“What’s the connection between the above picture and St. Dionysios?” – anyone would be entitled to ask. Well, that tree that my friend Dionysios is looking at in his garden in Peacehaven is an olive tree brought from the very pathway towards which St. Dionysios directed his brother’s murderer to escape those who were pursuing him.And let no one dare say to me that olives can’t grow in East Sussex (in the southernmost part of England), when I touched such fruits here myself!
Obviously, there weren’t any olives in this very young (about six years old) tree but it was plenty of them in the other tree big olive trees that Dionysios has in his garden.
It’s most likely that outside the Orthodox world the uniqueness of a tree brought from a particular place in Zakynthos island makes no sense...
However, I am convinced that those who try to live their lives as they should within this only One Church of our Lord Jesus Christ would understand what a profound meaning all these apparently insignificant things can have.
For all of you – believers and nonbelievers – here is another little story of whose truthfulness my friend Dionysios is sure of, since a trustworthy person (his Greek godfather) told it to him.In August 1953, a sequence of three massive earthquakes rattled Zakynthos (whose tourist attractions can be seen here), leaving most of its buildings in ruin. In the village where Dionysios’ godfather lives, two young boys were missing.
The searches through the ruins were to no avail, and, after a week of efforts, it was decided that a memorial service would be held for the boys.
Amazingly, during the service, someone brought two boys that had just been found. They were exactly the two children thought to be dead by then. The boys said that a wardrobe had kept them safe among the rubbles, which is not an uncommon survival scenario after earthquakes.
Everyone’s amazement grew further when the little survivors said that: “an old man dressed in black brought us food and water but he only gave us vegetables.”
A few days later, on August 24th, when the summer procession for St. Dionysios is being held (there is another one on December 17th), the family took the boys and went to thank the Lord by paying homage to the Saint.When the boys saw the body of the Saint, they instantly recognized him, saying “That is the man who came to bring us food, it was him.”
Time and again, the Lord intervenes miraculosly, through His beloved saints, in our lives – if only all of us would believe what He’s been saying for the past 2,000 years!
And one could never judge but feel very sorry for those of us ready to believe any nonsense (enslaved by the sick “I only believe in myself” kind of mentality), and not the witnesses offered by children who would have no reason for making up such a story.
Oh, my Lord, why am I so tempted to believe that, at least very often (if not in all cases!), those who don’t believe children's encounters with saints, and dismiss what they say as mere stories are probably those who refuse to believe that unborn children are living beings and murder isn’t justified under any circumstances? For the prayers of St. Dionysios, please have mercy on Thy world!
[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/ Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
|
26 comments:
amazing story,you are so lucky cos you met such a person-an atheist reborn..........keep writing!!!more about religion subjects
Sti ce nu pricep eu? De ce unii oameni cred si altii nu cred. Pentru ca nimic nu vine de la noi, totul vine de la Dumnezeu, mai ales Credinta. Si atunci de ce Dumnezeu a dat unora Credinta si altora nu?
Cat despre ajutorul Sfintilor in viata noastra ai mare dreptare. Atat de mult ne ajuta si de multe ori noi nici nu stim lucrul asta. Vroiam sa-ti spun si despre Sf. Nectarie. Nu stiu daca ai auzit sau nu de el, dar Domnul nostru Isus Cristos a vindecat prin Sf. Nectarie foarte multi oameni. Parca in fiecare zi auzi de alt om care ii multumeste Sfantului pt. ajutor. Moastele Sf. Nectarie sunt la Manastirea Radu Voda, undeva pe langa Unirii.
Si vroiam sa-ti mai spun ceva. Copiii chiar vad ingerasi. Bebeu meu se uita de multe ori spre un loc anume si cand il intreb la ce se uita isi face semnul crucii sau imi arata icoana.
"For the message of the cross is foolishness to those who are perishing, but to us who are being saved it is the pover of God.
For since, in the wisdom of God, the world through wisdom did not know God, it pleased God through the foolishness of the message preached to save those who belive."
(1 Corinhians 1:18, 21)
orice supozitie ca Dumnezeu "le-a dat" numai unora credinta, iar altora "nu le-a dat-o" este absurda. si, oricat de sincera ar fi nedumerirea asta, cine ar persista intr-o asemenea idee nu ar face decat sa-L considere mincinos. "Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (din Epistola I catre Timotei a Sf Ap Pavel - 2, 4) nimeni nu este mantuit cu forta, predestinat. stiu si obiectia contemporanilor "bine, dar chinezii, budistii, hindusii, musulmanii ce va fi cu ei?" - nu ma pot pronunta asupra ei, caci numai Domnul poate sti calea fiecarei fapturi de-a Lui. insa un lucru e cert: oricine putea sa fi crezut, sa fi auzit de Iisus Hristos si nu-L va crede isi agoniste siesi osanda vesnica. orice aparenta "ingrijorare" pentru soarta paganilor, din partea cuiva care nu se ingrijeste de propria mantuire (fiind pe deplin in puterea lui sa o faca) nu este decat o imensa ipocrizie. Domnul sa aiba mila de oricine e cazut intr-o asemenea ratacire!
caci de 2000 de ani incoace, si atei, si mari pacatosi, si dusmani fatisi ai Domnului (satanisti, vrajitori)ajung pana la urma sa creada si sa se mantuiasca! probabil ca acestia vor fi acuzatorii oricui se lauda acum cu o viata virtuoasa, calduta, linistita, cazuti in atitudini de genul: "mari chestii din astea pe care le numiti voi pacate nu fac eu, dar nici nu am sa cred prostiile voastre!"
dar sunt convins ca cineva care are un prunc care vede ingeri nu poate sa ramana intr-o asemenea nedumerire :) comentariul meu a fost indreptat mai degraba catre cei care nu cred - Domnul sa ne miluiasca pe toti!
