Tuesday, 21 September 2010

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (16)

[EN] Another fascinating spot of Scotland where I would have liked to get to is the Isle of Iona, the little island from where Sf. Columba spread Christianity to the Northern parts of Great Britain, in the latter half of the 500s.

[RO] Alt punct fascinant din Scoţia unde mi-ar fi plăcut să ajung este mica insulă Iona, de unde St. Columba a împrăştiat Creştinismul în părţile de nord ale Marii Britanii, în a doua jumătate a anilor 500.

[EN] Thanks to these photos offered by a sister in Christ – Natalia Chechina, a PhD student dealing with some very difficult sciences (for me at least :-) in Scotland – all my readers can take a virtual trip to this island.

[RO] Mulţumită acestor imaginil oferite de o soră în Hristos – Natalia Chechina, doctorandă care se ocupă cu nişte ştiinţe foarte dificile (cel puţin pentru mine :-) în Scoţia – toţi cititorii mei pot să facă o călătorie virtuală către această insulă.

[EN] As well as in the autumn of 2009, and the spring of 2010, Orthodox believers from all over the UK are due to gather on the island at the end of this month, to spend a ‘week of tranquility’.

[RO] La fel precum în toamna lui 2009 şi primăvara lui 2010, credincioşi ortodocşi din întreaga UK trebuie să se adune pe insulă la sfârşitul acestei luni, pentru a petrece ‘o săptămână de linişte’.

[EN] Iona lies 1.6 km from the Isle of Mull, the 4th largest island near Great Britain. Almost barren, the island has only some 120 permanent residents, yet it keeps attracting pilgrims, as it is on of the cradles of Scottish Christianity (there’s also another).

[RO] Iona se află la 1.6 km de Isle of Mull, a 4-a cea mai mare insulă lângă Marea Britanie. Aproape pleşuvă, insula are doar vreo 120 de rezidenţi permanenţi, dar continuă să atragă pelerini, căci este unul dintre leagănele Creştinătăţii scoţiene (mai e şi altul).

[EN] For the purpose of reviving interest in Iona and its abbey, an ecumenical community was established in 1938 by a Church of Scotland minister. I don’t know anything about it; I just hope it’s nothing like the Taizé community’s “spring of ecumenism” supported by the Vatican.

[RO] Cu scopul de a reînvia interesul faţă de Iona şi mănăstirea ei, o cominitate ecumenică a fost stabilită în 1938 de către un pastor al Church of Scotland. Nu ştiu nimic despre ea; doar sper că nu este nimic precum “primăvara ecumenismului” a comunităţii Taizé, susţinute de Vatican.

[EN] This blog makes no secret of the fact that I believe in One Church, and I don’t support ideas of ‘reconcilation’ between several ‘churches’. As long as there is only One Truth, not several ‘bits of truths’, it’s a matter of accepting it.

[RO] Acest blog nu face un secret din faptul că eu cred într-O Biserică şi că nu susţin idei de ‘reconciliere’ între mai multe ‘biserici’. Câtă vreme este doar Un adevăr, nu mai multe ‘bucăţele de adevăruri’, este o chestiune de a-l accepta.

[EN] However, Orthodox Christians shouldn’t live reclusively, cutting ties to other Christians, and pointing accusing fingers at them. They are not ‘guilty’ for having been born within a heretical tradition, nor are we ‘virtuous’ just because the Orthodox Church dogma is flawless.

[RO] Totuşi, creştinii ortodocşi nu ar trebui să trăiască în izolare, tăind legăturile cu alţi creştini şi îndreptând către ei degete acuzatoare. Ei nu sunt ‘vinovaţi’ de a se fi născut în interiorul unei tradiţii eretice, nici noi nu suntem ‘virtuoşi’ doar pentru că dogmele Bisericii Ortodoxe sunt fără cusur.

[EN] The Church is holy (perfect), while most of us are not. On the contrary, assuming that the true Church could automatically shield us from sins, we going from bad to worse, often missing the essence of Orthodoxy.

[RO] Biserica este sfântă (perfectă), pe când cei mai mulţi dintre noi nu suntem. Dimpotrivă, presupunând că Biserica adevărată ne-ar putea adăposti în mod automat de păcate, ajungem din mai rău în mai rău, adesea ratând esenţa Ortodoxiei.

