceva nu am intalnit nici in Scotia, si pe acolo chiar au oamenii reputatia ca sunt "economical" (nu o sa-si spuna niciodata cheap sau mean :)
prima precizare necesara: oricare ar fi cauza celor expuse de mine, nu poate fi vorba de ceva "tipic britanic", caci in City lucreaza oameni din toate natiile de pe Terra, la fel ca in New York, Bruxelles, Hong Kong ori Singapore.
te-ai gandit vreodata ca ceea ce ne poate parea noua romanilor zgarcenie este, de fapt, common sense? adica, atata vreme cat sistemul de transport in comun este incomparabil mai bun ca in Bucuresti, de ce sa sufoce micul City cu masini? si sa nu uitam ca este vorba de "orasul vechi", cu multe cladiri istorice de o anumita structura, unde oricat ai sapa parcari subterane, ele nu vor fi destule. sa zicem ca te costa doar 3% din venituri pe an sa-ti aduci masina la serviciu, dar foarte putinele parcari te costa si mai si, iar numai cei din top management au acces la ele.
pe urma, am si alte argumente in apararea corporatistilor, care nu sunt neaparat tipul meu uman preferat, dar nu vad de ce nu ar merita aparati, cel putin in privinta asta!
1) in afara Londrei centrale (the City + alte cateva boroughs) masinile circula liber, iar circulatia e infernala, de tip New York, Jakarta sau Bucuresti. nu ca soferii din UK nu ar fi cu mult mai civilizati decat cei din Romania, dar numarul de vehicule este efectiv urias, inchipuieste-ti ca servesc peste 7 milioane de oameni! asadar, daca nu iei trenul si/sau metroul risti adesea sa nu ajungi la serviciu. adesea faci o ora de naveta si fara masina, dar te incadrezi intr-un orar predictibil, pe cand la volan ai putea face 2-3 ore.
2) fie si reprezentand numai 3% dintr-un salariu de £ 70,000, la aceasta se adauga costul benzinei (cred ca ar trebui sa fac o postare separata legata de acest subiect). de ce sa arunci banii acestia pentru a ajunge la munca in conditiile prezentate, cand poti sa-i pui deoparte pentru concediu? cu £ 2,100 faci o super vacanta de 10-12 zile oriunde in Europa meridionala! sau poti sa platesti o rata la casa din Grecia, Portugalia ori Spania ori fie si numai ca iti iei toale de firma si tot esti mai castigat decat sa arunci banii pt a incerca sa te strecori in City cu masina ta.
3) destui corporatisti obisnuiesc, asa cum aud de la cei care beau cu ei (inca n-am avut ocazia sa fie eu insumi in compoania unora) sa bea macar o bericica dupa serviciu(ba chiar mai multe sau bauturi mai tari vinerea). asa ca, a avea masina dupa ei nu ar fi decat un risc prea mare.
4) mai ofer inca un argument de bun simt. oamenii astia nu simt nevoia sa se dea mari cu ce gipane au ei, ori cu vreo amarata de masina de oras (Volkswagen, Citroen, Peugeot). pur si simplu, doar aceia care au de aratat ceva intra in City cu Porshe-uri, Ferrari, Rolls Royce, Bentley, Jaguar sau masini de epoca.
5) in fine, cred ca deja tine de cultura dezvoltata in Londra (desigur pe filon britanic) ca oamenii sa nu tina neaparat a fi "motorizati", caci sincer am vazut mai multe Smart-uri la Bucuresti decat in Londra, unde daca am zarit 2-3 e mare lucru.
incheiind pledoaria mea in favoarea corporatistilor, precizez ca poate va fi ultima pentru o vreme, caci in urmatoarele zece zile nu voi mai avea atata timp... and maybe I wouldn't have found the time even now if I hadn't been blogging from the toilet seat :)
Corect, astea da argumente :)
Am auzit ca unii dintre cei care lucreaza in suburbii merg cu masina pana la capatul metroului si dupa aia prin subteran pana la munca. Dar la noi nu prea e aplicabil, vezi in ce stare e motroul din Bucuresti (am scris pe blog ;)).
Si ca sa inchei, poate ca britanicii sunt pur si simplu cumpatati. O cumpatare vazut ca o medie justa intre risipa si zgarcenie.
*offtopic: you seem more relaxed when blogging from the toilet seat :D
draga ipo,
stii vorba aceea ca "cine zice ala este" sau "cine sapa groapa altuia cade singur in ea" (Vechiul Testament) sau "nu judecati, sa nu fiti judecati" (Noul Testament)?
ei bine, probabil ca trebuia sa fiu ceva mai smerit (ca atitudine interioara, ca altfel textul este destul de cumintel) cand scriam asta:
http://www.gandul.info/cititori-blog/dependenta-bloguri-boala-toata-regula.html?3937;281299
intr-adevar, bloggingul da depedenta, daca am ajuns sa postez si de pe... dar nu face decat sa imi intareasca convingerea ca, pe cat urasc fumatul (de pilda), pe atat trebuie sa am o mare rabdare fata de fumatori si sa nu judec pe nimeni. cumplita chestie sunt dependentele pentru omul contemporan, asa ca eu doar constat cum se manifesta (inclusiv prin UK), dar ma straduiesc sa nu-i judec pe cei cuprinsi de ele.
probabil ca asa de dependent de blogging sunt, incat si in Belgia si Franta (spre care ma indrept zilele urmatoare) nu voi putea sa nu postez ceva, cat de putin. chiar sunt curios sa aflu daca au free wireless in Eurostar sau in carierul (european) Schuman din Bruxelles. ca in hoteluri stiu ca au, dar de regula facea 15 euro/24 ore...
numai bine!
...pana la o proxima intalnire online sau la impartit suveniruri de prin UK :)
aha, e chiar mai urat decat la mine biroul ala. daca ma uit la cifrele vehiculate ar parea ca munca asta soriceasca de corporatist e super bine platita (mai, mai sa-mi fac bagajul si sa vin pan la tine, ca tot mi-ai recomadat) dar la costurile de acolo n-as rezista nici o saptamana.....ca unu snt delo economical :)
astfel de birouri am vazut si in India,nu personal ,mi-a aratat un prieten prin webcam,dar la ei daca vroiai sa-i spui ceva colegului din fata trebuia sa te ridici in picioare, peretii birourilor erau mai inalti,sufocant ce sa mai vorbim,insa salariu f bun
Ei, poate blogging-ul de pe WC tine de lipsa ta de timp. Sper :)
In Bruxelles eu am stat la 2 pasi de Parlament (Place Luxembourg, Brussels) si hotelul, un Radisson SAS avea wired & wireless gratis. Nu stiu daca era si pe setrada, eu oricum n-am placa wireless la laptop.
Post a Comment