"De aceea,cel caruia i se pare ca sta neclintit sa ia seama sa nu cada"(1Cor.10,12)
For by grace you have been saved through faith, and that not of yourselves; it is the gift of God - Ephesians 2:8
Nu ai inteles, nu ma refeream la pagani. Probabil nu m-am exprimat cum trebuie, nu conteaza.
Si ce te face sa crezi ca daca fetita mea vede ingerasi eu nu pot sa am tot felul de nedumeriri?
"Si Eu zic voua: Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.Ca oricine cere ia; si cel ce cauta gaseste, si celui ce bate i se va deschide. "(Luca 11,9-10)
Nu te condamna nimeni ca ai nedumeriri,intreaba,citeste si vei afla multe lucruri,Dumnezeu l-a facut pe om minunat insa i-a dat libertatea de a alege binele sau raul, El este Singurul care poate sa intre in pacatul nostru si sa nu Se intineze,ci sa ne curateasca.Dumnezeu se descopera oamenilor,insa noi oamenii nu avem ochi ca sa-L vedem,suntem adanciti prea mult in pacat.In Vechiul Testament, Dumnezeu Isi intindea mana Sa si-i prindea pe oameni(Sof 1,4)El S-a aratat de atatea ori: lui Adam,Noe,Avraam etc,S-a aratat in chip de ingeri multora -lui Isus al lui Navi sau Iosua(Ios 5,13),lui Ghedeon(Jd 6,12),Samson(Jd 13,3), in Noul Testament insa,Dumnezeu pleaca cerul si se pogoara El Insusi,smerindu-Se.
Il stim si Il descoperim pe Dumnezeu in fiecare clipa numai sa vrem,ziua si niaptea ,atat in durere cat si in bucurie,in durerea involuntara si voluntara,in cea care ne vine sau in cea pe care o facem,in necazul si in melancolia sufletului.
desigur ca orice om poate avea nedumeriri, ba inca e infinit mai bine sa le aiba (chiar sa zica cu toata sinceritatea "Doamne, eu nu inteleg cum vine asta, nici asta sau ailalta") decat sa se incranceneze in felurite convingeri fanatice. insa calea buna este ca oricine sa incerce sa-si lamureasca acele nedumeriri, nu prin chat-uri online, ci indrumarea unui parinte duhovnicesc si rugaciune.
nu mi se pare ceva "rau" sa ai nedumeriri. pacatosul de mine doar a incercat sa contrazica o atare nedumerire; imi cer iertare daca am parut ca am ceva cu persoana nedumerita. ba dimpotriva, imi sunt dragi toti oamenii care au nedumeriri, caci cine e desavarsit intre noi?! ce, n-am si eu felurite nedumeriri?!
nu cred nicio clipa ca mama unei fetite care vede ingerasi n-ar putea avea nedumeriri. eu doar mi-am exprimat nadejdea in Hristos ca pruncii primiti ca si cum L-am primi pe El vin spre mantuirea parintilor, caci nu numai copiii au de invatat de la cei mari, dar si invers! desi nu trebuie ca niciun parinte sa se mandreasca cu asta, in mod sigur fetita vede ingerasi pentru ca Domnul a facut sa rodeasca in ea ceva bun din inimile parintilor. este situatia opusa de cum se intampla cu pacatele parintilor care se vad in copii - pomul rau aduce roade rele.
cat despre in ce masura credinta este "dar" si in ce masura vointa personala, discutia ar putea fi interminabila. la un raspuns de care sa fie deplin convins nu ajunge decat fiecare in felul lui, traind efectiv credinta, nu teoretizand despre ea, cum face nevrednicul de mine acum. Doamne ajuta ca oricine Te cauta cu adevarat sa Te gaseasca si sa primeasca raspunsurile Tale minunate in toate nelamuririle!
Marius Fratila spunea?!