[EN] How many Orthodox people aren’t either ignorant of their faith, easily willing to mix it with heretical beliefs, either irrationally intrasigent? If only we all had the love of St. Columba (or other saints) for the pagans to whom he was bringing the Word 15 centuries ago!

[RO] Cât de mulţi ortodocşi nu sunt, fie ignoranţi faţă de credinţa lor, cu uşurinţă doritori să o amestece cu credinţe eretice, fie iraţional de intransigenţi? De-am avea cu toţii dragostea Sf. Columba (sau a altor sfinţi) pentru păgânii cărora le aducea Cuvântul acum 15 secole!

[EN] God willing, I hope that the Orthodox believers soon travelling to Iona will know how to hold on to the integrity of their faith, while sharing the truthfulness of it through genuine peace and joy, as skilfully crafted speeches, nor diatribes ever won anyone’s heart.

[RO] Cu voia Domnului, sper ca credincioşii ortodocşi care vor călători curând spre Iona vor şti cum să se ţină de integritatea credinţei lor, în timp ce vor împărtăşi deplinătatea adecărului ei prin adevărată pace şi bucurie, căci discursurile iscusite şi diatribele nu au câştigat vreodată inima cuiva.

[EN] The pictures in this 16th episode were taken on the… Isle of Iona, off the West coast of Scotland. [RO] Fotografiile din acest al 16-lea episod au fost făcute pe… Insula Iona, în largul coastei vestice a Scoţiei.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

9 comments:

Anonymous said...

Doamne, cat de consecvent esti cu postarile despre minunatiile din UK! :) Congratulations! Iti marturisesc ca si eu m-am indragostit, dar de o alta tara- Netherlands, de vreo 2 ani incoace, si ma bate gandul sa imi fac blog ha ha ...
All the best,
G.

florinm said...

Frumos articolul, l-am citit ca si pe celelalte fara sa comentez, doar ca aici am cateva mici observatii.

"Ei nu sunt ‘vinovaţi’ de a se fi născut în interiorul unei tradiţii eretice - OK, dar poate fi aceasta o scuza?
Nici noi nu suntem ‘virtuoşi’ doar pentru că dogmele Bisericii Ortodoxe sunt fără cusur - corect, dar datoram unele lucruri si credintei parintilor nostri.

Bineinteles ca si intr-un caz, si in celalalt, important este individul si felul lui de a se raporta la Dumnezeu si la Biserica, sinceritatea lui. E imposibil ca Dumnezeu sa lase un om, pe parcursul vietii sale, fara sa simta purtarea Sa de grija; de aici "incolo" depinde de om in ce masura ii e DOR de Dumnezeu si CUM Il cauta: il cauta pe Dumnezeul pe care L-a cunoscut, ori cauta doar respectarea unei traditii mostenite din parinti, care poate sa fie o pista falsa (iar ca Traditia noastra, ortodoxa, este pe drept numita "Sfanta" o arata multimea sfintilor, a mucenicilor, o arata lucrarea harului etc.)?

Tocmai de-asta, foarte importanti sunt inaintasii, de-asta am amintit mai sus de parinti... Pentru pacatele lor "trag" si urmasii, neinsemnand prin asta ca acei urmasi nu au acces la cunoasterea Dumnezeului Adevarat, ori la mantuire.

Doamne, ajuta!

MunteanUK said...

@ G

ca intotdeauna, esti una dintre cele mai 'pe faza' cititoare. mai mult, ca de obicei, ma coplesesti cu felicitari :-)

...care, cel putin in cazul de fata, nu prea ar fi 'fair' sa imi fie adresate doar mie, ci mai ales celei (Natalia Chechina - doar o 'cunostinta online') care mi-a oferit minunatele fotografii.

***

intr-adevar, Scotia este un parte de lume extrem de frumoasa si interesanta. si cam îi fac reclama pe gratis, nu-i asa?

as contacta eu Scotland Tourist Board sa pretind niste banisori pt reclama, dar cred ca as fi avut mai mult succes dc scriam in franceza, germana, chineza...

scriind in romana, chiar ca nu vad ce impact au postarile mele, decat aceea ca ne mai intalnim online, prieteni vechi, folosindu-le ca pretext.

