Dispozitivul din imagine îţi permite să tipăreşti rapid orice doreşti, în schimbul câtorva pence. Vii cu CD-ul/DVD-ul, memory strick-ul, memory card-ul sau orice gadget care poate fi conectat prin USB (numai unitate pentru arhaicele dischete nu are!) şi urmezi instrucţiunile. Parcă totul e făcut pe aici, încât să nu mai ţină scuza cu "ştiţi, doamna profesoară, eu mi-am făcut lucrarea, dar mi s-a stricat imprimanta..."Iar dacă acest automat aparţine unui înreprinzător privat, de la numeroasele computerele publice din campus, la care ai acces cu parola care ţi se dă după înscriere, poţi să printezi ce vrei şi să navighezi pe internet. Eşti doar rugat să stai cu precădere pe siteuri educaţionale şi să nu uiţi de tine în faţa monitorului, în caz că alţii stau la coadă în spatele tău.
În funcţie de forma de studii, capeţi un anumit credit pentru imprimare, în limita căruia poţi să printezi. Când ai depăşit creditul iniţial, plăteşti să-ţi încarci contul cu suma dorită. Of, cât de simplu poate să fie totul într-o ţară ordonată precum UK!
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
No comments:
Post a Comment