Bogdan, important e sa crezi in ceva...Multitudinea de idei, chiar daca printre ele mai sunt si unele negativiste, hedoniste,egoiste, capitaliste, anarhiste, e de preferat prostiei,rudimentarismului si saraciei de duh...Fiecare religie, fiecare ideologie, filosofie,teozofie, teorie metafizica sau stiintifica are si o frumusete intrinseca...Dar trebuie avut in vedere ca tot ideile frumoase ii si despart pe oameni, la fel cum ii si unesc...Unii pur si simplu nu vor sa fie ”salvati”, si nu neaparat pentru ca vor sa se distruga, ci pentru ca vor sa se salveze singuri...Sunt acestia de apreciat sau de condamnat?!Gandeste-te ca desi par egoisti sau egocentristi, pot fi niste bonomi umanisti care nu vor sa ii deranjeze pe ceilalti solicitand leac pentru nefericirea lor...
http://www.youtube.com/watch?v=zBTUzvzqVvo
pt ultimul "anonim" nu pot decat sa spun ca Hristos nu-i desparte pe oameni, iar cine Il cauta cu adevarat, Il vede in fiecare seaman al sau, fie necredincios ori plin de pacate.
pentru necredinciosi poate parea absurd, exclusivist, arogant sa spui asta, dar numai din interiorul credintei celei adevarate si Bisericii Ortodoxe pricepi ca, de fapt, Sf Liturghie e singura care mai tine lumea sa nu se prabuseasca! asadar Biserica nu desparte lumea, ci o tine in viata! asta pricepe oricine ar intra intr-o biserica sa vada cate rugaciuni sunt pentru toata lumea, nu doar pentru dreptcredinciosi!
inteleg mirajul asta, sa vezi ceva "frumos" in orice idee sau credinta. toate sunt frumoase, pt ca omul este el insusi frumos, dupa cum a fost facut de Creatorul lui. dar numai Una este credinta cea adevarata, si numai Cineva in care merita sa crezi - Domnul Iisus Hristos, care este Insusi Adevarul. iar Adevarul e o Persoana vie, nu un concept, o abstractiune, ceva impersonal.
este cumplit de trist ca exista "oameni care vor sa se salveze singuri" (practic, majoritatea celor cu care sunt/eram in relatii apropiate). eu nu pot sa-i judec pentru asta, mai ales ca, intr-adevar, este plin de "bonomi" in jurul meu. dar pot sa le spun din toata inima ca este COMPLET GRESITA credinta lor ca pot face ceva prin puterea lor. si cu adevarat este si AUTODISTRUGATOARE. ce daca unii se distrug prin droguri, desfrau, lacomie, lene, ignoranta etc? asta nu inseamna ca oamenii nu se pot autodistruge, intr-o maniera mai "eleganta", si prin idei gresite!
eu n-am sa urlu in urechile nimanui, ca sectantii, ceva de genul "o sa arzi in iad pentru necredinta ta", caci: 1) nu stiu despre mine insumi daca ma mantuiesc + 2) istoria Bisericii e plina de numerosi atei si dusmani ai lui Hristos deveniti credinciosi, incat au facut mereu de rusine credinta "calduta" a multora. CONDAMN drept ABSURDA necredinta si neacceptarea lui Hristos, dar niciodata nu o sa cutez eu sa ma pronunt asupra soartei vesnice a unui anumit om!
si nu e vorba de deranjat pe altii, ci de deranjat pe "Cel care sta la usa si bate" si chiar vrea sa fie deranjat pentru a ne vindeca pe fiecare dintre noi... dar El va ramane mereu ca un cersetor la usa sufletului nostru, smerit si rabdator, nu va da buzna peste cei care cred ca "stiu ei mai bine", ca "pot ei singuri" sau neaga chiar faptul ca El exista!
cine NU VREA sa creada - nu crede; cine NU CAUTA - nu gaseste; cui NU BATE LA USA - nu i se va deschide; cui NU CERE - nu i se va da! unde ar mai fi dragostea lui Dumnezeu daca acestea s-ar face cu forta?
si sa fereasca Domnul pe toti cei care NU AU VRUT, NU AU CAUTAT, NU AU BATUT LA USA, NU AU CERUT sa nu vina prea tarziu (dupa moarte) momentul cand isi vor da seama de imensa lor ratacire, cand nici nevrednicul de mine, ba poate nici Hristos Insusi nu va sta sa rosteasca sentinte impotriva necredintei lor. toti acestia vor fi judecati prin insusi faptul ca nu i-au crezut pe cei asemenea lor, pe toti acei atei (ce poveste mai limpede dacat aceasta din acest serial al meu?!), umanisti, seculari, agnostici, cei crescuti in diferite credinte eretice, indiferenti ori chiar vrajitori/satanisti, dar care s-au convertit si au crezut!
Stii ce ma sperie pe mine cel mai tare? Ideea ca Isus sta si bate la usa sufletului meu si eu nu stiu cum sa ii deschid. Cel mai tare imi doresc sa fac ce trebuie, sa nu-L necajesc si cu toate astea oricat de mult m-as stradui simt ca nu fac nimic bine si ca-L supar in fiecare zi. Am asa sentimentul ca nimic nu fac cum trebuie.Si gandul asta ma termina.
Gabi
Prietene, roaga-l pe Isus sa te invete cum sa ii deschizi usa "inimii", spune-i cu sinceritate ca nu stii cum sa procedezi si EL te va invata cum sa o faci...cauta personal raspunsurile in Sfanta Scriptura si vei primi calauzirea Domnului...
Vezi si Ps.32, ultima parte plus Luca 11,9-10:
"Si Eu zic voua: Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.Ca oricine cere ia; si cel ce cauta gaseste, si celui ce bate i se va deschide. "
And I was about to ask "How did he plant an olive tree in England"? Then I've thought of Cornwall, then I've seen the rest of your post.