***

cat despre Netherlands de ce nu ai scrie?! doar ca, intr-adevar, este mai greu cu consecventa.

nici pe mine nu stiu cat mai mai tine ori poate ca se impune o rarire drastica (injumatatire chiar) a numarului de postari.

***

multumesc de gandurile bune si de faptul ca nu te descurajezi de viziunea mea atat de 'politic incorecta' asupra credintei, dat fiind faptul ca ai cresccut (chiar si facut cursuri univ, nu-i asa?) potrivit altei traditii crestine.

multumesc de toate comentariile si sa stii ca te pomenesc si pe tine in fata Domnului, cat de des sau mai putin des imi amintesc a-i pomeni si pe alti, mai apropiati sau departati.

singura problema este ca nu pot sa o fac la Sf Liturghie sau la alte slujbe ale Bisericii, ci doar la rugaciunea personala.

altfel, iti trasmit si eu aceleasi ganduri bune, pe care doar Mantuitorul nostru Iisus Hristos le poate indeplini!

cu drag,
MunteanUK

MunteanUK said...

@ florinm (partea 1)

multumesc de aprecieri, dar si pentru observatii, caci imi permit sa ma explic mai bine.

iata, in cele ce urmeaza, cam ce as avea eu 'de comentat' la comentariul tau:

[1] este omeneste sa ne intrebam orice, asadar si dc eterodocsii au 'scuza' sau nu, insa mi se pare un subiect foarte sensibil.

cred ca tine mai mult de judecatiile lui Dumnezeu decat de ceea ce ni se poate parea noua; cum am putea sa analizam parcursul catre credinta al cuiva si sa nu riscam a cadea in judecarea lui?!

oricat de bine intentionati am fi, pur si simplu nu puteam pricepe toate franturile din viata cuiva.

'celalalt' OM (sa nu uitam ca e OM mai inainte de a fi eretic sau mare pacatos!) ramane o taina de necuprins, care doar in Duhul Sfant ni se dezvaluie.

despre cat de 'induhovniciti' suntem pt a-l putea pricepe pe celalalt... mai bine sa nu comentam, ca toti avem destule lipsuri: unele de care macar ne dam seama, altele care inca ne scapa.

***

sincer, tie ti se pare ca se poate 'cuantifica' CUM Îl cauta pe Dumnezeu fiecare dintre noi si in ce masura îi este DOR de El sau are diferite 'doruri'?!

pe la 17 ani, intr-un duh protestant as putea spune, scriam aceste versuri...

"The thorns in icons grow in eyes
Traditions are not always wise

I wonder how all shepherds cope
With their greed -
As times runs short"

aveam cumva o 'furie' pe ceva de neinteles atunci. la capatul unoe astfel de razvratiri si cautari, unii chiar Îl gasesc pe Hristos, altii cad in bratele a tot soiul de amegiri...

unii ajung Klaus Kenneth, altii ajung Seraphim Rose...

caile, adesea atat de intortocheate si dureroase, in care un om se poate 'rupe' de traditii mostenite si cum invata sa separe de acestea si sa imbratiseze Traditia Bisericii mi se pare foarte 'intim'.

pur si simplu, eu as zice sa lasam in mila Domnului astfel de 'investigatii', ca doar El stie ce si cum, in cazul fiecaruia...

de pilda, s-a convertit sau nu Richard Wurmbrand la Ortodoxie?!

http://www.richard-wurmbrand.ro/scandaluri-rw/s-a-convertit-wurmbrand-la-ortodoxie-marturia-fiului-sau-mihai/

putea sa o faca?! de ce n-a facut-o? a priceput sau nu Adevarul? a trecut cumva pe langa 'esential'?am tot putea sa ne intrebam noi...

