Friday 8 July 2011

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (12) – To speed and to die / A goni şi a muri


[EN] An interesting photographic metaphor of my reader C.L., whether it was taken on purpuse or not: [RO] O interesantă metaforă fotografică a cititoarei mele C.L., fie că a fost făcută intenţionat sau nu:

[EN] Sports cars (worth at least £ 50,000 each, I guess) next to a graveyard. [RO] Maşini sport (valorând măcar £ 50,000 fiecare, socot eu) lângă un cimitir.

[EN] This is the final destination of excessive speed, as well as that of vanity, ambition, earthly dreams,  pleasures… [RO] Aceasta este destinaţia finală a vitezei excesive, precum şi a vanităţii, ambiţiei, viselor pământeşti, plăcerilor…

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

2 comments:

Mihai said...

Cu adevarat interesanta poza. Ce contrast intre zgomotul motoarelor acestor bolizi si linistea cimitirului, intre culorile si formele masinilor, placute ochiului si formele simple ale monumentelor si crucilor ce strajuiesc la capataiul celor adormiti.

Se gandesc oare si proprietarii ca nu peste mult timp vor merge si ei in mormant alaturi de fratii lor adormiti ?

MunteanUK said...

Din păcate, mă tem că nu doar aceşti 'proprietari de bolizi' nu îşi dau seama că oricând se pot alătura locatarilor de după gardul lângă care sunt parcate maşinile.

Cred că noi toţi, inclusiv cei care avem o credinţă şi ne socotim pe noi înşine a trăi cu un scop (altul decât unul pur hedonist), nu prea ne dăm seama cât de aproape este moartea.

Unii se agaţă de forma şi culorile maşinilor; alţii ne agăţăm de tot soiul de delicii intelectuale, desfătări culturale, averi imateriale etc, însă tot ca nişte şoferi inconştienţi riscăm să trecem prin viaţă.

Unii gonesc spre moaste, alţii o iau cu paşi de melc, dar oare de ce - şi unii şi alţii - ignorăm faptul că una este destinaţia inevitabilă?