Cat despre credintza shi miracole, ateul din mine nu se poate impiedica sa nu intrebe (stiu, stiu: veti sari totzi cu puterea credintzei asuprea mea, sa ma mantuitzi in contra nevoii mele): cum alege Dumnezeu pe cei pe care ii salveaza si pe cei pe care nu? De ce sunt tot timpul mult mai multzi dintre cei pe care nu-i salveaza? De ce sunt suflete nevinovate lasate mortii si chinului si necazului? De ce miracolele nu sunt un mod de existenta cotidian? De ce sunt rare, improbabile, aleatorii si de multe ori sursele de marturie despre ele sunt atat de highly unreliable?
:) Stone me now. I'm all yours.
nu am nicio problema in a lasa postat si un mesaj al unui ateu cum se recunoaste a fi turambar. in principiu, nu am ce dialog purta cu el, nu pentru ca l-as "desconsidera" cumva, ci pentru ca eu, in toate postarile semnate MunteanUK, deja m-am straduit sa raspund la toate problemele ridicate de el. cu voia Domnului, am sa o fac inca o data, probabil ultima.
eu am precizat ca nici Dumnezeu, nici vreun credincios ortodox cum ar trebui sa fie (nu zic ca toti sunt asa, ca doar nici ateii nu sunt toti absoluti, unii se mai convertesc nu-i asa?! :) nu cere mantuirea nimanui cu forta, apoi mi-am si expus clar ideea ca doar cine NU VREA nu se mantuieste.
nu cred sa existe atei sau pagani care au vrut cu adevarat sa-l cunoasca pe Hristos si sa nu reuseasca pana la urma. si sunt convins ca nu El va decreta ce inseamna "nu ai vrut cu adevarat", ci fiecare isi va da seama la Judecata ca, intr-adevar, el insusi "nu a vrut destul". cumplit sentiment de vinovatie trebuie sa fie acela si nu il doresc nimanui! dar multi il vor avea, nu pentru ca Domnul nu a vrut sa ii mantuiasca, ci pentru ca ei nu au vrut! si ma refer strict la cei care au avut ocazia sa intre intr-o biserica, au avut carti despre Ortodoxie in limba lor, au avut preoti de la care sa ia si sfat bun (nu doar sa-i barfeasca si calomnieze!), ba poate au fost si botezati - un imens dar, pe care multi pagani sau eretici care au ajuns la Ortodoxie nu l-au avut, si ce mult s-au chinuit sa afle credinta cea adevarata! eu nu cutez sa cer socoteala Domnului pentru ce face cu ceilalti (copii avortati, pagani, cei ucisi in mari calamitati etc), doar am convingerea ca fiecaruia ii va da potrivit faptelor sale sau potrivit dreptatii, in cazul celor care nici n-au apucat sa faca fapte. nu va exista bine neraspaltit, nici rau nepedepsit! si chiar daca in lumea de aici si de acum adesea e taman invers de cum spun, asta nu imi scade credinta in dreptatea Lui!
intre acesti atei/pagani, numai secolul al 20-lea e plin de exemple! de pilda, a se vedea viata californianului ajuns Ieromonahul Seraphim Rose
http://www.fatherseraphimrose.org/ http://ro.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose
apoi, o mare problema a ateilor e ca se grabesc (fara sa priceapa putinatatea de intelegere a mintii umane) sa scoata paiul din ochiul lui Dumnezeu (asta e piedica lor, ca de ce lasa el suferinta in lume asupra nevinovatilor!), in loc sa isi scoata barna din ochiul lor (vinovatiile pe care le avem fiecare). numai dupa ce te-ai curatat pe tine insuti sau esti in "proces de curatare". care tine toata viata, ajungi sa pricepi rostul atator lucruri care, din afara Ortodoxiei, iti vor parea vesnic lipsite de sens. si daca ar fi teoria evolutionista adevarata (si nu este! - acum aruncati voi cu pietre in mine, ateilor :), si daca ar trai omenirea sute de milioane de ani, tot nu i-ar fi destul sa-L inteleaga pe Dumnezeu, daca nu accepta sa o faca in masura si in felul in care El a binevoit sa ni se descopere, prin Mantuitorul Iisus Hristos!
alte precizari:
1) odata ce intri in viata Bisericii si pricepi lucruri pe care nu le vei pricepe niciodata altfel, din "afara Ei", intelegi pana si - ceea ce pare culmea absurdului pentru atei! - ca suferinta si necazul sunt o dovada a milostivirii si dragostei lui Dumnezeu pentru noi. El nu e un "sadic", mai ales ca are toata eternitatea la dispozitie sa ne chinuiasca de ar dori asa ceva, ci tot raul pe care il suferim este spre indreptarea noastra, spre folosul nostru, si cand vine necazul ca urmare a pacatelor noastre, si cand e numai o "incercare", fara a fi un rezultat direct al pacatelor!
