“Ce muzică ascultă scoţienii?”, mă întreba cineva, făcând referire – sper din toată inima să fi înţeles bine – la alte genuri (despre care spunea că i-au părut interesante) decât la exasperantele chiţăieli ale cimpoaielor.
Acestea din urmă, ba strică orice melodie cât de cât drăguţă de la radio, ba le poţi auzi pe fiecare stradă în Edinburgh – umflate din toată puterea plămânilor de diverşi indivizi roşii la faţă, dornici de un bănuţ contra delectării pe care cred că ţi-o oferă.
.
Ei, în afară de aceste sunete deloc dragi mie – pe lângă care guiţatul unei turme de porci mi-ar părea o simfonie, ba chiar şi acest nesuferit gen de muzică mi-ar fi suportabil – scoţienii mai ascultă şi chestii destul de haioase.
.
N-aş putea să dau nume de artişti (aşadar nici linkuri), însă, din prea mica mea experienţă prilejuită de unul dintre raiduri, ar fi vorba de un soi de… muzică de petrecere, care mi-a părut o combinaţie între country-ul din SUA şi sonorităţie specifice dansurilor irlandeze.
Există şi cluburi/discoteci (cu aceleaşi mizerii de MTV, bănuiesc), dar mai degrabă cei sub 23-25 de ani se înghesuiau să intre la aşa ceva. Cei mai în vârstă, par să prefere alt tip de localuri – un fel de pub-uri cu un cât de mic ring de dans, poate şi ceva de mâncare.
.
Mai ales în localităţile de prin Scottish Highlands, cred că localuri precum cele din imagine (din Inverness) sunt cele mai căutate, mai ales vinerea + sâmbăta. De oameni de peste vreo 25 de ani, puşi pe omorât plictiseală după o săptămână de muncă.
Îmbrăcaţi cam provincial – sau mai degrabă obişnuit, nu ca pentru o seară specială în oraş – muşterii acestor localuri par să iubească două lucruri: berea şi zbenguiala, un fel de dans în doi ca pe la nunţile româneşti – fiecare cum ştie, cum poate.
De-abia te strecori înăuntru, de câţi doritori sunt, şi de-abia respiri prin ceaţa ridicată de la dogoarea atâtor trupuri înghesuite, căci, spre mulţumirea mea, toţi fumează afară. Ai voie să scoţi paharul afară, dar nu să aduci ţigara înăuntru!
Ori că stau la mese, ori că se încumetă la dans, toţi par să fie încântaţi de muzica suficient de antrenantă, chiar şi atunci când vocalistul stă aşezat. Aşa, la o primă vedere, nimic nu m-a făcut să cred că nu s-ar cânta live.
Şi destul de tare, aşa încât îmi pare exclus să te duci în astfel de localuri la o… conversaţie. Cred că nici gândurile nu vrei să ţi le mai auzi într-o aşa seară de ‘distracţie populară’, darăminte vorbele, care mi-au părut mai mult simple interjecţii.
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
No comments:
Post a Comment