...dar oare cu ce folos? nu am fi prea iscoditori de cele pe care doar Dumnezeu le stie? noi stim o singura cale de mantuire (in Biserica Ortodoxa) si nu admitem niciun fel de 'alternative' - asa mi se apre firesc sa fie!

dar daca 'dincolo', dupa Judecata, la re-crearea lumii ("cer si pamant noi") El va socoti cu cale sa mai mantuiasca si pe altii, dintre eterodocsi, care dintre ortodocsi ar putea zice ca "nu e cu dreptate"?!

niciunul, socot eu. dintre cei mantuiti, nimeni nu va putea sa zica cumva ca un altul nu ar 'merita' sa fie mantuit.

sa nu uitam ca exista - desi ca exceptie, caci Hristos n-a mai ingaduit astfel de rugaciuni - si cazul scoaterii din iad a imparatului Traian de catre Sf Grigorie Dialogul...

http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/sufletul-dupa-moarte-sf-marcu-starea-sufletelor-dupa-moarte.htm

MunteanUK said...

@ florinm (partea 2)

nu tin sa-i 'scuz' pe eterodocsi, ba dimpotriva... nu ar fi temei ca, rasfoind acest blog, cineva ma acuze ca nu am spus lucrurile cu maxima intransigenta, indiferent cat de 'incorect politic' este a spune adevarul in zilele noastre.

ceea ce vreau eu este sa ma pun putin in pielea nascut in alta traditie, care stie ca aceea (varianta lui) este Crestinismul, desi poate fi foarte, foarte departe de Adevar. eu cum as reactiona? eu ce as face?

mi-ar fi mie usor sa ma 'rup' de erezie? as putea sa-mi dau seama usor de erorile (oricat de grave si evidente pt noi, ortodocsii!) credintei respetive?

apoi, si dc as pricepe ca ceva e 'putred' in acea traditie mostenita din mosi stramosi, as avea puterea sufleteasca sa ma rup de ea?

vremurile sunt de asa natura ca omul e tot mai debiil sufleteste, tot mai prins de cele ale lumii, tot mai incalcit in cele trecatoare? oare mie cat mi-ar fi de greu sa ma rup de acelea si sa vin catre Adevar?

intr-adevar, nu este cale de 'dialog' dogmatic, nu avem ce sa le 'cedam' eterodocsilor la nivel de adevar de credinta.

insa nici nu-i vom 'cuceri' vreodata spunandu-le despre adevarurile de credinta, ci numai traind Adevarul...

chestiunea intoarcerii eterodocsilor la Ortodoxie este f sensibila, si trebuie multa rabdare si rugaciune, pe care nici zelotii ecumenisti nu o au, nici multi dintre 'antiecumenisti'.

de pilda, uneori Domnul 'joaca feste'... cum ar fi convertirea recenta a unui cunoscut monah benedictin...

http://eirenikon.wordpress.com/2010/09/02/gabriel-bunge-osb-received-into-orthodoxy/

...culmea e ca el a fost primit in Biserica Ortodoxa de Patriarhul Kyrill al Rusiei, dar si de mitropolitul Hilarion of Volokolamsk, cele doua 'varfuri de lance' ale ecumenismului din Rusia zilelor noastre.

Domnul lucreaza tainic... desigur ca sunt multi care or veni sa gaseasca explicatii 'strategice' si in cazul acestei convertiri, dar planurile Domnului nimeni nu le cunoaste cu adevarat.

de nenumarate ori, chiar mari sfinti au fost apostrofati de Domnul pt ca au iscodit caile Sale si au judecat stramb. daraminte noi, care numai sfinti nu sutnem!

***

[2] - as avea si o alta tema de rasp la comentariul tau, dar momentan trebuie sa o las pt altadata.

florinm said...

Bogdan,

in cele ce ti-am scris m-am bazat mai ales pe cuvintele Sf. Siluan.
Citeste ce spune el despre mantuirea celor ce nu sunt in ortodoxie.

Eu nu i-am judecat, tocmai ca am lasat la "libertatea" omului (de-asta am si folosit "om" - toti suntem, la urma urmei, oameni, creaturile Lui Dumnezeu) daca sa-L caute sau nu pe Dumnezeu. Nu am aruncat pe nimeni in Gheena.

Nu am judecat "parcursul in credinta al cuiva", caci atunci - intr-adevar - cum ne-am putea feri sa nu-l judecam? Eu am vorbit la general, caci si "noua" ni se aplica acelasi criteriu. "Doar" ca noi suntem si botezati, de catre parintii nostri, suntem nascuti din apa si din duh. Aceasta nu ne ofera vreun privilegiu inaintea celorlalti, dar Sfintele Taine isi fac efectul asupra noastra. Desigur, Dumnezeu lucreaza in toti oamenii, si NIMENI nu poate spune ca n-a simtit niciodata "prezenta" Lui Dumnezeu, doar daca nu stie ce-i cu dansul...