2) daca miracolele ar fi un mod de existenta cotidian, cum cere cititorul meu, de-abia atunci Dumnezeu "ne-ar obliga" sa ne mantuim! n-ar mai trebui decat ca, pana si cei mai incapatanati si aroganti "liber-cugetatori" sa cedeze in fata EVIDENTEI. adica Dumnezeu ar fi imediat accesibil, palpabil, dar ne-ar violenta liberul arbitru prin asta, s-ar impune in viata noastra, nu ar mai fi nevoie de CREDINTA. intrebarea aceasta ateista "de ce nu ni se arata, ca sa-L credem?" este aceeasi de 2000 de ani, iata ce zice Sf Evanghelist Matei in cap 27, versetele 42-43: "Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El". pai daca ar fi facut atunci ce I se cerea, toti ar fi trebuit sa cada la picioarele Lui in fata miracolului, ba poate si cu spaima sa nu-i distruga. dar El a dat doar un cutremur, incat cei care s-au cutremurat si in suflete sa creada chiar in acele clipe. nu a vrut sa forteze pe nimeni sa creada atunci, nu o face nici azi si nu o va face vreodata!
3) nu sunt nici rare, nici improbabile, nici aleatorii, nici "unreliable" marturiile despre Hristos si despre miracole care se petrec inca in ziua de azi. fie-mi iertat, dar asta e cea mai mare ipocrizie a ateilor contemporani si a celor prea lenesi pentru a cerceta, robi ai aberantei sintagme catolice "crede si nu cerceta". adica ateul crede ca Dumnezeu nu exista si nu mai cerceteaza daca e adevarat sau nu, ramane in orbirea credintei sale. este plin de biserici unde se intampla minuni si in zilele noastre, plin de carti scrise de eretici si atei convertiti la Ortodoxie, plin de oameni in jur care, in ciuda calomniilor aruncate neintrerupt asupra Bisericii si ale pacatelor adevarate ale unora care intretin clevetirile, tot se duc la biserica. apoi, chiar la indemana oricui, este plin de siteuri (inclusiv pornind de la cele doua indicate mai sus ori simple cautari pe Google - ce poate fi mai simplu decat asta?!) in care sunt date toate argumentele necesare celui ce ar vrea sa creada. unii le citesc si cred, altii le citesc si, poate, nu cred, dar un minim efort (unii destul, altii nu destul) a facut fiecare. este usor sa dai sentinte ca n-ar fi demne de crezare (unreliable) fara sa fi facut acest minim efort de a le cauta!
4) este o aberatie neasemnuita sa decretezi "de ce sunt tot timpul sunt mult mai multzi dintre cei pe care nu-i salveaza?" cand absolut nimeni din interiorul Bisericii, nici Sfant, nici Patriarh, nici pustnic vazator cu duhul, ba chiar nimeni dintre noi (despre propria mantuire) nu stie cine se mantuieste si cine nu! cum ar putea sa stie un ateu, chiar si manat de cele mai bune intentii, dar etichetandu-se el insusi ateu, deci in afara Bisericii, sa stie ca mai multi sunt cei care nu se mantuiesc, ceea ce nici ingerii care ne duc in fata Scaunului de Judecata nu pot sa stie?!
desigur ca cele de mai sus sunt valabile in acceptiunea de salvation = mantuire. nu vorbim aici de salvarea de la inec sau de la un necaz anume, ca adesea tocmai "nesalvarea" din ele sunt instrumente mantuitoare pe care le foloseste Dumnezeu.
5) da, e vorba de East Sussex, in extrema sudica cealalta a Angliei fata de Cornwall. maslinul de 6 ani din imagine era in aer liber, dar plantat intr-o galeata. alti trei erau infipti bine in pamant si plini de masline.
Doamne ajuta ca oricine va citi aceste randuri sa poata prinde un cuvant bun din ele! ca eu nu am aruncat cu pietre in nimeni, ci cu vorbe pe care le-am sperat cat mai folositoare, atat cat m-am priceput. dar orice am spus nepotrivit nu spune ceva rau despre Hristos, ci eventual despre nepriceperea mea, lipsa mea de invataturi ortodoxe, ba poate chiar mandria de a crede ca sunt in stare sa dau sfat bun cuiva. Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti, si pe cei care VREM (dar asta nu ne face automat vrednici de mantuire), ci pe cei care inca NU VOR, dar numai El stie cum si cand, in ce imprejurare de viata lor vor incepe si ei SA VREA, ba inca poate vor aduce roade de pocainta ca sa ne faca de rusine pe toti care acum ne complacem adesea numai in A VREA!
Spui ca numai cine nu vrea nu se mantuieste. Si apoi spui ca nimeni nu stie daca se mantuieste sau nu. Adica nimeni nu vrea cu adevarat. Nu cred. Si atunci?
Bogdan, da-mi si mie niste linkuri unde pot sa citesc lucruri cu adevarat folositoare pentru suflet. Multam fain.
