Thursday, 28 July 2011

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (21) [From my forays into Scotland's heartland]

Cu mintea încărcată de clişee acumulate de la cele mai fragede vârste, plecăm adesea în lumea largă cu idei de genul ‘Franţa = mâncare bună’ sau ‘UK = mâncare proastă’, nu-i aşa?

Aşadar, de n-ar fi fost titlul explicit al acestui serial, probabil că n-ar fi exclus ca mulţi să poziţioneze eronat prăvălia de faţă – nicidecum pe tărâm britanic.

E drept că numele firmei pune pe gânduri… Cum ar putea să fie vorba de Franţa, o ţară cu o strictă politică lingvistică?! Dar ar putea fi Belgia sau Elveţia, să zicem.

Oare nu sunt franţuzeşti aceste cuvinte de pe umbreluţa de la intrare: chocolaterie, confiserie, boulangerie şi patisserie?

De fapt, sunt tot atât de franţuzeşti pe cât sunt şi englezeşti, că nu degeaba este privită limba engleză drept având cel mai bogat vocabular din lume (+ o părere contrarie) .

Este mult mai tolerantă şi înghite mai uşor (rumegate sau nu) cuvinte din alte limbi. La fel cum bucătăria britanică (sărăcăcioasă – ar zice unii :-) adoptă orice, de oriunde.

Chiar de or fi britanicii mai neiscusiţi într-ale mâncărurilor, ei rămân foarte receptivi la a importa lucruri gustoase – după cum am mai arătat (aici sau aici).

Este şi acesta un mare atu al britanicilor, care au deja câteva secole de răspândire în toate zările şi între toate naţiile lumii, de unde au învăţat câte ceva.

În schimb, le cam lipseşte această diversitate în farfurie românilor de rând (nu mă refer la maeştri bucătari!), care au obiceiuri culinare foarte regionalizate.

Această Fisher and Donaldson, o afacere de familie la a patra generaţie, pare un bun exemplu britanic de import culinar, adaptat Scoţiei.

Magazinul este deschis în St Andrews (Fife), orăşel unde s-au cunoscut William şi Kate şi  cunoscut drept destinaţie favorită a pasionaţilor de golf.

Aşadar, este un loc cu pretenţii, unde bomboanele de ciocolată, turtiţele, prăjiturile, tartele, torturile etc trebuie să fie măcar la fel de bune ca în alte locuri de pe Continent.

Şi unde aceste deserturi de inspiraţie franceză (şi nu numai) se obţin din ingrediente scoţiene, se fac manual şi se alătură unor produse cu specific scoţian (de pildă scones).

De la plăcinţele de 90 pence până la torturi de nuntă de £ 420 oferta e variată şi cred că toate merită încercate – în St Andrews, în Cupar sau în Dundee.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

2 comments:

viky said...

Gustos sau mai bine spus, apetisant articol!

MunteanUK said...

Multumesc de vizita, 'gospodină bloggeriţă' :-)

Ai mai progresat intr-ale bucătăriei de la emisiunea 'Sare şi Piper' incoace?