Păşind din Estul fost comunist al Europei în orice colţ din jumătatea UE netrecută prin ‘paradisul comunismului’, nu te-ai aştepta să dai peste creaţii artistice de ‘Cântarea României’…
Iată că, de întâlniri-surpriză precum în UK (a se vedea aici, aici şi aici), am avut parte şi la Roma. Undeva, pe strada Galilei din cartierul Esquilino, muncitorii, artiştii, intelectualii, copii, tinerii, vârstnici îşi dau mâna la construirea ‘raiului’ comunist.
Nu lipsesc steagul sângeriu, secera şi ciocanul, barele de oţel, muşchii încordaţi şi nici muzele revoluţionare, acele dame care, de la Revoluţia franceză încoace inspiră toate revoluţiile, umblând libere de ‘sclavia’ vestimentaţiei cuviincioase.
.
Desigur, toate-s numai într-un tablou. Care trebuie să ne amintească, mereu şi mereu, că de partea vestică a fostei Cortine de Fier a rămas încă vie nostalgia unui paradis care ar fi fost perfect posibil dacă nu l-ar fi ‘trădat’ Stalin, Brejnev, Ceauşescu…
Comunismul n-a ‘învins’ în Italia, deşi era destul de aproape să o facă încă din 1944-1946. Iar răbufnirea Brigăzilor Roşii în aşa-numiţii ‘Anii de Plumb’, sper să rămână, chiar şi pentru gânditorii de stânga, nimic altceva decât un trist episod.
Totuşi, este înţelept să nu fi virulent anticomunist când eşti vizitatorul unei ţări cu un preşedinte fost comunist şi unde Comunismul (ăla din capetele lor, nu de la Sighet, Aiud, Tg. Ocna sau din întinderile siberiene!) este o opţiune politică legitimă.
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
No comments:
Post a Comment