Cred eu ca le stii poate cel mai bine si astfel ii ajuti si pe altii mai lenesi asa ca mine ,care Il cauta cu disperare pe Isus si nu stiu ce sa mai faca ca sa nu-l mai supere in fiecare zi cu pacatele lor.
inca niste precizari:
faptul ca nu stii daca te mantuiesti nu exclude a dori cu adevarat acest lucru. doar ca toti sfintii au trait permanent acest paradox, sa se simta tot mai nevrednici de Hristos, desi stradaniile lor i-au ridicat intre cei mai vrednici oameni. cu cat inaintau in virtute, cu atat se vedeau a nu fi buni de nimic.
este ceva complet de neinteles pentru lumea de azi, competitiva, laudaroasa, in care fiecarea vrea sa iasa in fata, sa se afirme, sa-i faca in ciuda altuia. dar la sfinti e vorba despre smerenie, un concept despre care cartile (si exista destule, doar sunt carti pe lume despre orice) nu pot aduce niciun folos, fara a incerca sa traiesti crestineste. nu poti invata despre smerenie din afara Bisericii. insa nimeni care ajunge smerit nu va zice vreodata "vai ce smerit sunt"...
si daca nu stii ca te mantuiesti, asta nu inseamna ca te indoiesti de Hristos, ci ca iti vezi tot mai multe dintre pacate, pe care daca le-ai vedea dintr-o data, nu treptat, ai muri de deznadejde.
"cine nu vrea cu adevarat nu se mantuieste" si "nimeni nu stie daca e mantuit" (numai unii protestanti, care zic ca mantuirea e "asigurata") nu sunt doua afirmatii care sa se excluda. pur si simplu, traierea crestineasca e un vesnic paradox pentru "intelepciunea" curenta a lumii care face din ratiune propriul idol.
de fapt, nici nu exista si nu au existat vreodata atei absoluti, ca omul nu poate fara Dumnezeu. exista numai idolatrii, care-L inlocuiesc pe Dumnezeul Cel adevarat, Iisus Hristos, sau falsii dumnezei ai atator si atator religii cu ei insisi, cu gandirea lor.
"nu cred. si atunci?" - ma intreaba cititorul meu, a carui sincera necredinta nu am de ce sa o pun la indoiala. pot numai sa spun ca oricate mii de carti ai citi, cu oricati duhovnici ai vorbi, oricat te-ar ruga cineva sa crezi ori s-ar ruga pentru tine, a crede este cel mai intim lucru de pe lume. NIMENI NU POATE CREDE IN LOCUL ALTCUIVA, fiecare crede in sine insusi, pentru sine insusi. in acest caz, ce inseamna "a vrea cu adevarat sa crezi" nu este un concept de dezbateri interminabile pe bloguri, ci tine de intimitatea sufleteasca a fiecaruia. acolo, in el insusi, trebuie sa se intrebe fiecare om "Cine este Acest Iisus Hristos?".
sa te rogi in orice fel stii tu, sa cutezi a-I cere socoteala Lui Dumnezeu, sa iti dai palme in cap, sa plangi, sa intri intr-o biserica, sa citesti mult, sa capeti indrazneala sa vorbesti cu un preot - acestea sunt numai potentiale mijloace in care se poate ajunge sa crezi. exista, probabil, infinite altele, si n-are rost sa teoretizam despre ele!
esential este, dpvd personal, ca "a vrea sa crezi" = "a face ceva in aces sens". orice, insa nu doar sa arunci intrebari pe bloguri, poate sincere, dar insuficiente. si inca ceva, sa faci ceea ce faci cu perseverenta si rabdare!
daca vrei sa cresti un copil cu raspundere in fata lui Dumnezeu, nu facandu-ti un idol din el, ai nevoie de multa rabdare. daca vrei sa inveti o limba straina, ai nevoie de multa perseverenta. daca vrei sa prinzi un job bun, ai nevoie de multa rabdare. daca vrei sa economisesti bani pentru o vacanta, date fiind salariile din Romania, ai nevoie de multa perseverenta. daca vrei sa jefuiesti o banca, ai nevoie de multa rabdare. daca vrei sa o convingi pe nevasta aproapelui sa se culce cu tine, ai nevoie, de regula (nu zic ca nu se poate si cu mare usurinta :) de multa perseverenta.
in orice a-i face pe lumea asta, bune sau rele, ai nevoie de rabdare si perseverenta! asadar, de ce tocmai in a afla Cine este Iisus Hristos, cea mai importanta Persoana pe care o vei cunoaste vreodata, oamenii au cea mai putina rabdare si perseverenta?! atitudinile curente sunt de genul: daca El exista, sa ni se arate! daca este asa cum spune El, sa faca o minune, ca sa credem! daca este asa bun cum se spune, de ce nu ne da imediat, aici si acum, bunatatile promise?
aparent, ai zice ca cine persista in aceste atitudini blasfemiatoare nu va ajunge niciodata sa-L cunoasca. dimpotriva, eu cred ca pana si aceste atitudini pot sa-L faca sa-ti raspunda. cu o singura conditie, macar sa ai perseverenta si rabdare in a-I tot cere socoteala!
dar tristul adevar este ca numai cand si cand unii oameni se intreaba cine este El, apoi intorc spatele ideii de Dumnezeu. dumnezeul-bani, dumnezeul-stomac, dumnezeul-distractie, dumnezeul-televizor (care nici macar "distractiv" nu mi se pare), dumnezeul-sex, dumnezeul-confort, dumnezeul-arta, dumnezeul-ambitie, dumnezeul-ratiune - slugile acestor dumnezei ne facem si uitam de Cel Adevarat Care "atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu" (Ev dupa Sf Ap Ioan 3,16).
