Într-o ţară mândră trecutul glorios precum Marea Britanie, te-ai aştepta să întâlneşti prin oraşe numai statui cu personaje măreţe.
Adică oameni care au rămas în istorie, de la eroi medievali (exemplu foto deja postat de mine) până la generali din cel de-al Doilea Război Mondial (foto).
Desigur, există nenumărate astfel de statui, să le zicem clasice, cu oameni de stat (foto) şi războinici în posturi victorioase sau încrâncenaţi în luptă.
În alte cazuri, ostaşii sunt surprinşi deloc ‘tipic statuesc’, ci, pur şi simplu, în clipele de răgaz ale războiului de poziţii din 1914-1918 sau răpuşi (foto).
Dar este ceva care mi-a părut neobişnuit, ca vizitaror venind din jumătatea estică a UE, pentru că n-aş zice că obiceiul este lipsit de echivalent în jumătatea vestică a Uniunii.
Anume numărul destul de mare (în comparaţie cu ce puţine fotografii am pentru a-mi proba observaţia) de statui cu ‘oameni de rând’ (commoners).
Sunt convins că trebuie să fie un curent (trend) mai recent, poate nu mai vechi de 15-20 de ani, dar ale cărui efecte se cunosc deja în peisajul urban britanic.
Şi nu mă refer doar la muzee, precum Migration Museum din Liverpool, unde este firesc să apară grupuri statuare cu imigranţi istoviţi (poza 4).
Muritori de rând pregătiţi şi cu feţe parcă emoţionate de iminenta călătorie apar şi în faţa micuţei, dar elegantei gări Liverpool Street Station din Londra (poza 1).
În Autogara Buchanan din Glasgow ochii trecătorilor nu pot omite o imortalizată îmbrăţişare – şi ea destul de clasică, specifică unor vremuri mai romantice decât zilele noastre (foto).
În Birmingham, dai peste statui cu un aer mai cunoscut pe meleaguri româneşti (poate şi la Roma), oarecum... proletcultist.
Avem un muncitor (?! – nu-s sigur – poza 2), un marinar (poza 6), un soldat (poza 5), ba poate chiar o muză revoluţionară (?! – iarăşi nu-s sigur – poza 3).
În Edinburgh, până şi potăile de rând (însă devenite simboluri ale oraşului) ca Greyfriars Bobby se bucură de statui chiar şi într-un hol de hotel de patru stele (poza 7).
Cu mulţumiri cititorului meu Mihai Gociu pentru imaginile 2-6, aştept şi părerile altora despre arta urbană din UK.
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
2 comments:
Bogdan,
Statuia din poza 2 este in cinstea aviatiei din WW1: un tanar alaturi de un motor de avion - imi cer scuze daca poza nu este suficient de clara.
Asemenea, statuile din pozele 5 si 6 simbolizeaza trupele de Infanterie respectiv Marina.
In privinta 'muzei' din poza 3 nu sunt foarte sigur. O fi reprezentand Victoria ? O victorie cu un aer trist, ce se datoreaza poate si pretului deosebit de scump cu care aceasta a fost platita ?
Mihai,
Mulţumesc de completările utile - măcar de-o fi un singur alt cititor interesat să le citească! :-)
Bănuiam eu că toate statuile amintite se înscriu într-o temă comună, a războiului, însă se vede limpede că este vorba de oameni de rând (folosiţi ca simboluri) nu de 'eroi' identificabili cu personaje istorice autentice.
Ciudat, cu aer 'proletcultist' (cum ziceam) mi se pare stilul 'cu pieptul dezgolit' care probabil că nu are de-a face cu realitatea e pe câmpurile de luptă...
Cel puţin din câte ştiu eu, în istoria britanică nu este un moment echivalent cu lupta în izmene şi cămăşi în care s-au angajat soldaţii unui regiment (din Constanţa) la Mărăşeşti, în vara anului 1917.
Post a Comment