Urme româneşti pe cuprinsul UK (6) [Romanian traces throughout the UK]

Când vii dintr-o ţară de unde foarte mulţi din aceeaşi generaţie şi mai tineri vor să plece, (iar celor mai în vârstă le pare rău că nu au făcut-o) şi te ciocneşti de nenumărate exemple de British civility, inevitabil de bântuie ispita: “de ce m-aş mai întoarce în România?”

Dacă faci greşeala să te expui excesiv viziunii ziarelor britanice asupra ţării tale, cu greu eviţi astfel de gânduri. Poate că nici eu n-am scăpat, dar nici nu pot să mă plâng că am îndurat vreun un chin excesiv.

Mai multe lucruri m-au ajutat să trec peste dorul de a rămâne departe de ţară, dar poate că a contribuit într-o măsură şi faptul că am văzut aceste ‘urme de România’ în bisericile ortodoxe din Brighton şi Edinburgh unde am fost.

Imaginile sunt doar un simbol al nebişnuitului sentiment de a vedea oameni care te invidează că vii din România – pentru că este o ţară ortodoxă, adică exact pentru comoara nepreţuită pe care cei mai mulţi dintre cei care vor să fugă de aici nu au cunoscut-o niciodată.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]