Mantuirea nu este o decizie umana. NU poti manipula pe cineva sa fie mantuit. Mantuirea este Lucrarea Supranaturala a lui Dumnezeu cunoscuta prin puterea Cuvantului sfant si a Puterii Evangheliei prin Harul aratat in persoana Fiului sau ISUS CHRISTOS.
Gabi
inca ceva...cel mai important este:
Sa iubim Cuvantul lui Dumnezeu si sa il traim.
Sa practicam ceea ce ne spunem unii altora.
Sa umplam in lumina Sa si sa avem partasie unii cu altii atunci cand ne intalnim (caci nu exista partasii virtuale).
Sa spunem adevarul si sa il traim prin viata noastra (comportament, limbaj, purtare). La sfarsitul vietii acestea vor vorbi despre noi cel mai mult.
Si sa fim constienti ca viata noastra trece ca un abur. Azi ai 12 ani, apoi 18, 25, 30,40,50 si 75 pentru cei tari. Dar ceea ce va ramane, ceea ce este permanent in dimensiunea spirituala a vietii eterne este ascultarea noastra de Domnul ISUS.
Gabi
pentru orice are dorinta sincera sa afle mai multe, iata relatari despre doua convertiri torale:
http://www.desertwisdom.org/dttw/truth/not-of-this-world.html
http://www.danionvasile.ro/carti/jurnalul_convertirii.doc
dintre portalurile/blogurile ce ar putea fi folosite ca punct de pornire inspre intelegerea Ortodoxiei as recomanda:
http://www.sfaturiortodoxe.ro
http://ro.orthodoxwiki.org/
http://www.crestinortodox.ro/
http://www.razboiulnevazut.org/
http://www.credo.ro/
http://biserica.org/
http://www.ortodoxie.info/
http://www.duhovnici.org/
http://www.ortodoxism.ro/
http://www.ioanguradeaur.com/
http://www.nistea.com/
http://ortodoxlazi.blogspot.com/
totusi, ofer aceste linkuri cu precizarea ca nicio lectura nu poate inlocui indrumarea unui parinte duhovnicesc si impartasirea cu Sf Taine ale Bisericii. apoi, de onestitatea fata de sine insusi prin care fiecare purcede la aceste lecturi (nu sa-si propuna SA CREADA sau SA NU CREADA, ci sa vrea cu adevarat SA ALFE!) depinde rezultatul la care se va ajunge.
Multam de linkuri.
Poate ai crezut ca anonimu asta care pune tot felul de intrebari pe blogu tau nu crede. Vreau sa-ti spun ca eu cred in Domnul nostru Isus Cristos din totul sufletul si incerc sa ma rog in fiecare zi chiar daca uneori, lenea, un mare pacat al meu imi tot pune piedici in a ma ruga cat as vrea. Ai mare dreptate ca lucrurile astea ar trebui discutate cu duhovnicul meu. Si incerc sa fac si lucrul asta dar e destul de greu. La sfarsitul Sf. Liturgii multi enoriasi au ceva de vorbit cu el si poate din timiditate mi-e tarsa sa ma duc tot timpul sa-i zic ca iar as vrea sa stam de vorba. Fac lucrul asta oricum cand merg sa ma spovedesc si oricum mi-am capatat reputatia ca il tin pe Parintele poate prea mult de povesti. Ideea e ca imi doresc f mult sa aflu cat mai multe lucruri despre ce trebuie sa fac pentru Mantuirea mea. Duhovnicul iti spune ca trebuie sa ai credinta, sa faci fapte bune, milostenie, sa te rogi. Numai ca eu as vrea sa mi se povesteasca mai mult. Nu stiu, poate nu stiu eu sa-mi explic nedumeririle si ce-i in capul si in sufletul meu. Intr-adevar nu cred ca trebuia sa pun problemele astea pe blogul tau. Si poate ca ar fi mai bine nici sa nu-mi mai raspunzi decat sa te iei iar de mine. Poate nu asta ai vrut sa faci, de fapt stiu ca nu asta ai vrut sa faci , dar asa a sunat sau poate asa am luat-o eu. Am pus intrebari pt ca am simtit ca din felul in care explici lucrurile chiar gasesc multe foloase pt sufletul meu. Multam inca o data, cer iertare daca am suparat pe cineva si Domnul sa fie cu noi cu toti.