Eu nu judec "tainele" omului, nu vreau sa strivesc "corola de minuni a lumii".

"sincer, tie ti se pare ca se poate 'cuantifica' CUM Îl cauta pe Dumnezeu fiecare dintre noi si in ce masura îi este DOR de El sau are diferite 'doruri'?!" - nu stiu de unde ai scos-o pe-asta :)
Ce-am spus eu este: de aici "incolo" depinde de om in ce masura ii e DOR de Dumnezeu si CUM Il cauta
Am spus ca "depinde de om", deci nu i-am cuantificat nimic, nu tin eu evidenta aceasta, nici nu-mi doresc, caci nu e al meu sa fac asta.
Tocmai, pentru ca este ceva personal, ce tine de "om", nu ma pronunt si nu ma pot pronunta asupra lucrarii personale a fiecaruia. Totusi, fiecare pom se cunoaste dupa roade...

Cel mai mult ma preocupa mantuirea mea, caci Domnul m-a trimis in lume ca sa ma mantuiesc si prin asta sa fiu sprijin celorlalti. Daca "eu" m-as ruga mai mult, daca "eu" as fi cel ce ma vrea Domnul, adica sa fac voia Lui, sa ascult poruncile Lui, cred ca as putea ajuta, intr-adevar, pe altii mult mai mult decat o pot face acum.

M-am cam indepartat de subiect. Citeste te rog, cu atentie, ce am scris in primul comentariu. N-am spus nimic nelalocul lui, nu am judecat pe nimeni, n-am osandit. Nu pot sa dezbat ceva ce n-am facut, ce n-am zis; iar de justificat, am facut-o destul.

Doamne, ajuta!

MunteanUK said...

@ florinm (partea 1)

nu inteleg de ce lasi impresia ca te-ai fi simtit 'atacat' de comentariul meu, asa incat sa scrii: "N-am spus nimic nelalocul lui, nu am judecat pe nimeni, n-am osandit" - nu te-am acuzat de vreuna dintre acestea, nici nu a fost intentia mea sa o fac.

cred ca este inutil sa despicam firul in patru, sa facem comentarii pe text; spui ca "nu ai judecat" si eu te cred, din moment ce nici nu te-am acuzat initial ca i-ai judeca pe eterodocsi.

am vrut doar sa atrag atentia ca mi se pare f delicat subiectul si ca, desi ai spus ca "depinde de om", a sublinia adverbul CUM poate fi 'interpretabil'...

si am incercat sa rasp la intreb ta "poate fi aceasta o scuza?"

pur si simplu, mi-e greu sa concept ca Preasfanta Treime judeca potrivit limitelor noastre; ca la Dumnezeu nu incape loc de 'scuze'.

mi se pare insa prea categorica exprimarea "NIMENI nu poate spune ca n-a simtit niciodata Lui Dumnezeu" - oare chiar putem stii ce este in inimile altora, ale eterodocsilor?

indiferent de pacatele noastre, noi purtam Botezul si Mirungerea care, si fara sa stim, 'lucreaza' cumva... nu mai zic ca se adauga si lucrarea altor Sf Taine, pe cand, la eterodocsi, chiar de or fi fost 'dusi la biserica' se poate sa nu simta cum simtim noi.

si eu inclin sa cred ca Domnul se descopera fiecaruia, dar cred, totusi, ca cei din afara Bisericii au o 'perceptie' destul de diferita a lumii fata de a noastra, a ortodocsilor, dincolo de ceea ce presupune 'educatia'.

nu stiu dc chiar putem pricepe cu usurinta (dupa 'reperele' pe care le avem noi) ce este in sufletul acestor oameni. dc ceea ce noua ne este 'evident' - nu neaparat din vreun 'merit personal' al nostru - lor nu le este?!

a nu se intelege ca 'scuz' erezia, ci doar imi pun intrebari despre cum sunt acesti oameni care nu-L cunosc sau care cred ca-L cunosc potrivit unui sistem (multisecular poate) de invataturi gresite.

rare ori putem pricepe noi caile Domnului: cum ajung sau de ce nu mai ajung unii la El, pe calea ortodoxa.

si as vrea - de la mine insumi mai intai, nu de la altii! - sa privesc mai cu rabdare si compasiune (nu pt a-i scuza!) catre eterodocsi.

