Chestii d-astea, numai la britanici (22) [Things like these, only at the Brits]

O altă ciudăţenie care te loveşte (uneori la propriu!) în mai toate clădirile publice din UK sunt uşile automate împotriva incendiilor. Ceva mai grele decât uşile obişnuite, ele se închid singure în urma ta şi, chipurile, ar opri extinderea unui incendiu.

Poate că, odată închise, nu se face o închidere 100% etanşă, dar măcar reduc în bună măsură trecerea fumului dintr-o cameră în alta sau de pe o porţiune în alta a coridorului, pe acelaşi principiu folosit la închiderea diverselor compartimente ale unei nave.

Oriunde sunt coritoare lungi (instituţii guvernamentale, sedii de firme şi fundaţii, şcoli, spitale, hoteluri etc) am văzut aşa ceva, cam la fiecare 20 de metri, poate şi mai puţin. Lor li se adaugă extinctoare, hidranţi şi stropitori în tavan.

Mult mi-aş fi dorit să văd vreun fumător stropit de acestea din urmă, dar pesemne că în UK se respectă cu mult mai mare stricteţe interdicţia de a fuma, astfel că n-am avut ocazia. Şi nici nu reacţionează senzorii la simplul miros de fumător.

Nu ştiu cât de eficiente sunt uşile acestea, însă categoric rişti să încasezi una în faţă ori să pocneşti pe cineva, dacă tu însuţi sau nefecicita-ţi victimă uită că aceste uşi sunt construite să revină la poziţia iniţială.

Grija Statului-dădacă (Big Sister să-i zicem?!) nu se opreşte aici. Înainte de a începe orice discuţie cu invitaţii săi, gazda din astfel de clădiri publice este obligată prin lege să le spună încotro să o ia în caz de incendiu, unde sunt scările de urgenţă şi orice alte proceduri de urmat într-o astfel de situaţie.

Şi nici nu ai putea crede – ca român călcător de legi mult mai stricte decât moftul acesta – câţi britanici respectă cu stricteţe norma legală şi încep orice discuţie, pe orice temă va fi ea, cu… regulile de urmat în caz de incendiu.

În zeci de întâlniri ca Chevening Fellow, am avut de-a face cu nenumăraţi astfel de cetăţeni conştincioşi. Numai chelnerii n-am văzut să-ţi dea asemenea instrucţiuni când îţi luau comanda şi nici nu cred că legea este aplicabilă şi în casele oamenilor.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]