„Gândul la Dumnezeu să-ţi fie atât de
limpede precum o durere de măsele".Teofan Zavoratul
este mare lucru cand ne smerim unul in fata altuia si ne cerem iertare. si eu mi-am cerut si imi mai cer iertare daca vorbele mele neiscusite or fi parut cuiva ca "ma iau de el". la cate prostii spun si fac, nici n-ar fi de mirare ca fie si un cuvintel sa lase posibilitatea de a tulbura pe cineva.
totusi, am inima impacata ca eu, efectiv, combatut doar aberatia necredintei, nu "impotriva" cuiva. prea traiesc inconjurat de necredinciosi, putin credinciosi si eretici (cu care am relatii interumane excelente), incat sa pot cadea in pacatul mizantropiei! apoi am si eu atatea ale mele, incat cum as putea sa ridic piatra impotriva altcuiva?!
e intristator nu sa fii acuzat pe nedrept ca te-ai luat de cineva (doar de la Hristos incoace toti cei care s-au straduit sa-L urmeze au fost judecati in fel si chip), ci sa constati limitele acestui mediu de comunicare online. oricate cuvinte intelepte m-as stradui eu sa ofer din prostia mea, pe blog nu se vede inima buna cu care nadajduiesc ca le-am spus. de aceea, mai de folos ar fi fost un sfat mai putin "intelept" (nu ca pretind ca ar fi astfel vorbele mele!), dar intr-un context in care cel sfatuit sa recepteze daruirea sfatuitorului.
or, la modul absolut, asta nu se petrece decat in Sf. Taina a Spovedaniei. cand ceri un cuvant de folos de la duhovnic, ca si cum l-ai cere de la Hristos, chiar il primesti. daca stai sa iti judeci duhovnicul, daca ceri mai mult decat ti-a spus, nu primesti nimic. daca chiar CREZI ca tu ceri sfat direct de la Hristos prin slujitorul sau, daca tii in inima cuvintele duhovnicului (chiar si cand sunt aparent banale si duhul mandriei te imboldeste sa-ti spui "pai ce, nu ma puteam eu insumi gandi la asta?"), nu se poate sa nu gasesti raspunsul cautat. dar trebuie SA CREZI!!!
altfel, cine vrea povesti, explicatii; cine nu are rabdare suficienta sa astepte la rand; nici discernamant (pe care tot prin rugaciune il capeti de la Domnul, nu din mintea ta!) sa stii cand este important sa ceri un sfat si cand poti ajunge singur la raspunsul dorit; cine nu este constient de faptul ca un parinte duhovnicesc are poate sute de fii si fiice care au tot atata nevoie de indrumare - cu greu capata raspuns! dar "cu greu" nu inseamna "imposibil"... cine se straduieste sa fie rabdator si smerit, macar in foarte putin, Domnul va avea grija sa completeze de la Sine partea cealalta multa de rabdare trebuitoare pentru mantuire. numai SA VREM!
enorm de multe ar mai fi de spus, dar nu-s eu duhovnicul nimanui si mi se par neadecvate nu doar online, dar si fata in fata, intre credinciosi, sfaturile de "gestionare a relatiei cu duhovnicul" - nimeni, in afara de Domnul Iusus Hristos nu te poate invata cum sa cresti in aceasta relatie! recunosc ca sunt destui care ofera si sfaturi foarte folositoare in acest sens (www.danionvasile.ro), insa sunt convins ca nimeni nu absolutizeaza valoarea sfaturilor sale. un cuvant foarte folositor cuiva poate fi smintitor pentru altcineva.
de aceea, Biserica Ortodoxa este un spatiu al libertatii absolute in Hristos, dogmele sunt aceleasi pentru toata lumea, Adevarul este Unul, dar modurile in care se ajunge la Acesta sunt infinite.
si cu asta, chiar ca am terminat, dar nu cred eu sa fi fost chiar asa prost, incat sa imi inchipui doar ca au fost mai multi anonimi, nu doar unul. n-am nimic cu anonimatul, dar din minim respect pentru dialog, ar fi bine ca fiecare sa foloseasca macar o porecla, nu sa se ascunda intr-o mare de anonimi, care habar nu am cine sunt. unii cunoscuti, altii nu - nu conteaza insa, caci cele scrise erau pentru toti. nu am avut vreo "tinta" precisa...
iertare tuturor! si tare m-as bucura sa gaseasca oricine pe linkurile postate aici sau in cuprinsul altor articole lucruri mult mai de folos decat sa ma citeasca pe mine!
cu voia Domnului, eu asta am sa continui sa fac, sa spun povesti de viata care mie imi par interesante, sa dau linkuri, pareri personale si comparatii intre locurile din lume vazute, sa pun poze, etc. restul, fie mereu in voia Lui, caci numai El stie cui si in ce fel i-ar putea folosi toate acestea, atat mie (ca cel ce impartaseste experiente online), cat si oricarui cititor!
Indeed, the Saints of the Church still remain the most authoritative representatives of Christianity, for they have made the best use of the inexhaustible spiritual resources and strength to be found in the Word and the Grace of God.
mi s-a spus ca un om, odata ce a primit Botezul nu poate fi ateu. Ca isi zice el ateu sau zice ca nu crede e altceva si incearca sa-si intareasca acest lucru, dar odata ce a fost botezat ortodox, ortodox ramane. Si faptul ca neaga si incearca sa demostreze ca Dumnezeu nu exista, arata tocmai faptul ca acel om crede ca EXISTA. Poti nega ce nu exsita?!
Doamne ajuta!
C.L.
Post a Comment