O teorie a conspiraţiei [A conspiracy theory]

“Dacă zvonurile şi conspiraţiile s-ar putea exporta, România ar fi cea mai bogată ţară din lume”, mi-a spus un cercetător (political researcher) de la SEI, citând un mare om al cărui nume nu-l mai ştia.

De minune s-ar potrivi butada de mai sus pentru a mă descrie şi pe mine însumi drept tipic român, dacă aş da crezare fără rezerve propriilor impulsuri conspiraţioniste.

Toate acestea, coroborate cu nenumăratele şopârle (o primă mostră) care circulă prin blogosferă, m-ar fi făcut să cred că Uncle Sam, care aşa frumos m-a plimbat prin ograda lui între 8-28 septembrie 2007, ar avea cine-ştie-ce interese să citească blogul meu. Da, aceasta cred puzderie de bloggeri când descoperă în counterul lor adresa clayton.state.gov.

Fraţilor, să ne băgăm minţile în cap şi să ne mai uităm şi la alte filme decât The Agency sau să jucăm şi alte jocuri decât The Bourne Conspiracy de care habar n-am dacă o fi la fel de prost ca filmul (sau, mă rog, bucata din serie văzută de mine)! În primă instanţă, explicaţia e foarte simplă.

Misiunile diplomatice ale SUA din lume nu accesează netul decât prin două servere de la Departamentul de Stat (DoS) – unul e cel menţionat, celălat: sherman.state.gov.

În acest sens, iată opinii interesante (aici şi aici), despre ce modificări aduc diplomaţii americani postărilor pe minunăţia numită Wikipedia, faţă de care eu mă declar un mare fan, în ciuda celor care aduc critici peste critici acestei enciclopedii online.

Cu toate că aceasta este altă poveste, rămâne şi marele semn de întrebare de ce atâţia bloggeri se plâng (vorba vine, că ahtiaţi după slavă deşartă ca bloggerii nu-s – uitaţi-vă cum am ajuns eu!) că DoS îi citeşte cu atâta consecvenţă. Mostre de asemenea lamentaţii aici, aici şi aici.

Totuşi, observaţiile acestor bloggeri sunt cu atât mai interesante cu cât, foarte probabil, ei nici măcar nu au semnalat existenţa blogului lor la cel puţin cinci persoane care lucrează pentru DoS, aşa cum am făcut eu, potrivit strategiei mele de PR, odată cu intrarea în blogosferă.

Nu ştiu de alţii, însă mie mi-e greu să cred că respectivele persoane or avea ce citi de pe un blog despre viaţa în UK, scris în bună parte în româneşte, şi că mă citesc cu atâta perseverenţă, câtă reiese din urmele lăsate de clayton.state.gov în counterul meu. Şi chiar de ar fi aşa, n-aş avea de ce să mă simt spionat, ci mai degrabă flatat, nu?!

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]