O eroare mai amuzantă [A funnier error]

Ori că li se spune biscuit (în UK, Australia, Noua Zeelandă), ori cookie (în SUA şi Canada), mie chestile acestea mi se par de departe cele mai gustoase care pot fi mâncate pe ambele maluri ale Atlanticului. De regulă, o asemenea delicatesă la bucată costă între 20 şi 80 de pence. Şi chiar dacă varianta maxi (de vreo 20 cm diametru) ajunge să treacă de o liră (preţ de aeroport) – face toţi banii.
.
Nu ştiu ce or băga în ele – în afară de făină (din toate cerealele: grâu, ovăz sau secară), stafide, ciocolată, lapte, ouă, ulei şi (dar nu în toate cazurile) E-uri – dar sunt efectiv delicioase, încât prea puţin mă interesează dacă diferenţa este numai lingvistică sau şi de conţinut.
.
Însă ceea ce am vrut să semnalez este că, din toată goana după corectitudine a societăţii capitaliste de azi, tocmai la britanici, altfel destul de exacţi în toate, am găsit perla asta. Oricum este mai amuzantă decât cea pe care o semnalam în ianuarie.
.
Poate nu se vede prea bine, dar din cerculeţul lipit pe imagine reiese că produsul trebuie consumat de preferinţă înainte de 30.02.08. Oare aceasta vrea să însemne – asemenea inscripţiilor de pe unele sticle de whisky – că produsul are garanţie nelimitată?!
.
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]