Din raidul meu prin inima Scoţiei (1) [From my foray into Scotland's heartland]

Unii trăiesc toată viaţa într-o ţară (de pildă, în România) şi nu înţeleg nimic din ceea ce se întâmplă acolo. Aşadar cum aş cuteza eu să pretind că am înţeles câte ceva şi să-mi dau cu părerea despre Scoţia, un ţinut străbătut într-un tur de forţă, cu principalele patru destinaţii (indicate pe harta de mai sus) vizitate în numai patru zile?

Însă, fie şi cu riscul de a fi privit drept înfumuratul ăla, probabil că cel mai însemnat talant de la Dumnezeu este să povestesc despre văd şi ce aud eu însumi sau de la alţii. Asta e şi meseria mea, şi hobby-ul meu. Altceva nu ştiu să fac.

Iar din UK aş tot avea de povestit, luni întregi de acum încolo! Căci în nici un caz nu mi se pare o ţară prea cuminte (veşnica lamentaţie a imigranţilor români de peste tot, auzită şi aici!), ci una în care la tot pasul găseşti ceva din care ai avea de învăţat.

Şi tocmai de aceea m-am apucat de blogging, ca să fiu contrazis, să primesc contraexemple sau argumente suplimentare care să completeze ceea ce am surprins eu. Cum mereu este mai bine mai târziu decât niciodată, nu pot să mă bucur că, în sfârşit, am şi eu un comentariu din partea cuiva care locuieşte în UK!

Ba încă văd că am şi cititori în tot mai multe locuri din arhipelagul britanic! Potrivit counterului meu, chiar şi în aceste ultime zile în care n-am mai postat nimic văd că am accesări (nu ştiu cât m-or fi citit) de la oameni din (de la nord la sud): Aberdeen, Edinburgh, Glasgow, Isle of Man (insulă din arhipelag, dar nu parte a Regatului Unit!), Manchester, Nottingham, Worcester, Bath, Wokingham, London, Lewes şi Brighton.***

Poate că, pe măsură ce voi povesti despre minunata Scoţie, voi avea mai multe comentarii (inclusiv dezaprobatoare), căci altfel uşor cade omul în mândrie, închipuindu-şi că numai aşa cum a văzut el lucrurile sunt în realitate, că numai el are dreptate.

Prin mila Domnului, cu cât văd mai mult din lumea asta, cu atât mai mult îmi dau seama ce mare prostie ar fi să te încrezi în propria gândire, în propriile păreri sau propriile instincte. La purtarea Lui de grijă adaug ca probă cele 804 fotografii din făcute în patru zile, astfel că pot spera să nu ajung niciodată un Tartarin din Tarascon… căci, cu adevărat peisaje de basm am văzut, alături de personaje de roman cunoscute!

*** NOTĂ: Aici am fost excesiv de entuziasmat, însă cu totul nefondat. Nu orice ‘click’ pe care îl înregistrează Counter-ul înseamnă neapărat şi un ‘cititor’ propriu-zis!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]