Sf Siluan plangea pt toti cei care nu L-au cunoscut pe Hristos, pe cand eu (sa nu ma refer la altii!) poate ca n-am fost mereu destul de intelegator cu starea lor.

dpvd al conceptiilor putrede ale Occidentului, ale umanismului si alte atator idei satanice date drept 'mare cultura', cred ca verdictele Sf Nicolae Velimirovici sunt foarte indreptatite.

dar si cei inrobiti de acele conceptii, de secole incoace, raman oameni, bolnavi fara sa stie, de o boala din mosi stramosi...

MunteanUK said...

@ florinm (partea 2)

in fine, ating o alta tema - notata mai devreme [2] - la care voiam sa ma refer, aceea a faptului ca "datoram unele lucruri si credintei parintilor nostri".

sunt intrutotul de acord cu tine, caci ori ca spunem OM sau umanitate, omenire etc, acelasi lucru ar trebui sa fie; purtam nenumarate 'sinapse' (puncte de legatura sa le zicem) cu cei ce ne-au precedat si cei care ne-or urma.

cand ma uit la mine insumi, dar si, in general, la cei care suntem parte a Bisericii in zilele noastre, imi dau seama ca faramele de credinta pe care le mai avem, nu din nevrednicia noastra sunt, ci pt nevointele inaintasilor.

cu ce mari jertfe s-a pastrat credinta aceasta, cu 'conlucrare' intre faptele oamenilor si voia Domnului, caci una fara de alta nu s-ar fi putut!

nu intamplator, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu nu a aparut 'din senin', ci ca un dar pt Sf Parinti Ioachim si Ana, care si ei, la randul lor, sigur au avut inaintasi vrednici.

in sens invers de cum rodesc virtutile inaintasilor o fac si pacatele lor. si exact aceasta este povara purtata pe umeri chiar si de britanici sau alte natiuni din 'civilizatul' Occident.

ei insisi, prin stiinta lor (genetica) dau dreptate Bisericii, caci genele sunt doar o palida 'marturie' (in masura in care cele ale materiei pot da marturie despre realitati duhovnicesti) asupra efectelor pacatelor sau virtutiilor.

dar a le spune acestor oameni despre 'mostenirea vinovatiei', lor, ccei are de-abia isi recunosc propriile rele, este foarte dificil.

sa ma refer strict la britanici, ei nu-si dau seama cate din beneficiile 'civilizatiei' de care se bucura vin de la radacinile crestine ale tarii si nici cate dintre metehnele pe care se indura si care capata proportii grotesti (a se vedea problema alcoolului, a promiscuitatii etc) li se trag de la generatii intregi afundate in pacate.

***

mai intainte de a putea pricepe eterodocsii insisi toate acestea, ar trebui sa fie 'atrasi' catre Ortodoxie de 'darurile Duhului Sfant' revarsate intre ortodocsi.

uneori se intampla acesta, iar alteori - nu.

din aceasta perspectiva, a face 'atractiv' Adevarul nu presupune cosmetizari de PR, aggiornamento-uri etc, ci relevarea lui in oameni. dc ar vedea dragostea intre ortodocsi, cine nu s-ar converti? cine n-ar ravni la acea dragoste adevarata?

dar ma tem ca nu prea mai exista aceasta dragoste, caci deja traim in vremea aceea de care ne-a avertizat Hristos ca "dragostea multora se va raci"...

de ne-am lua mai in serios mantuirea proprie, nu ar trebui sa ne 'ingrijoram' de mantuirea altora (eterodocsi sau nu).

fie ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos sa ne dea gand bun de pocainta fiecaruia! de aceasta sa ne time, si toate celelalte 'se vor rezolva'! altefel, si de am salva lumea intreaga, dar ne-am pierde sufletul, ce folos?

Anonymous said...

Bogdan,
Multumesc pentru GANDurile frumoase! M-au atins cuvintele tale si de aceea ti le trimit inapoi :) pentru ca meriti. Apreciez foarte mult pritenia ta.
Gabi